Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3201/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3201/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.2415/6.09.2009 a Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL D, AUTORITATEA DE AUTORIZARE DIN CADRUL PRIMARIEI D, PRIMARUL MUNICIPIULUI D, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale PV de retragere a autorizațiilor de taxi nr. 7909/2009 emisă de Primăria
La apelul nominal se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, copia Deciziei civile nr. 2177/2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, dată într-o speță similară, precum și copia unei somații ultimatul emisă de către una din băncile la care recurenta are contractat un credit. Arată că procesul-verbal nr. 7909 vizează și alte autorizații de taxi.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului în parte, în sensul casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în ceea ce privește petitul de anulare și în parte, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare.
Apreciază că în situația unei casări în totalitate a hotărârii atacate, reclamanta-recurentă nu ar mai fi în măsură să se judece pe fondul cauzei, ceea ce ar detemina intrarea acesteia în faliment sau în procedura de executare silită. Arată că cererea de suspendare a fost judecată de către prima instanță, în cuprinsul hotărârii recurate existând un paragraf cu privire la aceasta.
Curtea învederează reprezentantului recurentei faptul că în paragraful referitor la cererea de suspendare se afirmă de către prima instanță faptul că cererea de suspendare are soarta acțiunii introductive.
Reprezentantul recurentei arată că pe fond, speța nu a fost soluționată în mod corect, societatea pe care o reprezintă neavând posibilitatea de a propune și administra probe.
Concluziile sale pe fondul cererii de suspendare sunt acelea în sensul că aceasta este admisibilă, fiind îndeplinite cele două cpndiții, referitoare la prejudiciu și cazul bine justificat (art. 14 din Legea nr. 554/2004).
În final arată că societatea pe care o reprezintă nu se încadrează la nici una din cazurile de revocare a autorizațiilor de taxi, prevăzute de norma legală în materie.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2425 din 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a espins acțiunea si cererea de suspendare formulata de reclamanta - SRL D în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA DE AUTORIZARE DIN CADRUL PRIMARIEI D si PRIMARUL MUNICIPIULUI
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că, eclamanta a sustinut ca prin adresa 7909 din 3.06.2009 ar fi primit adresa autoritatii de autorizare prin care a fost anuntata ca nu i se aproba pentru preschimbare autorizatiile taxi cu nr.9, 65,142 si 147.
Prin procesul-verbal 7909 din 30.03.2009 reclamantei nu i-a fost aprobata preschimbarea autorizatii lor de taxi 9, 65,142 si 147 fiind mentionate la anexa 3 din cadrul acestui proces verbal.
Reclamanta a formulat plangere împotriva acestei situatii, plangere analizata prin procesul-verbal 7909 din 3.06.2009 de catre Comisia pentru reanalizarea modului de atribuire a autorizatii lor taxi unde au fost analizate toate contestatiile depuse de cei nemultumiti în urma procesului de preschimbare initiat de autoritatea de autorizare din cadrul Primariei municipiului
Potrivit Legii 265/2007 art.IV alin.6 autorizatiile de taxi prevazute la alin.4 supuse procedurii de preschimbare care vor fi gasite neconforme cu prevederile Legii 38/2003 în ce priveste atribuirea sau utilizarea lor de catre operatorii de transport se vor retrage si vor fi atribuite prin procedura de atribuire prevazuta de art.14/2 alin.5 si 6 din Legea 38/2003.
Autoritatea de autorizare din cadrul Primariei municipiului D, a efectuat o procedura de verificare a dosarelor depuse pentru preschimbare potrivit art.4 alin.6 din Legea 265/2007 si a apreciat ca în cadrul autorizatiei cu nr.65 aceasta a fost obtinuta în urma cedarii locului si autorizatiei taxi în favoarea reclamantei de catre conform adresei 1069/2008 în cadrul autorizatiei cu nr.142 aceasta a fost obtinuta în urma cedarii locului si autorizatiei de catre - conform adresei 4458/2008, iar în cazul autorizatiei cu nr.147 aceasta a fost obtinuta în urma cedarii locului si autorizatiei taxi de catre conform adresei 6001/2008.
În ceea ce priveste autorizatia taxi nr.9 aceasta a fost transmisa de la - pe reclamanta conform cererii 787/2008.
