Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 277
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă O împotriva sentinței civile nr. 251/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 251/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta O, având administrator judiciar B, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - Biroul Vamal C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - Biroul de Soluționare a Contestațiilor, acțiunea având ca obiect contestația împotriva deciziei nr. 281/08 august 2007 emise de B prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei nr. 161/25 mai 2007 și a procesului - verbal de control nr. 7110/25 mai 2007 întocmite de Biroul Vamal
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de control nr.7110/25.05.2006 s-a stabilit că reclamanta datorează suma de 163.018 lei cu titlul de comision vamal pentru un număr de patru declarații vamale în regim de perfecționare activă din perioada 10.02.2006 - 27.02.2006, motivat de faptul că în mărfurile originare au fost incorporate mărfuri străine.
În speță, în motorina exportată în Italia a fost incorporat țiței din Rusia.
În baza acestui proces verbal s-a emis decizia de regularizare a situației nr.161/25.05.2007 în care s-au stabilit obligațiile de plată, atât comisionul vamal, cât și majorările de întârziere în cuantum de 69.609 lei calculate pentru perioada cuprinsă între data exportului și până la data procesului verbal de control, majorări ce formează obiectul cauzei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr.281/08.08.2007 pârâta DGFP Bar espins contestația ca nefondată.
În speță sunt deduse judecății trei chestiuni de drept și de fapt după cum urmează: norma juridică aplicabilă, data exigibilității creanței și posibilitatea creditoarei de a-și îndestula creanța dintr-un depozit pus la dispoziția autorității vamale de către reclamanta debitore.
1. Reclamanta a importat din Rusia țiței plasat în regim de perfecționare activă, l-a procesat și a exportat în Italia motorină.
Conform art.15 din Protocolul nr.7 privind definirea conceptului de "produse originare" și metode de cooperare administrativă anexă la Acordul central european de comerț liber ratificat prin Legea nr.90/1997 materialele neoriginale folosite la fabricarea produselor dintr-un stat parte. nu beneficiază în acel stat parte de drawback sau exonerare de taxe de orice fel.
Chiar dacă România a ratificat Protocolul ulterior exportului, aceeași normă este prevăzută în dispozițiile art.239 din legea nr.86/2006 privind Codul vamal și anterior prin Legea nr.141/1997.
Prin urmare reclamanta datorează comision vamal pentru țițeiul plasat în regim de perfecționare activă și încorporat în motorina exportată.
De altfel nici reclamanta nu a contestat comisionul vamal ci doar majorările de întârziere calculate la acesta.
2. cu privire la exigibilitatea creanței denumită majorări de întârziere se constată că aceasta se datorează de la data exportului, cum corect a calculat autoritatea vamală și nu de la data stabilirii comisionului vamal la care să se calculeze încă șapte zile de la data comunicării acesteia cum susține reclamanta invocând dispozițiile art.61 din Legea nr.141/1997 în vigoare la data exportului, deoarece textul se referă la termenul în care debitorul este obligat să achite întreaga datorie, ori datoria pentru comisionul vamal devenise exigibilă la data exportului.
3. Cu privire la posibilitatea creditoarei de a-și îndestula creanța încă de la data exportului din depozitul creat de reclamantă la dispoziția pârâtei, se constată că:
- reclamanta a efectuat exportul în regim EUR 1 nr.H-/22.03.2006 fără a-și fi îndeplinit obligațiile adiacente, deși motorina exportată nu era originară integral din România și datorită acestei declarații a reclamantei care incumbă neplata comisionului vamal, nici nu a indicat pârâtei contul de depozit pentru achitarea din acesta a datoriei vamale reprezentând comisionul vamal.
La data procesului verbal de control reclamanta nu mai avea depozitul menționat deoarece prin adresa nr.176/10.11.2006 reclamanta a solicitat restituirea sumei de 33.272.507 lei aflată în depozit.
