Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3120/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3120/2009
Ședința publică de la 03 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta A - și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z împotriva sentinței civile nr. 644 din 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimata ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - MINISTERUL MEDIULUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul reclamantei este legal timbrat, iar recursul pârâtei este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai menționează că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei actele solicitate de instanță, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, constată că recurenta-reclamantă a formulat în cadrul cererii de recurs solicitarea de a se suspenda judecarea prezentei cauze în vederea adresării unei întrebări prejudiciale Curții Europene de Justiție, pentru interpretarea art. 28 și art. 30 din Tratatul Comunității Europene în raport cu legislația națională, respectiv art. 4 din OUG nr.50/2008.
Având în vedere că nu s-au invocat prevederile art. 90 paragraful 1 al Tratatului privind instituirea Comunității Europene, singurele care ar fi avut incidență în prezenta cauză, curtea respinge cererea de suspendare formulată.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 644 din 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea reclamantei A Z și dispune anularea Deciziei de restituire nr. 290/07.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu pentru lipsa calității pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
A fost obligată Administrația Finanțelor Publice Z să restituie reclamantei suma de 22.961,72 lei cu titlu de taxă primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală aferentă de la data plății 07.05.2008 și până la restituirea integrală a sumei.
S- respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului Z suma de 22.961,72 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanțele seria - nr. -/07.05.2008 și - nr. -/07.05.2008 ( 6).
Prin cererea înregistrată la 05.01.2009, reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin adresa cu nr. 289/07.05.2009 aam unicipiului Z s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Potrivit art.2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din, în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
1.Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148,ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4).
De altfel, prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cazul/ Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma de 22.961,72 lei plătită prin cele două chitanțe depuse la dosar de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată.
Chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare nu a constituit venit la bugetul fondului pentru mediu, nu a fost încasată și nici gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Taxa din litigiu a fost plătită cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare în baza legislației fiscale în vigoare anterior datei de 1 iulie 20008 și nu ca taxă de poluare, Administrația Fondului pentru Mediu nu a putut avea calitatea de chemată în garanție în prezenta cauză și nu a putut fi obligată în caz de admitere a acțiunii la restituirea sumelor solicitate de către reclamantă pe motiv că suma încasată nu a constituit venit la bugetul fondului.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin 3 din nr.OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Cererea privind plata cheltuielilor de judecată fost respinsă întrucât sumele pretinse de reclamantă au fost încasate în temeiul legii naționale, în îndeplinirea obligațiilor de serviciu ale pârâtei și ca atare nu se poate vorbi de o culpă procesuală a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A - Z, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând în fond cauza admiterea acțiunii în totalitate, în sensul obligării S la restituirea și a diferenței de15.694 70lei, reprezentând taxă de poluare, în total 38.656,42 lei; iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la taxa depoluare, de 15.694,70 lei plătită de reclamantă pentru autovehiculul cu nr.; solicită suspendarea judecării recursului și formularea de către instanță a unei acțiuni adresate Curții Europene de Justiție pentru interpretarea art. 28 și ar:. 30 din în raport cu legislația națională, respectiv art. 4 din nr.50/2008.
În motivare arătă că, prin sentința civilă nr. 644/09.04.2009 s-a admis în parte acțiunea noastră, a fost obligată Administrația Finanțelor Publice Z să restituie reclamantei suma de 22.961,72 lei cu titlu de taxă de înmatriculare, pentru autouti1itare1e pentru nr. WM-YM- și nr. WM-YM-.
Cererea a fost pentru suma de 38.656,42 lei, diferența reprezentând 15.695 lei, cea de a treia autoutilitară pentru care s-a plătit taxa de poluare.
Este adevărat că pentru cea de a treia autoutilitară nu a prezentat actele deoarece a ajuns în sala de ședință după strigarea cauzei când s-a intrat pe fond. Taxa de poluare se impune a fi restituită pentru aceleași considerente ca și taxa de primă înmatriculare.