Prevederile art.10 alin.4 din Legea 38/2003 prevad faptul ca autorizatia taxi este unica si netransmisibila de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoana fizica, asociatie familiala, precum si de launautovehicul la altul, iar prev.art.141alin.4 si 8 prevad conditiile în care este posibila cesionarea contractelor de atribuire a gestiunii delegate precum si modalitatea în care un transportator autorizat persoana fizica autorizata detinator al unei autorizatii taxi doreste sa se transforme într-un transport autorizat asociatiei familiale.
Ca atare, în cazul de fata nu reclamanta a transmis altei persoane aceste autorizatii ci reclamanta a primit autorizatiiie cu încalcarea prevederilor art.10 alin.4 si art.141alin.4 si 8 din Legea 38/2003.
Raportat la aspectele invocate în acțiune si anume ca aceste autorizatii taxi nu ar putea fi retrase deoarece au intrat în circuituI civil ci doar atacate cu actiune în contencios administrativ potrivit art.1 alin.6 din Legea 554/2004 Tribunalul va retine ca prevederile legale incidente, respectiv art.4 alin.6 din legea 265/2007 si art.54 alin.2 din Ordinul 356/2007 dau posibilitatea autoritatii de autcrizare sa verifice respectarea prevederilor legate si sa retina si sa retraga aoele autorizatii atribuite, eliberate, mentinute sau prelungite cu încalcarea prevederilor legate.
Prin urmare, s-a apreciat de legiuitor că nu este vorba de o autorizatie intrata în circuitul civil în sensul prevazut de art.1 a!in.6 din Legea 554/2004, pentru ca orice activitate de autorizare a unei actlvitati este susceptibila de revocare neproducand efecte juridice care sa nu mai dea posibilitatea revocarii acelei autorizatii cu consecinta încetarii activitatii.
Asa fiind, Tribunalul în conformitate cu prev.art.18 din Legea 554/2004 a apreciat ca paratele si-au îndeplinit obligatia prevazuta de lege fiind îndreptatite sa retina autorizatiiie reclamate si sa le retraga deoarece acestea au încalcat prevederile legate mentionate în actele administrative atacate.
Respingand petitele de anulare, pe cale de consecinta, Tribunalul a apreciat ca fiind legate actele administrative atacate deși prin acestea s-a adus un prejudiciu societatii reclamante, nu exista cazul bine justificat si ca atare, nu au fost îndeplinite conditiile cumulative prevazute de art.14:15 din Legea 554/2004.
Astfel, a respins cererea de suspendane a actelor administrative formulate de reclamanta.
Nefiind întemeiata actiunea în anulare, a fost evident ca a lipsit si fapta ilicita a autoritatii si anume de retragere a unui act nu putea fi retras conform prevederilor legate în opinia reclamantei, astfel ca nu au fost îndeplinite conditiile prevazute de art.998, 999.civ. s-a respins si cererea de despagubiri formulata în contradictoriu cu persoana juridica cedetine patrimoniul, repectiv cu municipiul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL D, solicitând desființarea în parte a hotărârii atacate, privitor la suspendarea procesului-verbal nr.7909/3.06.2009 întocmit de Comisia pentru reanalizarea modului de atribuire a autorizațiilor taxi, precum și actelor de retragere a acestor autorizații până la soluționarea acțiunii în anularea acestor acte administrative, în sensul admiterii acesteia; precum să se dispună casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
În motivarea recursului reclamanta arată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la dosarul menționat reclamanta a solicitat instanței de fond anularea Procesului verbal nr. 7909/03.06.2009 al pârâtei de rând 1, obligarea la plata de despăgubiri și suspendarea actului indicat până la soluționarea cererii privind anularea acestuia.
La termenul din 11 septembrie 2009, s-a pus în discuție problema suspendării actului administrativ discutat, instanța oferindu-ne cuvântul exclusiv cu privire la acest aspect si rămânând în pronunțare exclusiv pe petitul de suspendare.
Totuși, prin hotărârea atacată, trecându-se peste faza probatorie și cea a dezbaterilor pe fond, instanța a respins nu doar cererea de suspendare, ci și acțiunea în întregul ei, adică și cererea privind anularea Procesului verbal nr. 7909/03.06.2009 și acordarea de despăgubiri.
1.Cu privire la petitul de suspendare
În ceea ce privește petitul de suspendare, solicită să se dispună desființarea hotărârii atacate ca nefondate, cu consecința suspendării Procesului verbal nr. 7909/3.06.2009 întocmit de Comisia pentru reanalizarea modului de atribuire a autorizațiilor taxi, precum și a actelor de retragere (revocare) a acestor autorizații până la soluționarea acțiunii în anularea acestor acte administrative.