Față de aceste aspecte instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta O, legal timbrat cu timbru judiciar - 0,3 lei și taxă de timbru 2 lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, art. 3041Cod procedură civilă, s-au susținut următoarele:
1. În mod greșit prima instanță a reținut ca legală obligația de plată a majorărilor de întârziere, în condițiile în care datoria vamală devine exigibilă numai în momentul întocmirii actului contestator de către organul vamal și comunicarea titularului operațiunii vamale. Cum actul constatator nu a fost întocmit, momentul când a luat cunoștință de cuantumul comisionului vamal îl constituie întocmirea procesului - verbal de control nr. 7110/25 mai 2007 și emiterea Deciziei pentru regularizarea situației nr. 161/25 mai 2007, acte prin care trebuia stabilită exclusiv obligația de plată a comisionului vamal. În drept, acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 158 al. l, 2 din Legea 141/1997, art. 61 al. 3 Cod Vamal, art. 240 al. l, art. 244 al. l, art. 245 al. l lit. a, art. 255 al. l lit. din Legea 85/2006.
2. Organul vamal avea posibilitatea legală de a încasa datoria vamală direct din avansul existent în contul curent deschis de societate în acest scop, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat în mod explicit acest lucru, cu adresa nr. CE 1669/21 martie 2006, în aplicarea art. 162 din Legea 141/1997.
În mod eronat instanța de fond s-a referit la faptul că nu nominalizat expres contul de depozit pentru achitarea din acesta a datoriei vamale reprezentând comisionul vamal, având în vedere că în toate celelalte operațiuni de export intimata - pârâtă Biroul Vamal întocmind acte constatatoare și-a îndestulat creanța din acest depozit, creat exclusiv în acest scop, fără perceperea de majorări de întârziere.
Pentru termenul din data de 29 ianuarie 2009 recurenta a depus note scrise prin care a invocat prevederile Ordinului Președintelui nr. 1537/2008 prin care a fost aprobată Decizia Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008, la pct. l fiind reglementat modul de aplicare a dispozițiilor art. 1221Cod procedură fiscală, ale art. 45 din Legea 64/1005 și ale art. 41 din Legea 85/2006, prin care se consacră excepția neretroactivității legii noi. prevederilor deciziei comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008 e reglementată de dispozițiile art. 4 al. 5, 6 Cod procedură fiscală, art. 3 al. 2 din Ordinul Președintelui nr. 1995/2007.
Dintre intimatele, legal citate, a formulat întâmpinare în cauză DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, solicitând respingerea recursului. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 61 al. l, 2, 3, 5, 7 Cod vamal autoritatea vamală are dreptul de a efectua controlul vamal ulterior al operațiunilor în perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
diferenței datorate de titularul operațiuni, în termen legal, atrage suportarea de majorări de întârziere, până la achitarea datoriei vamale. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din Legea 64/1995 republicată, creanța vamală fiind ulterioară deschiderii procedurii de reorganizare a debitorului prin sentința civilă 487/28 aprilie 2004, operațiunea vamală fiind efectuată la data de 22 martie 2006. Pe de altă parte, Legea 85/2006 a intrat în vigoare la data de 21 iulie 2006, ulterior derulării operațiunii vamale.
Examinând recursul promovat în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit declarațiilor vamale de export nr. I 6707/22 martie 2006 - fila 112 dosar fond, recurenta a efectuat exportul cantității de 27.050.017 kg motorină cu vasul, cu destinația Italia, cantitatea obținută din procesarea unor cantități de țiței rusesc, plasate în regim vamal de perfecționare activă, potrivit Autorizației de perfecționare activă nr. 2889/08 februarie 2006 - fila 105 dosar fond. Cantitățile de țiței utilizate și declarațiile vamale plasate în regim de perfecționare activă au fost consemnate în Norma de consum pentru /2006 - fila 110 dosar fond. Controlul vamal privind declarațiile vamale de plasare în regim de perfecționare activă consemnate în Norma de consum pentru nr. a fost finalizat prin procesul - verbal de control nr. 7110/25 mai 2007 întocmit de Biroul Vamal Prin acesta s-a constatat că pentru mărfurile străine încorporate în mărfurile originare, datoria vamală a luat naștere la data efectuării exportului, conform art. 239 din Legea 86/2006 coroborat cu art. 15 din Protocolul privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă la Acordul.-România, stabilindu-se drepturi vamale de import de achitat, în cuantum de 163.018 lei. Prin decizia nr. 161/25 mai 2007 emisă în baza procesului - verbal de control 7110/25 mai 2007 s-au stabilit majorări de întârziere în cuantum de 69.609 lei, conform dispozițiilor art. 116 Cod procedură fiscală pentru perioada 23.03.2006 - 23.05.2007.
