Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3133/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3133/2009
Ședința publică de la 03 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -A
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CNî mpotriva sentinței civile nr. 735 din 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na, reprezentant convențional al intimatului-reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se constată că la data de 2 2009 s-au depus la dosarul cauzei actele solicitate prin adresa instanței dispusă la termenul anterior.
Mandatara intimatului-reclamant depune la dosar procura de reprezentare, autentificată sub nr. 2272 din 3 2009 la BNP Asociați "".
Curtea, constatând că actele privind autoturismul în litigiu depuse la dosar sunt în limba franceză, solicită reprezentantei reclamantului explicații referitoare la actul de achiziționare al autoturismului și la data primei înmatriculări a acestuia.
Mandatara intimatului-reclamant arată că data primei înmatriculări într-unul din statele membre ale - 15.05.2002 - este menționată în certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar proveniența acestuia rezultă din factura emisă de vânzătorul, emisă la data de 04.08.2007.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și, având în vedere dispozițiile art. 68, 69 pr.civ. conform cărora mandatarul nu poate pune concluzii, reține cauza în pronunțare.
Reprezentanta intimatului-reclamant arată că va depune concluzii scrise prin registratura instanței, până la sfârșitul dezbaterilor.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 735 din 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP C și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.C-N și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5093,50 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda prevăzută de art.124 Cod de procedură fiscală precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
S-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, adresa prin care s-a respins cererea reclamantului și care se solicită a fi anulată pe calea contenciosului administrativ, nu este un act administrativ în sensul legii, ci un simplu răspuns la cererea reclamantului de restituire a taxei speciale. A califica o asemenea adresă drept un act administrativ fiscal unilateral susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ, ar însemna să se dea o asemenea calificare oricăror adrese emise de autorități ori instituții publice ca răspuns negativ la diferite cereri ce le sunt adresate de cetățeni. Prin urmare instanța a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr.41885/22.12.2008 emisă de pârâtă, ca nefiind un act administrativ ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ. C-N fiind cea care a încasat taxa de primă înmatriculare ce se solicită a fi restituită, iar potrivit art.41 alin.2 pr.civ această pârâtă poate sta în judecată în nume propriu, având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent care are calitate în ceea ce privește cererea de restituire a sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme este C-N și nu DGFP Pentru aceste considerente, apreciind că DGFP C nu are calitate procesuală pasivă în cauză, instanța în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca OPEL ASTRA, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 5093,50 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun.C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar i s- respins cererea formulată.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
A fost real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ce privește cererea de actualizare a sumei datorate cu titlu de taxă de primă înmatriculare instanța a admis această cerere, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.124 Cod de procedură fiscală.
În temeiul art.274 pr.civ instanța a obligat pârâta la plata cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, solicitând admiterea acetsuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii formulate de.
În motivarea recursului pârâta arată că, n primul rând, respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. Il din OUG nr. 50/2008 si a prev. Cap. VI din nr.686/2008.
Începând cu data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care la art. 11 menționează: " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Procedura de restituire este prevăzută în Capitolul VI din 686/2008 privind Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, fiind o procedură administrativă necontencioasă. Conform Art. 6 alin.3 pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia. Cererea de restituire, însoțită de documentele doveditoare achitării taxei, se soluționează în termenul prevăzut de art. 70 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv în termen de 45 de zile de la inregistrarea cererii.
Prin urmare, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de arte 11 din nr.OUG 50/2008 si de normele metodologice de aplicare.
La solutionarea prezentei cauze trebuie avută in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009 ( Of. nr.341/21.05.2009) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din nr.OUG 50/2008 cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 ar retroactiva nu poate fi reținută".
Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in conteencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai întâi sa parcurgă procedura prevăzută de art.11 din nr.OUG50/2008 si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi lega le s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente.
In al doilea rand, actiunea reclamantului trebuia respinsa ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum se retine in Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa instituita prin arte 214 indice 1 - arte 214 indice 3 din Legea nr.571/2003"avea un pronuntat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr.4din lege stabi/ea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, Legea nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protectie a mediului".