Potrivit art. 4 din nr.OUG 50/21.04.2008, modificată prin nr.OUG218/1 0.11.2008, obligația de plată a taxei (de poluare) intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9.
primă observație: La pct. a) sunt preluate cauzele care au făcut obiectul taxei de primă înmatriculare, taxă considerată nelegală față de dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Toate cele trei autovehicule se încadrează în acest text de lege, ceea ce constituie argument pentru obligarea S să restituie și taxa de poluare.
A doua observație:Toate cele trei autovehicule au fost achiziționate din Ungaria, stat membru al, unde s-a plătit taxa de primă înmatriculare și de poluare, deci este contrar dispozițiilor art. 90 și spiritului Tratatului.
De altfel, după modul de reglementare a textului art. 4, ca de altfel a nr.OUG 50/1998 în întregime, rezultă că taxa de poluare se confundă cu taxa de primă înmatriculare.
Ca argument invocă dispozițiile art. 3 lit. e) la care face trimitere art. 4 lit. b) - deși autoutilitare1e noastre nu se încadrează în aceste dispoziții -, unde se prevede că autovehiculele a căror caroserie sau a fost înlocuit sunt exceptate dacă au fost înmatriculate în România.
Deci. nr.OUG 50/1998 instituie o discriminare. în sensul că numai autoturismele înmatriculate în România nu și cele înmatriculate în alt stat membru al
Altfel spus, se face deosebire în funcție de țara de proveniență a bunului, ceea ce însemnă o protecție a bunului înmatriculat în România față de bunul care a fost înmatriculat în alt stat membru al, ceea ce contravine dispozițiilor art. 90 din Tratat, dispozițiilor art. 148 din Constituția României și practicii Curții de Justiție Europene, indicate în sentința atacată precum și în acțiunea introductivă.
Mai arată că prin nr.OUG 50/2008 se instituie măsuri mai restrictive decât cele impuse de dreptul comunitar derivat, privind circulația mărfurilor, dacă se impune plata unei taxe pentru un autovehicul adus în România dintr-un alt stat membru unde autovehiculul a fost deja înmatriculat.
A rezultat că statul român nu îndeplinește obligațiile ce-i revin în temeiul art. 28, art. 30 din
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să respingeți acțiunea formulată de A SRL si să mențineți în totalitate Decizia de restituire nr. 290/07.01.2009 emisă de Z ca temeinică și legală.
În motivarea recursului pârâta arată că, prin cererea introductivă reclamanta a solicitat restituirea sumei de 38.656,42 lei care este compusă din suma de 22.991,72 lei achitată cu chitanțele nr.- și - din 07.05.2008 și reprezintă taxă de primă înmatriculare, iar suma de 15.665 lei achitată cu chitanța -/09.09.2008 reprezintă taxă pe poluare pentru autovehicule.
Instanța de fond admite în parte acțiunea reclamantei fără a reține în mod corect starea de fapt și de drept în speță fiind vorba de două taxe diferite stabilite prin acte normative diferite instanța omite să facă referire la chitanța nr.-/09.09.2008 prin care reclamanta a achitat taxă pe poluare pentru autovehicule.
Consideră criticabilă sentința pronunțată prinprisma art. 304 punct. 9 CodProcedură Civilă si in considerarea dispozițiilor art. 3041deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003 instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus anularea Deciziei de restituire nr. 290/07.05.2009 ( care cuprinde suma de 38.656,42 lei),iar instanța dispune restituirea către reclamantă a sumei de 22.961,72 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare achitată cu chitanțele nr. - și - din 07.05.2008, actualizată cu dobânda legală aferentă de la data plății 07.05.2008 și până la restituirea integrală a sumei, iar diferența, suma de 15.665 lei achitată cu chitanța -/09.09.2008 reprezintă taxă pe poluare pentru autovehicule.
de a da eficienta textelor art. 214/ l-214/ 3)(în prezent abrogate de OUG nr. 50/2008) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor specia le pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 2143din același act normativ, acestă solutie fiind nelegală. deoarece. Codul Fiscal prevedea În mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare și anume:
ART.2143
Sunt scutite de plata taxelor specia le autoturismele, atunci când sunt:
a) Încadrate În categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociatii lor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internationale și organizatii nonprofit și de caritate.
