Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2661/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2661
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 1198 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, privind și pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că recursul este declarat în termen, pricina se află la al 2-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 22.10.2009 se înregistrează din partea intimatului concluzii scrise, iar la data de 27.10.2009 se înregistrează din partea apărătorului intimatului, cerere de judecare a cauzei în lipsă, însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 22 lei.
Instanța reține că deși reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru aferentă judecării acțiunii de fond de 4 acesta nu și-a îndeplinit această obligație astfel că urmează a face aplicarea dispozițiilor Legii nr.146/1997 și dă în debit intimatul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1198 pronunțată la data de 22.04.2009 în dosar nr- al Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice a municipiului B M și în consecință s-a constatat nelegalitatea încasării de către BMa sumei de 5052 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. nr.-/07.03.2008; a fost anulată dispoziția nr.2220/10.02.2009 emisă de B
Pârâtele au fost obligate să restituie către reclamant suma de 3091 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța nr.- și suma de 1961 lei ce i-a fost restituită prin decizia de restituire nr.25283/20.08.2008 cu dobânda legală începând cu data de 10.02.2008 și până la restituirea efectivă.
Totodată au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că au aplicabilitate dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu pot paraliza demersul reclamantului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin BMs olicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare s-a arătat că răspunsul comunicat nu are caracterul unui refuz nejustificat și este consecința aplicării dispozițiilor legale în vigoare. Din această perspectivă a dispozițiilor aplicabile soluția instanței este greșită întrucât OUG nr.50 a prevăzut restituirea diferenței, modalitatea de calcul celor două taxe fiind diferită. Tot astfel se arată nu trebuie trecut neobservat cele statuate prin protocol rezoluții în contextul cărora fost adoptată OUG nr.50/2008 și recunoașterea derogărilor.
Prin înscrisul depus la 22.10.2009 intimatul a solicitat respingerea recursului și respectiv îndreptarea erorii cu privire la data dobânzii.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recurentul susține că hotărârea este nelegală din perspectiva nereținerii dispozițiilor aplicabile.
Această susținere nu poate fi reținută întrucât se omite a se avea în vedere că demersul introductiv s-a fundamentat pe aplicabilitatea dispozițiilor art.90 din Tratat sub acest din urmă aspect trebuie arătat că este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Ori, din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Ca atare față de cele rezultate din acte și în raport de normele juridice menționate susținerile recurentei cu privire la greșita reținere a instanței sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Nici cele evocate de intimat nu pot fi primite câtă vreme nu s-a formulat un recurs din partea acestuia iar o eventuală eroare cu privire la dată poate fi îndreptată în condițiile art.281 pr.civ.
Prin urmare față de cele arătate, constatând că hotărârea este temeinică și legală, Curtea în baza art.312 pr.civ. va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice BMî mpotriva sentinței civile nr.1198 din 4.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
5 ex./03.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța, Maria Hrudei
