Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2772/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2772/2009
Ședința publică de la 05 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 766 din 24.04.2009 pronunțată în dosarul nr. 631/84.2009 al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimații și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-reclamant personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 pr.civ.
Se mai menționează că la data de 1 septembrie 2009 intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un exemplar.
Intimatul-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat, astfel încât Curtea, luând act de poziția părții prezente, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitatea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale, invocă argumentele prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 766 din 24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrație Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice S și în consecință s-a anulat Decizia nr.10/10.02.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice S și au fost obligate intimatele în limita competenței prevăzute de lege să restituie reclamantei suma de 5752 lei cu dobânda legală aferentă până la data plății.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul a dobândit din Germania în anul 2007, un autoturism pentru a cărui înmatriculare în România a achitat, suma de 5.752 lei.
Prin Decizia de restituire nr.10 din 10.02.2009, la cerere, reclamantului i s-a respins cererea de restituire.
Prin decizie, contestația a fost respinsă, intimata motivându-și poziția, în principal pe dispozițiile OUG50/2008 privind taxa de poluare.
Taxa specială de înmatriculare a fost reglementată de dispozițiile art.2141din Codul fiscal. Această taxă era aplicată numai autoturismelor achiziționate din țările Uniunii Europene fără a se aplica și autoturismelor autohtone creându-se, astfel o discriminare și o încălcare a art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene. Potrivit articolului sus-menționat se interzice statelor membre să aplice direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
În cazul în care o anumită stare de fapt este reglementată atât de dreptul comunitar cât și de cel național, pentru aplicarea unitară a dreptului comunitar, statele membre și comunitățile au recunoscut principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național.
Fundamentul priorității de aplicare al dreptului comunitar rezidă în împuternicirile care se regăsesc în constituțiile naționale.
În acest sens, prin art.148 alin.2 în Constituția României se prevede: "Ca urmare a aderării, prevederile tuturor statelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare".
Având în vedere cele de mai sus, art. 2141din Codul fiscal care a constituit temeiul legal al plății taxei speciale de înmatriculare, a fost abrogat prin OUG50/2008. astfel, considerând că la data soluționării prezentei acțiuni taxa specială de primă înmatriculare este lipsită de temei de drept, instanța de fond a obligat pârâtele să o restituie reclamantului.
Intrarea în vigoarea a OUG50/2008 a înlăturat discriminarea numai în ceea ce privește prima înmatriculare pe teritoriul țării a autovehiculelor atât autohtone cât și străine.
S-a creat, în schimb pentru mașini identice, o discriminare în funcție de locul unde s-a efectuat prima înmatriculare. Astfel mașinile second-hand înmatriculate în țările comunitare și achiziționate de cetățeni români plătesc, la înmatriculare taxa de poluare reglementată de OUG50/2008, taxă pe care mașinile autohtone nu o mai plătesc în caz de revânzare (după prima înmatriculare). Pe de altă parte, sfera de aplicare a acestei taxe discriminează autoturismele identice înmatriculate după data de 1 iulie 2008 față de cele înmatriculate anterior acestei date care, poluează în egală măsură făcând astfel inaplicabil principiul potrivit căruia " poluatorul plătește".
OUG 50/2008 încalcă prevederile art.28 din Tratatul Comunității Europene potrivit căruia "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Prin OUG50/2008 se încalcă principiul neretroactivității consacrat de art.1 din Codul civil. Din această perspectivă, a considerat instanța de fond că sunt corecte susținerile reclamantei referitoare la faptul că Statul Român nu este în drept să păstreze sumele încasate nelegal în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 în temeiul unui act normativ care reglementează pentru viitor.
Față de cele reținute mai sus, în fapt și în drept acțiunea reclamantului a fost întemeiată și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. S, solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se respingă acțiunea formulată de - ca nefondată și să se mențină Decizia nr.10/10.02.2009 emisă de S ca temeinică și legală.
În motivarea recursului, a arătat recurenta că în mod greșit a fost obligată la restituirea sumei cu dobânda legală aferentă fără să motiveze, fără a preciza data de la care se calculează sau actul normativ în baza căruia se calculează. Obligarea sa la plata dobânzilor legale ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamantă, în condițiile în care taxa a fost achitată în baza Legii nr. 571/2003, în vigoare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la dobânda legală acordată de instanța de fond, este evident că temeiul acesteia îl constituie dispozițiile OG nr. 9/2000, iar aceasta este datorată de la data de la care reclamantul a formulat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective a debitului.
Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței civile nr.766 din 24.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red./CA
13.11.2009 - 5 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