Pentru a respinge petitul de suspendare, prima instanță s-a mărginit să concluzioneze că acesta nu ar fi justificat raportat la faptul că actele administrative atacate ar fi legale. Deci, pronunțarea asupra cererii de suspendare a avut loc subsecvent pronunțării asupra acțiunii pe fond, reprezentând consecința imediată a soluției pe fond.
Or, așa cum a menționat anterior, instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, fără a se fi discutat fondul cauzei, încălcând astfel nu doar principiul contradictorialității, ci și dreptul nostru de acces la justiție, prin răpirea posibilității noastre legale de a administra probe în vederea dovedirii celor susținute prin cererea introductivă.
În consecință,motivareainstanței cu privire la cererea de suspendare nu are nici un temei, nereprezentând altceva decât o formalitate, în contextul soluției finale pronunțate prin excesul de zel al instanței care și-a eliberat rolul cu o cauză mai înainte de a realiza o analiză pe fond.
Prin urmare, pentru a se pronunța cu privire la această cerere, această instanță nu trebuie să țină seama de susținerile și de argumentele primei instanțe.
Pentru a soluționa petitul de suspendare, instanța trebuie să analizeze îndeplinirea condițiilor impuse în acest sens de către art. 14 Legea nr. 554/2004, și anume: una de procedură - înregistrarea cererii de revocare a actului și alta de fond - să fie vorba despre"cazuri bine justificate(1)și pentru prevenirea unei pagube iminente"(2).
Cât privește condiția procedurală, aceasta a fost îndeplinită prin îndeplinirea procedurii prealabile, așa cum am arătat în fața primei instanțe. De altfel, acest aspect nu ridică probleme suplimentare, nefiind negată în nici un fel onorarea acestei sarcini.
În ce privește "dubla" condiție de fond impusă de act. 14 din Legea nr. 554/2004, deși între acestea există o legătură indisolubilă care le pune sub semnul întrebării însăși individualitatea lor de condiții distincte de admisibilitate, le vom trata, totuși, separat, analizându-le complementar.
a) bine justificat. Această condiție trebuie analizată prin raportare la art. 2 alin.l lit. t) și la practica judiciară existentă În domeniu, potrivit căreiamotivele suspendării trebuie să apară, de la prima vedere, ca fiind temeinice, altftl spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat și să fie cuprinse în considerentele hotărârii.
În prezenta speță avem de-a face cu un caz bine justificat ce impune suspendarea executării actelor administrative indicate, retragerea autorizațiilor fiind nelegală.
- autoritățile pârâte au refuzat inițial eliberarea autorizațiilor taxi fără a oferi vreun motiv În condițiile În care alte persoane fizice ori juridice au primit autorizații preschimbate, acest comportament prezumând, În sine, un dubiu serios asupra actelor de retragere a autorizațiilor noastre;
- s-a încălcat și art. IX alin. 2 modificat al Legii nr.68/2008 potrivit căruia"În condițiile în care cererile depășesc numărul de autorizații taxi disponibile, acestea vor fi atribuite în urma aplicării criteriilor de departajare prevăzute la art.142alin.(6),cu respectarea corespunzătoare a prevederilor art. VIII alin.(6) - (8)". Or, autoritatea pârâtă nu a respectat aceste criterii, pe care nici nu le-a făcut publice. Altfel spus, retragerea autorizațiilor noastre a fost pur discreționară.
Pe de altă parte, aparența de nelegalitate a actului administrativ în discuție trebuie analizată și prin raportare la îndeplinirea condițiilor în care, potrivit legii, s-ar putea dispune retragerea autorizațiilor taxi. Așa cum am precizat supra, art. 14 ind 3. din Legea nr. 267/2007 prevede exact situațiile în care autorizațiile taxi pot fi retrase, situații printre care NU se . și motivul invocat de către pârâtă pentru retragerea autorizațiilor noastre de funcționare.
Pentru orice alte situații de retragere trebuie făcută aplicarea dreptului comun în materie (Legea nr. 554/2004). Or, cum autorizațiile În cauză au produs efecte juridice intrând În "circuitul civil", ele nu mai pot fi revocate, ci numai anulate de instanța de contencios administrativ, la cererea autorității emitente, formulate În temeiul art. 1 alin.6 din legea contenciosului administrativ.
În consecință, "cazul bine justificat" poate fi întemeiat și pe lipsa competentei or!!:anului emitent de a revoca autorizațiile în cauză, căci ele fiind acte irevocabile, ar fi putut eventual fi atacate în contencios administrativ, dar nu revocate.