Deși organele fiscale au reținut aplicarea dispozițiilor art. 239 din Legea 86/2006, instanța constată că acestea au intrat în vigoare la data de 19 iunie 2006, iar conform dispozițiilor art. 284 operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a noului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.
Cu toate acestea, recurenta - reclamantă a contestat în prezenta cauză doar drepturile accesorii, reprezentând majorările de întârziere, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 15 din Protocolul ratificat prin OUG192/2001, aplicabile la data exportului, reglementau interzicerea drawback sau exceptarea de la plata taxelor vamale pentru materialele neoriginale folosite la fabricarea produselor originare. În aceste condiții, comisionul vamal era datorat pentru marfa importată căreia i s- aplicat regimul de perfecționare activă și care se regăsea în produsul prelucrat în România, de la momentul exportului spre Italia, la data de 22 martie 2006, motorinei obținute în România.
Referitor la data de la care curg majorările de întârziere, instanța constată că dispozițiile art. 61 al. 3 din Legea 141/1997 invocate prin recursul promovat au fost abrogate prin Legea 174/2004 pentru aprobarea OG 92/2003, pct. 144; fiind completate, totodată, dispozițiile art. 200 Cod procedură fiscală, în forma în vigoare la data respectivă, cu privire la actele normative și dispozițiile abrogate la data intrării în vigoarea codului, iar la lit. k era prevăzută abrogarea art. 61 al. 3 din Legea 141/1997.
Consecința care se impune constă în aplicarea dispozițiilor art. 158 al. 2 din Legea 141/1997 coroborat cu prevederile Codului d procedură fiscală referitoare la calculul accesoriilor. Astfel, în baza art. 116 al. l Cod procedură fiscală, recurenta datorează majorările de întârziere calculate de la data exportului - 23 martie 2006.
Referirile recurentei la dispozițiile noului Cod vamal - Legea 86/2006 nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile art. 284 din legea 86/2006 enunțate anterior, privind reglementările aplicabile operațiunilor vamale anterioare intrării în vigoare a noului cod.
Adresa nr. CE 1669/21 martie 2006 invocată de către recurentă nu este concludentă în cauză având în vedere că la data întocmirii procesului - verbal de control nr. 7110/25 mai 2007, sumele de bani cu care figura reclamanta în soldul disponibil la Biroul Vamal C, de 33.272.507 lei, au fost restituite reclamante, ca urmare a adresei acesteia nr. 4466/10 noiembrie 2006. Prin adresele nr. 4238/22 august 2006 și 4272/04 septembrie 2006 recurenta formulase aceeași cerere de restituire, menționând că nu sunt luate în calcul operațiunile suspensive și ordinele de plată emise de INTERNEFT pentru derularea acestor operațiuni.
Referitor la aplicarea Ordinului Președintelui nr. 1537/2008, instanța constată că aceasta a fost invocată ca motiv de recurs cu încălcarea termenului de recurs de 15 zile prevăzut de art. 303 al. l Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, acesta reprezintă o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, modificare ce nu este permisă în recurs, conform dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 al. l Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantăOîmpotriva sentinței civile nr. 251/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-administrator judiciar al O,. și intimații - pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - BIROUL VAMAL șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - BIROUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26.03.2009.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red. / Red.15 aprilie 2009 Tehnored. 2 ex. 16 aprilie 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
