Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2773/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2773/2009
Ședința publică de la 05 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z și de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU- MINISTERUL MEDIULUI, împotriva sentinței civile nr.767 din 24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 767 din 24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Z, Direcția Generală a Finanțelor Publice S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu - erul Mediului B și în consecință s-a anulat Decizia nr.131/15 decembrie 2008 Direcției Generale a Finanțelor Publice S și au fost obligate intimatele și chemata în garanție - în limita competenței prevăzute de lege să restituie reclamantei suma de 3090 lei achitată cu chitanța nr. - /5. XI.2007 cu dobânda legală aferentă până la data plății, precum și la 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanta a dobândit din Germania (42),în anul 2007, un autoturism pentru a cărui înmatriculare în România a achitat, cu chitanța seria - nr.-7 din 5 2007, suma de 5.093,50 lei (11).
Prin Decizia de restituire nr.13 din 23 iulie 2008 ( 12), la cerere, reclamantei i s-a restituit suma de 2004 lei reprezentând diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială și suma reținută cu titlu de taxă de poluare.
Nemulțumită de faptul că nu s-a procedat la restituirea integrală a sumei reclamanta a depus o contestație care s-a soluționat prin Decizia nr.131/12.12.2008, a cărei anulare se solicită de către reclamantă.
Prin decizie, contestația a fost respinsă, intimata motivându-și poziția, în principal pe dispozițiile OUG50/2008 privind taxa de poluare.
Taxa specială de înmatriculare a fost reglementată de dispozițiile art.214 ٨ 1 din Codul fiscal. Această taxă era aplicată numai autoturismelor achiziționate din țările Uniunii Europene fără a se aplica și autoturismelor autohtone creându-se, astfel o discriminare și o încălcare a art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene. Potrivit articolului sus-menționat se interzice statelor membre să aplice direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
În cazul în care o anumită stare de fapt este reglementată atât de dreptul comunitar cât și de cel național, pentru aplicarea unitară a dreptului comunitar, statele membre și comunitățile au recunoscut principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național.
Fundamentul priorității de aplicare al dreptului comunitar rezidă în împuternicirile care se regăsesc în constituțiile naționale.
În acest sens, prin art.148 alin.2 în Constituția României se prevede: "Ca urmare a aderării, prevederile tuturor statelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare".
Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național în hotărârea COSTA/ENEL din 1964. Hotărârea adoptată arată următoarele: "Spre deosebire de tratatele obișnuite, Tratatele comunitare au înființat o ordine de drept care în momentul intrării sale în vigoare a fost înregistrat în ordinea juridică a statelor membre și care se impune jurisdicțiilor lor. Având în vedere că statele au renunțat la o parte din drepturile lor suverane transformându-le pe acestea în favoarea unor comunități pe baza unor tratate încheiate pe bază de reciprocitate, acestora le este imposibilă luarea unor măsuri unilaterale care să contravină tratatelor și care nu ar fi opozabile față de Comunități".
Având în vedere cele de mai sus, art. 214 ٨ 1 din Codul fiscal care a constituit temeiul legal al plății taxei speciale de înmatriculare, a fost abrogat prin OUG50/2008. astfel, considerând că la data soluționării prezentei acțiuni taxa specială de primă înmatriculare este lipsită de temei de drept, instanța de fond a obligat pârâtele să o restituie reclamantului.
Intrarea în vigoarea a OUG50/2008 a înlăturat discriminarea numai în ceea ce privește prima înmatriculare pe teritoriul țării a autovehiculelor atât autohtone cât și străine.
S-a creat, în schimb pentru mașini identice, o discriminare în funcție de locul unde s-a efectuat prima înmatriculare. Astfel mașinile second-hand înmatriculate în țările comunitare și achiziționate de cetățeni români plătesc, la înmatriculare taxa de poluare reglementată de OUG50/2008, taxă pe care mașinile autohtone nu o mai plătesc în caz de revânzare (după prima înmatriculare). Pe de altă parte, sfera de aplicare a acestei taxe discriminează autoturismele identice înmatriculate după data de 1 iulie 2008 față de cele înmatriculate anterior acestei date care, poluează în egală măsură făcând astfel inaplicabil principiul potrivit căruia " poluatorul plătește".