Precizăm faptul că atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art.214/ l-214/ 3) a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în România un autoturism comercial,datorează o taxă specială de primă înmatriculare,acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distinge.
Raportat la dispozițiile legale(în vigoare în momentul formulării actiunii) invocate în intimpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod Procedura Civilă, invocat in intipinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire.
Dispozițiilor art.725 alin 1 din Codul d e Procedură Civilă consacră regula aplicării imediate a legii noide procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozitiile art.15 alin (2) din Constitutie, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche, dar aflate În curs de judecată (Decizia Curtii Constitutionale nr.628/2006).
Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferentiată a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei,care atât În noul act normativ,se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul În România) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi.
Consideră că soluția legală pe care trebuia sa o pronunte Tribunalul S in speta de fata trebuia să fie În raport de noile dispozitii legale din OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea În parte a taxei achitată În perioada 01.01.2007-30.06."2"008 și nu restituirea integrală a taxei.
Consideră că in mod nelegal si fara a avea in vedere precizarile referitoare la neretroactivitatea legii civile in timp de puse la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut
că aplicarea OUG nr. 50/2008 contravine principiului neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituia Romaniei.
Referitor la acest aspect înțelege să reitereze in fata instantei de recurs motivele pentru care OUG nr. 50/2008 este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp.
*În jurisprudență sa,Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi,pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intării ei în vigoare,adică În domeniul ei propriu de activitate.În acest sens sunt,de exemplu Decizia Curții Constituționale nr.330/2001,nr.288/2002)
În concluzie,având în vedere că raporturile juridice în speța de față nu sunt pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, aceste raporturi nu se pot consolida decât În limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acesta referitor la restituirea taxei de primă Înmatriculare, astfel ca solutia instantei de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevderi ale OUG nr. 50/2008.
Prima instanță nu a apreciat data de la care incepe să se calculeze dobânzile lega le. Considerăm că acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor solicitate.
În concluzie instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobînzii lega le aferentă sumei achitate de reciamantă, începînd cu data achitarii și pînă la data plății efective si a obligat, S și Administratia Finantelor Publice Simleul S să-i restituie reclamantei sume de 22.961,72 lei actualizata cu dobânda legală, de la data plății 07.05.2008 si pâna la restuirea integrala a sumei, fără nici o justificare legală și fără a avea În vedere dispozițiile Codului d e Procedură Fiscală coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispozitii care prevăd:
CAP. II.
Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal
1. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 (în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată. după caz. contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță.
2. Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expiră răii termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. (3). după caz. până în ziua înregistrării. inclusiv. a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării. în conturile bugetare corespunzătoare. cu excepția impozitului pe venit.
3. Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită. după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) pin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. republicată.
ART. 124
în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70. după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Precizează că reclamanta nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire; reprezentând taxa specială de primă înmatriculare,.conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii lega le aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a Sentinței Civile nr. 644 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință să respingeți acțiunea formulată de A SRL si să mențineți În totalitate Decizia de restituire nr. 290/07.01.2009 emisă de Z ca temeinică și legală.
Analizând recursurile formulate în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente::
A rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare în cuantum de 15.694,70 lei, prev. de art. 1 din G nr. 50/2008, împreună cu dobânzile legale aferente.
Curtea constată că refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de restituire a taxei de poluare este justificat din următoarele considerente:
Noul act normativ, respectiv OUG20/2008. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul achitării taxei) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantei-recurente i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 15.694,70 lei, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefundat.
II. Analizând recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefundat, din următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la dobânda legală acordată de instanța de fond, este evident că temeiul acesteia îl constituie dispozițiile OG nr. 9/2000, aplicabile în speță, iar aceasta este datorată de la data de 05.01.2009, dată la care reclamanta a formulat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective a debitului.
Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A - Z și Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței civile nr. 644 din 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
--- - - - -
Red./Dact.
6 ex/08.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
