Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 272/CA/2009
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Încheierii din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar precizări la motivele de recurs din partea pârâtei recurente.
Avocata reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în notele scrise.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22.10.2008 Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ - Fiscal a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta - " " SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H și ca urmare s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.407/03.04.2008, a Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr.408/03.04.2008 și a Dispoziției de măsuri nr.138/03.04.2008, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr.20263/03.04.2008 până la pronunțarea sentinței definitivă și irevocabilă.
În considerentele acestei hotărâri, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cele două condiții ale suspendării executării actelor administrative în temeiul art.215 alin.2 din nr.OG92/2003 raportat la art.15 alin.1 și art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 existând o serie de documente privind degradarea mărfurilor și ca atare prezumția legalității actelor emise este pusă la îndoială.
Cât privește cea de-a doua condiție, aceea a prevenției unei pagube iminente, se constată că punerea în executare a actelor emise mai ales a deciziei de impunere, ar pune în pericol activitatea și chiar existența societății reclamante.
În ce privește cuantumul cauțiunii stabilită de instanță la 300 lei, s-a reținut că potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile trebuie să aibă parte de un proces echitabil, însă partea ar putea fi privată de un proces echitabil dacă i s-ar pune condiția achitării de la început a cauțiunii de 20%, cuantum ce ar fi împovărător raportat la relațiile pieței de capital românesc și ar putea constitui o la accesul liber ca o cerere să poată fi examinată de o instanță independentă și imparțială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta H solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât nu s-a dovedit existența unui caz bine justificat, cerință impusă de art.14 din Legea nr.554/2004, având în vedere și faptul că reclamanta în motivele pentru care solicită suspendarea actului administrativ nu prezintă critici reale cu privire la nelegalitatea actelor administrative atacate, a căror suspendare o solicită, necreând o aparență de drept în favoarea sa.
De asemenea, aprecierea iminenței procedurii unei pagube nu poate fi cercetată decât dacă această analiză se raportează în mod direct la motivele invocate în susținerea cererii prin care în mod obligatoriu trebuie să se realizeze o aparență de drept în favoarea reclamantului, însă, în cauză, după cum rezultă din considerentele hotărârii, instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte esențiale.
Pârâta mai arată că speța a fost analizată de către instanța de fond doar sub aspectul punerii în executare a actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, care în opinia instanței ar determina un prejudiciu cu consecințe de neînlăturat pentru reclamantă, însă nu s-a avut în vedere faptul că există și posibilitatea ca instanța de contencios să constate că actul atacat este legal, situație în care bugetul de stat ar suferi un prejudiciu prin nerecuperarea creanțelor stabilite prin decizia de impunere care a fost suspendată.
În drept invocă prevederile art.304 pct.6 și art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Prin precizarea motivelor de recurs, pârâta a invocat un motiv nou de nelegalitate a hotărârii atacate, respectiv nelegalitatea hotărârii sub aspectul competenței materiale, având în vedere faptul că reclamanta contestă suma de 500.163 lei, astfel că față de prevederile art.10 din Legea nr.554/2004, competența soluționării cauzei pe fond revine Curții de Apel.
Reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a cerut respingerea recursului ca nefundat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivul de nelegalitate privind competența materială și actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, contestă creanța fiscală în sumă de 510.163 lei stabilită prin actul de control și decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare.
Potrivit dispozițiilor art.10 (1) din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora până la 500.000 lei, se soluționează în fond de tribunale, iar cele privind acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Față de aceste prevederi legale și cuantumul creanței fiscale contestate, care este mai mare de 500.000 lei, prima instanță trebuia să verifice competența materială și în raport de cele reținute să procedeze la declinarea competenței de soluționare a cauzei sau să o rețină spre competentă judecare.
Neprocedând în acest fel, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și ca urmare este îndeplinit motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 și art.304/1 Cod pr.civilă.
Întrucât fondul litigiului nu a fost soluționat până în prezent, se impune casarea cu trimitere la aceeași instanță, pentru a pune în discuția părților competența materială și în raport de cele reținute să procedeze la declinarea competenței de soluționare a întregii acțiuni sau dacă va reține propria competență, să procedeze la rejudecarea cererii de suspendare examinând celelalte motive invocate de pârâtă în recurs ca apărări de fond.
Pentru aceste considerente și în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul pârâtei va fi admis, iar încheierea atacată casată cu trimitere la aceeași instanță - Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Încheierii din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./31.03.2009
Jud.fond -
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