Prin urmare, conform Deciziei Curtii Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului care nu contravine normelor de drept comunitar.
Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei chitanta prin care sustine ca ar fi achitat taxa speciala de prima inmatriculare si ca prin cererea in data de 01.08.2008 a solicitat restituirea sumei de doar 1441 lei (si nu a sumei de 5093 lei la restituirea careia a fost obligată prin sentinta recurata).
In plus, reclamantul nu a depus la dosar contractul de vanzarecumparare ca sa poata fi stabilita provenienta autovehfculului si, de asemenea, nu a depus la dosar nici un act din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care sustine ca a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior in vreun stat membru al, astfel incat arte 90 din Tratatul CE nu este aplicabil in speta..
Avand in vedere cele mai sus aratate, actiunea reclamantului este neintemeiata si nedovedita iar taxa prev. de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 nu contravine normelor de drept comunitar, interpretare care se desprinde in mod clar din DeciziaC:nr. 499/2009.
Prin obligarea sa la plata dobanzii prevazute de arte 124 din nr.OG92/2003, prima instanta a acordat mai mult decat sa cerut si ceea ce reclamntul nu a cerut (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila).
Astfel, prin actiunea introductiva de instanta, reclamantul a cerut obligarea sa la plata dobanzii legale prevazuta de nr.OG9/2000 care este mult mai decat dobanda prevazuta de art. 124 din nr.OG92/2003.
Obligarea sa la plata catre reclamant a dobanzii prevazute de art. 124 din nr.OG92/2003 este nelegala si datorita faptului ca, prin cererea inregistrata la Administratia Finantelor Publice a municipiului C-N, reclamantul nu a solicitat restituirea sumei ce face obiectul cauzei in temeiul prevederilor art.117 alin. 1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, situatie in care s-ar fi aplicat prevederile art.124 din nr.OG92/2003.
Asadar, in cazul in care ar fi refuzat restituirea sumei solicitate, desi reclamantul se afla intr-una din situatiile de la art.117 alin.l nr.OG92/2003, doar in acest caz ar fi indreptatit reclamantulla plata dobanzilor prevazute de art.124 Cod procedura fiscala.
In dispozitivul sentintei re curate nu este precizata data de la care reclamantului i s-au acordat dobanzi iar aceasta data nu poate fi decat cea la care a expirat termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din nr.OG92/2003, calculat de la data la care reclamantul a depus la institutia noastra cererea de restituire a taxei speciale de prima inmatriculare (15.09.2008).
In concluzie, solicită ca, in conf. cu art. 304.1 Cod procedura civila, sa se analizeze cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În ceea ce privește cuantumul taxei de înmatriculare achitate de reclamant, acesta rezultă din înscrisul aflat la fila 14 dosar, recurenta fiind în eroare cu privire la acest aspect. Astfel, așa cum rezultă din acest înscris, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 1441,53 Euro, echivalentul a 5.093,5 lei.
De asemenea, din actele depuse în recurs, rezultă atât faptul că autoturismul a mai fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Franța, cât și faptul că acesta a fost dobândit de pe piața intracomunitară.
Având în vedere motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a dispus restituirea sumei de 5.093,5 lei, cu dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală.
Referitor la obligația de plată a dobânzii,Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzute de dispozițiile OG nr. 9/2000, care este mai mică decât cea reglementată de Codul d e procedură fiscală. Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond, obligând pârâta la plata dobânzii fiscale, justificată în baza art. 124 Cod procedură fiscală, a acordat plus petita.
În baza principiului disponibilității, instanța trebuia să aibă în vedere solicitarea formulată de către reclamant, astfel încât, din această persepectivă, hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată în considerarea disp. art. 304 pct. 6.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N împotriva sentinței civile nr. 735 din 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligarea pârâtei de la obligarea de a plăti dobânda prevăzută de art. 124.pr.fiscală și ca o consecință, obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală prev. de OG nr.9/2000.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - --- -A
Red./Dact.
5 ex/18.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Gabriel Adrian