(b) Prejudiciul produs subscrisei este evident.
Trebuie să reamintim în acest context faptul că subscrisa am ca obiect principal de activitatetransportul cu taxiuri(a se vedeaanexa1 - Certificatul de înregistrare la ORC C). Pentru realizarea acestui obiect de activitate, avea în dotare un număr de șase autoturisme pentru care am obținut autorizație de funcționare. Aceste autoturisme au fost achiziționate prin credite bancare și contracte de leasing care trebuie onorate la termenele stabilite cu consecința preluării autoturismelor de către firma de leasing, deci cu consecința pierderii instrumentelor de exercitare a activității noastre. În mod evident, în măsura în care nu mai putea continua activitatea de taximetrie decât folosindu-se de doar două dintre aceste autoturisme, în condițiile în care suntem nevoiți să suportăm cheltuielile pentru șase autoturisme (asigurări, rate lunare, etc.), se aflăm în incapacitate de a ne onora contractele, ceea ce într-un timp foarte scurt ar atrage starea acesteia de insolvență.
Menționează că de la data retragerii autorizațiilor de taxi, din 03.06.2009, starea materială a societății noastre a devenit extrem de precară, fiind amenințați zilnic de către creditorii noștri cu deschiderea procedurii insolvenței.
Or, în situația ipotetică și cea mai nefericită pentru noi în care nu s-ar dispune suspendarea grabnică a actelor atacate, o soluție de admitere a plângerii pe fond nu ne-ar mai utilă, la momentul constatării nelegalității actelor administrative atacate soluția nefiind aptă decât să ne ofere o satisfacție morală, dar în același timp revoltătoare pentru faptul că societatea ne-a fost ireversibil distrusă ca urmare a nelegalităților administrației locale.
Pentru toate aceste motive, solicită suspendarea de urgență a Procesului verbal nr.7909/3.06.2009 întocmit de Comisia pentru reanalizarea modului de atribuire a autorizațiilor taxi precum și a actelor de retragere (revocare) a acestor autorizații începând cu data de 03.06.2009.
În plus, mai arătă că prin Decizia civilă nr. 2177 din 28.07.2009 pronunțată în recurs de către Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- s-a admis cererea de suspendare formulată de către - SRL, și, toți taximetriști din D aflați în aceeași situație ca și subscrisa, pentru exact aceleași motive invocate în sensul suspendării și de către subscrisa.
Pe de altă parte, chemat să se pronunțe asupra cererii de suspendare formulată de către În dosar nr-, Tribunalul Cluja admis această cerere, pentru exact aceleași motive pe care le-am invocat și subscrisa, situația noastră fiind absolut similară cu aceea a celorlalți petenți deja indicați.
2.Cu privire la acțiunea pe fond
În ceea ce privește fondul cauzei, se mărginesc să arate că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel încât să aibă loc o judecată corectă asupra fondului cauzei în care să li se dea posibilitatea de a administra probe în vederea dovedirii celor susținute prin cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 noiembrie 2009, intimatul Municipiul Das olicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate precum și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Cât privește criticile vizând soluționarea nelegală a fondului cauzei relativ la petitele 1 și 2 din acțiunea completată (contenciosul de anulare și contenciosul de despăgubiri), Curtea reține că instanța de fond a încălcat în substanță principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare punând astfel sub semnul întrebării dreptul la un proces echitabil garantat constituțional în art. 21 și convențional în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, din conținutul încheierii din 11 septembrie 2009 ( 73 dos. fond) care marchează etapa dezbaterilor Curtea observă că părțile au pus concluzii exclusiv asupra cererii de suspendare a actului administrativ contestat și nicidecum și asupra fondului cauzei.
Din conținutul dispozitivului sentinței reliefat în minuta redactată cu prilejul deliberării și mai apoi din considerentele sentinței recurate se reține că instanța de fond s-a pronunțat deopotrivă și asupra fondului cauzei și asupra cererii de suspendare.
Astfel fiind, Curtea reține că de vreme ce recurenta nu a putut pune concluzii în fond și nu și-a putut face nici apărările în privința problemelor în raport cu care instanța s-a pronunțat asupra fondului au fost încălcate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel încât recurenta a fost în mod evident vătămată, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură adoptat în aceste condiții, respectiv a încheierii din 11 septembrie 2009 cât și a sentinței prin care a fost rezolvat fondul cauzei.