OUG 50/2008 încalcă prevederile art.28 din Tratatul Comunității Europene potrivit căruia "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Curtea de Justiție Europeană a definit pentru prima dată "măsurile cu efect echivalent" în Cazul, în 1974, stabilind că: "sunt considerate măsuri cu efect echivalent toate regulile comerciale implementate de statele membre ale Comunității care au finalitatea de a împiedica direct sau indirect, actual sau parțial comerțul comunitar". Taxa de poluare la care sunt supuse numai mașinile deja înmatriculate odată în țara de origine, are efect echivalent cu cel al măsurilor restrictive prevăzute de art.28 din Tratatul Comunității Europene constând în discriminarea introducerii în țară a unor autoturisme second-hand, cumpărătorii fiind stimulați să se orienteze spre dobândirea unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în România sau să achiziționeze autoturisme de producție autohtonă.
Separat de cele de mai sus, nu poate fi omis faptul că prin OUG50/2008 se încalcă principiul neretroactivității consacrat de art.1 din Codul civil. Din această perspectivă, a considerat instanța de fond că sunt corecte susținerile reclamantei referitoare la faptul că Statul Român nu este în drept să păstreze sumele încasate nelegal în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 în temeiul unui act normativ care reglementează pentru viitor.
Față de cele reținute mai sus, în fapt și în drept acțiunea reclamantei a fost întemeiată și a fost admisă.
Cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu - erul Mediului s-a admis în principiu având în vedere faptul că, în baza art.1 alin. (1) din OUG50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de către chemata în garanție în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În cauză, s-au constatat îndeplinite cerințele art.60 (1) din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare arată că, recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs precizate la art.304 pr.civ. cauza putând fi examinată sub toate aspectele. Arată recurenta că OUG nr. 50/2008 a abrogat taxa specială de primă înmatriculare și a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu data de 01.07.2008. reclamanta a plătit această taxă, care este conformă cu legislația europeană. Față de aceste aspecte, taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 28 din același tratat, în mod eronat a reținut instanța de fond că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. S, solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se respingă acțiunea formulată de ca nefondată și să se mențină Decizia nr.131/15.12.2008 emisă de Biroul soluționare contestații din cadrul S ca temeinică și legală.
În motivarea recursului, a arătat recurenta că în mod greșit a fost obligată la restituirea sumei de 3090 lei cu dobânda legală aferentă fără să motiveze, fără a preciza data de la care se calculează sau actul normativ în baza căruia se calculează. Obligarea sa la plata dobânzilor legale ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamantă, în condițiile în care taxa a fost achitată în baza Legii nr. 571/2003, în vigoare.
Prima instanță nu a precizat data de la care încep să se calculeze dobânzile legale. Consideră recurenta că acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor reprezentând diferența de taxă plătită și taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 la Z (07.07.2008) și nu de la data achitării lor. Reclamanta a solicitat doar restituirea sumelor reprezentând diferența dintre taxa plătită ți taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, aspect ignorat de către instanța de fond. Mai arată recurenta că instanța de fond și-a depășit atribuțiile atunci când s-a pronunțat asupra nelegalității OUG nr. 50/2008.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursurilor și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În ceea ce privește susținerea recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S în sensul că instanța de fond ar fi ignorat faptul că reclamanta a solicitat restituirea doar a diferenței dintre taxa plătită și taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 3090 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și suma restituită în bata dispozițiilor OUG nr. 50/2008, iar instanța de fond s-a pronunțat în aceste limite.
Referitor la dobânda legală acordată de instanța de fond, este evident că temeiul acesteia îl constituie dispozițiile OG nr. 9/2000, iar aceasta este datorată de la data de 07.07.2008, dată la care reclamanta a formulat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective a debitului.
Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Administrația fondului pentru Mediu și Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței civile nr.767 din 24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red.DM./Dact.
4 ex/10.11.2009
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
