Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3198/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3198/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta PRIN M-AG. B M, împotriva sentinței civile nr. 2179/2009, pronunțată de Tribunalaul M, în dosarul nr-, în contardictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 25.09.2009 s-a depu sla dosar, de către pârâte întâmpinare.
De asemenea, la data de 08.12.2009 s-a depus la dosar, de către recurentă dovada achitării taxelro judiciare de timbru aferente, în sumă de 22 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2179/2009, pronunțată de Tribunalaul M, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect contencios administrativ.
Totodată, s-a respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
În ceea ce privește excepțiile pârâtei, acestea nu sunt întemeiate. Lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul a considerat că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit. Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Lega 554/2004 modificată nu este necesar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia cu modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și în consecință, să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 3341 lei achitată la Trezoreria Municipiului B M și să se dispună obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M, să se restituie reclamantei întreaga sumă, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art.124, art.120 alin.7 și art.70 pr.civ. precum și la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului arată că, a achiziționat un autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească suma de 3341 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, sumă achitată potrivit chitanței menționate în petit.
După ce a făcut demersurile necesare pentru restituirea taxei la organele fiscale competente, demersuri rămase fără o soluționare favorabilă, s-a adresat instanței de judecată cu acțiune a formulată în termenii în care este redactată și depusă la dosar și cu argumentarea acolo menționată.
Hotărârea a fost nelegală, ea a fost dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 din pr.civ.
Astfel, motivarea dată sentinței de către Tribunalul Maramureș este copiată din Decizia nr. 499/2009 a Curții Constituționale care a statuat că dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu retroactivează.
În speța de față, însă, pentru soluționarea corectă a cauzei chestiunea care se pune nu este aceea a retroactivității sau a neretroactivitătii OUG nr. 50/2008.
Problema la care este chemată să răspundă instanța de judecată este aceea a conformității dispozițiilor egislației interne, naționale, cu legislația comunitară, în concret a conformității dispozițiilor art. 2314/1-214/3 din Codul fiscal cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
n situația creată, Guvernul României a adoptat nr.OUG 50/2008, cu intrare în vigoare la 1 iulie 2008, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Codul fiscal. La această ordonanță i-au fost aduse mai multe modificări Însă, Comisia Europeană a criticat cu fermitate si aceste reglementări ulterioare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, taxa de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 50/2008 fiind compatibile cu dreptul comunitar.
Or, din actele depuse la dosar, Curtea constată că recurentul reclamant nu a solicitat restituirea unei sume achitate în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008, astfel cum eronat a reținut instanța de fond, ci a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în baza dispozițiilor art. 2141-2143Cod fiscal.
Analizând dispozițiile legale în baza cărora reclamantul a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare, Curtea constată că acestea contravin dispozițiilor comunitare, respectiv ale art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Tribunalul ca instanță de fond trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond nu și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă.
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-recurenă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, sens în care Curtea apreciază întemeiat recursul formulat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Cererea acesteia va fi admisă doar pentru diferența de sumă rămasă nerestituită la data soluționării recursului, în valoare de 1208 lei.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în baza prevederilor art. 2141Cod fiscal, însă aceste dispoziții legale au fost considerate incompatibile cu dreptul comunitar, astfel încât aceasta nu va fi considerată o taxă fiscală pentru a putea atrage incidența dobânzii fiscale. Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă. Și celelalte capete de cerere urmează a fi respinse în urma rejudecării fondului, deoarece prin restituirea taxei încasate prin aplicarea unor prevederi legale considerate ca neconforme cu normele de drept comunitar este rezolvată situația juridică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea sunt datorate în conformitate cu prevederile art. 274.pr.civ. astfel că intimata B M va fi obligată și la cheltuieli de judecată în fond și în recurs în sumă de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2179/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în totul și rejudecând cauza admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M la restituirea sumei de 1208 lei, precum și la cheltuieli de judecată în fond și recurs în sumă de 1000 lei.
Respinge restul capetelor de cerere.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.AB
6 ex/11.-
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
