Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2771/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2771/2009
Ședința publică de la 05 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN.C-N împotriva sentinței civile nr. 521 din 27.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul-reclamant, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se mai menționează faptul că intimatul-reclamant nu a depus la dosar actele solicitate prin adresa instanței de la termenul anterior.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 521 din 27.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1704 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare și dobânda legală aferente până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N - Trezoreria C-N este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la 14, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de 15.05.2008 suma de 1704 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. A rezultat din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea formulată și va dispune în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 1704 lei, calculate începând cu data de 15.05.2008 până la data restituirii efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, solicitând admiterea recursului cu modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este neteminică și nelegală deoarece, în primul rând, în mod nelegal tribunalul s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art.90 din tratatul instituind Comunitatea Europeană, întrucât singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție Comunitară.
În al doilea rând,Tribunalul s-a pronunțat asupra neconcordantei intre prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 si cele ale tratatelor europene invocate, in special cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, întrucât competenta de a constata aceste încălcări revin Curții Constituționale conform principiului constituțional reglementat la art. 20(2)"daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Fiind vorba despre un principiu constituțional, orice lege sau ordonanța, sau prevederi ale acestora care nu sunt in acord cu legea fundamentala trebuie constatate ca atare de către Curtea Constituționala in temeiul art. 145 din Constituție.
In al treilea rând,pe fondul cauzei sentința este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
a).Reclamantul a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in temeiul unor dispoziții legale in vigoare, respectiv in baza prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
b).Dispozițiile art. 2141si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal NU prevederilor tratatelor europene invocate:
In lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora.
Este binecunoscut faptul ca art.90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
In speta, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima inmatriculare) NU S-A autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale, ci s-a aplicat NOI - INMATRICULATE PENTRU PRIMA DATA IN ROMANIA, INDIFERENT DE PROVENIENTA NATIONALA, respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U. autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (, etc), precum și cel mai important. autoturismelor noi din productia nationala a Romaniei.
Aceasta taxa s-a achitat inclusiv pentru autoturismele si auto vehiculele noi din productia nationala a Romaniei, respectiv pentru marcile, Daewoo, precum si pentru orice alte marci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse inmatricularii si fabricate in Romania, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme si autovehicule sa se afle la prima inmatriculare in Romania.
Ca urmare, instituirea criteriului"primei inmatriculari in Romania"confera taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde in nici un fel de provenienta geografica sau nationala a acestor autoturisme si autovehicule, situatie in care nu se poate vorbi in nici un caz de incalcarea vreunui principiu fundamental inscris in tratatele europene si comunitare (principiul nediscriminarii produselor importate cu produsele interne, principiile fundamentale referitoare la libera circulatie a marfurilor pe teritoriul Uniunii Europene) si nici de încalcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o masura protectionista sau de discriminare negativa a auto vehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare in Romania, in comparatie cu autovehiculele provenite din Romania, aflate in aceeasi situatie de prima inmatriculare in Romania.
Precizează ca, nici chiar Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculari, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, a precizat recurenta ca principiul"poluatorul plateste",pe care se bazează instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U.
Mentionează ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica in prezent o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (printre care, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru, etc). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de inmatriculare, in prezent fiind in discutie la nivelul Comisiei Europene un proiect de directiva in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
c).Instanța trebuia ca, in solutionarea cauzei, sa cont de prevederileOUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si de procedura de restituire a diferentei de taxe prevazuta de aceasta lege.
Conform art. 11 din oua nr. 50/2008 "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada1ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante d eurgență."
In baza textului de lege mai sus menționat (si a normelor de aplicare a OUG 50/2008) reclamantul trebuia sa se adreseze cu o simpla cerere organului fiscal in vederea restituirii diferenței de taxa.
Prin răspunsul la recurs, formulat de reclamantul și înregistrat la data de 10 iunie 2009, acesta solicită espingerea exceptiei de neindeplinire a procedurii prealabile prevazuta de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, precum si art.10 din OUG NR.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule si de procedura de restituire a diferentei de taxe prevazuta de aceasta lege.
Reclamantul a adresat către ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNo cerere in data de 15.07.2008, înregistrata sub nr. 23581, in care solicita restituirea sumei de 1704 RON, la care se adaugă rata dobânzii legale de la momentul perceperii taxei pana la momentul restituirii ei, reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Obiectul cererii consta în anularea actului administrativ care a dus la achitarea prin ordinul de plata și restituirea sumei înscrise in act in valoare de 1704 RON, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei pana la momentul restituirii ei.
A primit răspuns cu următorul conținut: Începând cu 1 iulie 2008, potrivit art.11 din OUG nr.50 din 2 .04.2008, taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabili in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme ai autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se va restitui pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a oua nr. 50/2008 . Intrucat răspunsul primit nu a fost unul satisfăcător, in condițiile art.10 alin.8 din oua 50/2008, reclamantul s-a adresat instanțelor de judecata competente potrivit legii. Excepțiile referitoare la competenta sunt fără relevanta.
