Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2756/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2756
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Maria Hrudei Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare, în rejudecare, recursul formulat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 1584 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 22 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 20 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului B-M, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 28 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea reprezentantului reclamantului recurent, avocat -., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și anexează dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, chitanța privind plata onorariului avocațial și împuternicirea avocațială a apărătorului ales.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1584 din 27 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M și DGFP M având ca obiect contencios administrativ.
S-au respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată, " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicarea prezentei ordonanțe de urgență".
Tribunalul a motivat că prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a taxei printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Tribunalul a reținut că întrucât taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este asimilată cu un impozit, nu se pune problema existenței unei discriminări între produsele provenite din import în raport cu cele autohtone.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă, tribunalul a reținut că lipsa calității de reprezentant a fost acoperită prin încheierea unui contract de asistență juridică, iar sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene cu un recurs prealabil nu este obligatorie pentru instanțele de fond, dar nici pertinentă pentru soluționarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea intimatelor la 2100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3, art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Reclamantul a susținut că nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2143.fiscal fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de nr.OUG 50/2008.
Recurentul susține că atât taxa de primă înmatriculare prevăzută de Codul fiscal cât și taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 contravin reglementărilor comunitare, respectiv art.25, art. 28 și art. 90 parag. 1 din Tratatul Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant, fiind o plată făcută cu încălcarea normelor comunitare, se impune a fi restituită plătitorului.
În final, reclamantul susține că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor în conformitate cu prev. art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Intimata DGFP M, prin Administrația Finanțelor Publice B M, a solicitat respingerea recursului, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, din următoarele considerente:
În cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, respectiv autorităților fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond,în mod greșit a reținut că taxa de primă înmatriculare nu trebuie restituită deoarece prin actul normativ nou, respectiv nr.OUG 50/2008, s-a redefinit taxa stabilită inițial de Codul fiscal.
Pentru aceasta, Curtea a avut în vedere preambulul noului act noului act normativ, destinația sumelor încasate în baza lui, precum și, indirect, reglementarea cuprinsă în art.11 din OUG nr. 50/2008 privind restituirea taxei rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Toate aceste argumente susțin opinia că taxa de primă înmatriculare este diferită de taxa de poluare.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 1584 care va fi modificată în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele M, Administrația Finanțelor Publice B-M și în consecință se va anula actul administrativ emis în soluționarea contestației înregistrate de reclamant sub nr. 23600/10.07.2008.
Se va constata nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 6058 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/22.08.2007.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice B-M va fi obligată să restituie reclamantului numai suma de 3315 lei întrucât până la data soluționării recursului s-a dovedit că reclamantul -recurent a primit, prin procedura instituită de dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 suma de 2743 lei.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor solicitate, Curtea apreciază că cererea este întemeiată în parte, respectiv reclamantul-recurent nu este îndreptățit decât la dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 14.07.2008 până la data achitării efective deoarece acest caz de restituire a sumei nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală pentru a deveni incidente dispozițiile art. 124 din același cod.
În temeiul art. 274 raportat la art. 316 Cod pr. civilă, pârâtele vor fi obligate să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 1584 din 27.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele P M, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M și în consecință:
Anulează actul administrativ emis în soluționarea contestației înregistrate de reclamant sub nr. 23600/10.07.2008.
Constată nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 5925 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/22.08.2007.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M să restituie reclamantului suma de 5925 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 14.07.2008 până la data achitării efective.
Obligă pârâtele să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - --
Red.
Dact./5 ex.
12.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Maria Hrudei Floarea Tămaș