De aceea, Curtea reține că în cauză este dat motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 5.pr.civ. și astfel în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 5.pr.civ. se va admite recursul reclamantei cu consecința casării sub aspectul soluției date primelor două petite ce fac obiectul cererii de completare a acțiunii înregistrată la instanța de fond 17 august 2008 și va dispune trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare instanța de fond va urmări să efectueze actele de procedură și să administreze justiția cu respectarea tuturor cerințelor care garantează dreptul la un proces echitabil și mai ales cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
2. În ceea ce privește soluția dată asupra cererii de suspendare, Curtea reține că instanța de fond a respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare și a cercetat, chiar dacă sumar și lapidar, fondul acesteia.
Din această perspectivă Curtea nu întrevede în cauză motive de casare pentru nesoluționarea în substanță a cererii de suspendare cu toate că instanța de fond a soluționat cererea de suspendare ca un corolar a ceea ce a statuat cu referire la examinarea acțiunii în fond.
Așa fiind, în temeiul art. 30 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului și în privința soluției date asupra cererii de suspendare și a modificării acesteia în sensul realizării unei noi analize a cererii de suspendare pe alte coordonate decât cele avute în vedere de instanța de fond.
Și este așa, deoarece premisa de la care a plecat instanța de fond nu se mai justifică în prezenta etapă procesuală, așa cum de altfel s-a arătat pe larg în precedent.
Curtea reține că și în ipoteza prevăzută la art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea pe cale judiciară a actului administrativ trebuie îndeplinite ambele condiții la care se referă textul art. 14 din aceeași lege cu observarea că condiția premisă aceea a intentării unei acțiuni de anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat este îndeplinită.
Așa fiind, Curtea urmează a reține dacă și în ce context este dată condiția existenței un ui caz bine justificat în înțelesul explicat de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Așa cum rezultă din economia dispoziției legale precitate mprejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative fiscale atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, pot rezultă din, cel puțin aparentele, inconsecvențe de raționament ale organului administrativ în ceea ce privește aplicarea normelor legale procedurale în materia eliberării autorizațiilor de taxi.
De asemenea, Curtea reține că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
De aceea, Curtea se va mărgini să rețină în speță că cerința cazului bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei-recurente dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de intimata-pârâtă și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Sub aspectul cerinței pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate, în armonie cu definiția legală conferită acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 Curtea reține că este îndeplinită în cauză și aceasta desigur că nu în considerarea valorii pagubei ce este iminentă a fi suferită de reclamantă, în sine, incontestabil mare, ci față de specificul activității specifice desfășurată de aceasta, cât și a raporturilor juridice conexe în care este implicată (contracte de leasing, asigurări) și mai ales iminența insolvenței agentului economic al cărui obiect principal de activitate estetransportul cu taxiuri.
Toate aceste elemente, deopotrivă de ordin obiectiv și subiectiv, justifică suspendarea, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, a executării actelor administrativ fiscale a căror legalitate este contestată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în fond.
În fine, nu mai puțin relevantă este și împrejurarea că măsurile dispuse în cauză sunt de acord și cu recomandarea R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
În cuprinsul acesteia se arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.
În raport de aceste considerente Curtea în temeiul art. 15 alin. 3 corelat cu 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul în privința soluției date de instanța de fond asupra cererii de suspendare, va modifica sentința atacată în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare și, rejudecând în aceste limite, va admite cererea de suspendare a procesului-verbal nr. 7909/3.06.2009, întocmit de Comisia pentru reanalizarea modului de atribuire a autorizațiilor taxi, precum și a actului de retragere (revocare) a autorizațiilor 9, 65, 142 și 147 și va dispune suspendarea acestor acte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL D, împotriva sentinței civile nr. 2425 din 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează în ceea ce privește soluția dată acțiunii în contencios administrativ ce are ca obiect: anularea procesului-verbal 7909 din 03.06.2009, întocmit de Comisia pentru analizarea modului de atribuire a autorizațiilor taxi, precum și a actelor de retragere (revocare) a autorizațiilor taxi nr. 9,65,142 și 147 începând cu data de 03.06.2009 și obligarea la despăgubirii și dispune trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Modifică sentința atacată în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare și rejudecând în aceste limite: admite cererea de suspendare a procesului-verbal nr. 7909/3.06.2009, întocmit de Comisia pentru reanalizarea modului de atribuire a autorizațiilor taxi, precum și a actului de retragere (revocare) a autorizațiilor 9, 65, 142 și 147 și dispune suspendarea acestor acte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
6 ex/14.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Augusta Chichișan