În concluzie, nu numai ca a îndeplinit procedura prealabila prevazuta de art.10 din OUG nr. 50/2008, ba mai mult și-a întemeiat cererea de chemare in judecata pe art. 7 din Legea 554/2004.
Se mai arată faptul ca autoturismele marca Skoda a fost cumpărată din Comunitatea Europeana la data de 25.02.2008, fapt pentru care, este esențial ca taxa speciala nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora in tara.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitate a Europeana in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
In art. 148 al 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești romane, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție, se face referiri la supremația dreptului comunitar, in speță a art. 90 par. 1 din Tratat iar prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a incalcat in mod direct dispozitiile mentionate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 par. 1 din Tratat pentru ordinea juridica interna a României, se poate constata ca art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementari contrare si ca nu pot fi mentinute in continuare ca aplicabile in speta de. Neputând fi aplicabile in dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia ca taxa speciala achitata pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant in cuantum de 1704 RON lei, a fost încasata in contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 par. 1 al Tratatului.
De altfel din prevederile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei se constata inaplicabilitatea art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006 care stipulează "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule" si aplicarea prevederilor art. 25, 28 coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din Directiva 92/12 si 90 ale CE. așa cum rezulta si din jurisprudența Curți Europene prin deciziile: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/05 si Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13 iulie 2006 din cauza C-333/05 si data de 5 octombrie 2006 din cauza C 290/05.
Din articolul 90 al doilea paragraf, CE, reiese ca nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
Astfel, se opune ca un stat membru sa adopte dispozițiile figurând in art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006, conform căruia persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, sa achite o taxa speciala "de prima înmatriculare" pentru înmatricularea in România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Noțiunea de taxa cu efect echivalent, rezulta dintr-o jurisprudența si se constata ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care reprezintă o taxa speciala de înmatriculare propriu-zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE (a se vedea, in special, hotărârile din 17 iulie 1997, C-90/94,. p. 1-4085, punctul.20, din 2 aprilie 1998, /96,. p. 1-1777, punctul 20, precum si cea din 5 octombrie 2006, si, C-290/05 si C-333/05, inca nepublicata in, punctul 39).
Taxa speciala de prima înmatriculare este instituita asupra tuturor autoturismelor înainte de prima lor înmatriculare in România si se aplica fie la vânzarea autovehiculului, fie, in cazul unei achiziții intracomunitare, astfel cum este definita in art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006, la obținerea dreptului de a dispune de un autoturism in calitate de proprietar si, cel mai târziu, de la înmatricularea sa pe teritoriul național.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă in cadrul Tratatului CE o completare a dispozitiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispozitie are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii de produsele provenind din alte state membre (hotararile din 15 iunie 2006 Air Industries, C-393/04 si C-41105, inca nepublicata in, punctul 55 si jurisprudenta citata, precum si, citata anterior, punctul 45).
De asemenea, in materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizează garantarea neutralitatii depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piața interna si produsele din import (a se vedea hotărârile din 29 aprilie 2004, /01,. p. 1-4981, punctul 66 si jurisprudența citata, precum si si, citata anterior, punctul 46).
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piața naționala si autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Aplicarea formulei de calcul prevăzută în art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal Legea nr. 343/2006 conduce la creșterea nivelului taxei in funcție de vechimea autovehiculului.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât daca este organizat astfel încât sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare nationale si, prin urmare, sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii (hotararile, citata anterior, punctul 34 si din 23 octombrie 1997, Comisie/, C-375/95,. p. 1-5981, punctul 29).
de aspectele juridice prezentate ale acestei taxe de prima înmatriculare, concluzia este ca aceasta este ilegala si discriminatorie si se impune o îndreptare legislativa interna, care sa coincidă cu legislația comunitara. Considerând ca a fost demonstrata încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin arte 2141-2143Cod fiscal, a solicitat stabilirea taxei ca fiind ilegal încasata si restituirea sumei înscrise in chitanța in valoare de 1704 RON plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei pana la momentul restituirii ei, prejudiciul cauzat putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile arte 1084 cod civil raportat la arte 1082 Cod civil.
Analizând recursul prin prisma motivelor și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamantul trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunul în litigiu - respectiv autoturismul marca Skoda- a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.
Se poate observa, însă, că reclamantul nu a depus aceste înscrisuri nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, astfel că acțiunea formulată de către reclamant, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, bunul în litigiu fiind înmatriculate pentru prima dată în România, urmare a achiziționării acestuia de la reprezentanța mărcii din municipiul C N, astfel că nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate de reclamantă și urmează a fi respinsă ca atare.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor legale enunțate anterior astfel că va aprecia recursul declarat de către recurentă ca fiind fondat iar în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N, împotriva sentinței civile nr. 521 din 27.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red./Dact./5 ex./10.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
