Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 34/
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F și de chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței civile nr.837/CA din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că la data de 16.03.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș solicitând instanței admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să-i restituie taxa de poluare în sumă de 3191 lei cu dobânda legală aferentă de la data achitării ei și până la restituirea integrală și efectivă cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.837/CA/13.2009.
Prin această hotărâre instanța de fond a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI F, și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.191,00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 19.08.2008 și până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 873,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, în contradictoriu cu chemata în garanței Administrația Fondului pentru Mediu, și în consecință:
A obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3.191,00 lei și dobândă legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul s-a solicitat obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România (precizare de acțiune).
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța de fond a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătire, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar susindicat.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce se face cu dobânda legală, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă (și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Faf ost admisă și a fost obligată Administrația Fondului pentru mediu să plătească pârâtei suma la care a fost obligată, plus dobânda legală, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxă de poluare este chemată în garanție, așa cum se prevede în dispozițiile art. 1 din nr.OUG 50/2008.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar Administrația Fondului pentru Mediu în sensul respingerii acțiunii față de aceasta și respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Făgăraș.
În dezvoltarea criticilor de recurs recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a invocat următoarele motive de nelegalitate.
Prima critică de recurs se referă la faptul că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a legii în cauză, reținând ca incidente prevederile art.90 par.1 din Tratatul Comunității Europene,motiv pentru care recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta a invocat prevederile OUG nr.50/2008 și a susținut că aceste dispoziții sunt aplicabile, iar reclamanta are obligația conform normei naționale să plătească taxa de poluare.
Recurenta a mai susținut că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu au fost declarate neconstituționale, astfel că trebuie aplicate, iar acest lucru a fost acceptat și de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene.
Recurenta a susținut că potrivit prevederilor art.117 din OG nr.92/2003 Cod procedură fiscală, taxa de poluare nu poate fi restituită, deoarece cererea reclamantului nu se încadrează în aceste prevederi legale, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea restituirii acestei taxe așa încât hotărârea atacată este nelegală.
Susține că în cauza de față ne aflăm în prezența unor acte normative cu caracter special în materie fiscală care se aplică cu precădere față de actele normative invocate de reclamant.
Potrivit atribuțiilor ce le revin,organele fiscale au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care în cauza de față reglementează încasarea taxei pe poluare în condițiile OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a normelor legale privind soluționarea pe cale administrativă a solicitării de restituire.
Reclamantul nu a fost lipsit în mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlu de taxă de poluare, întrucât aceasta este stabilită printr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, reclamantul efectuând plata în mod benevol.
Consideră că dezlegarea dată pricinii de către instanța de fond este profund greșită, prin pronunțarea unei astfel de soluții instanța de judecată depășindu-și atribuțiile și asumându-și atribuții ale instituțiilor abilitate ale Comunității Europene.
În soluționarea cauzei instanța de recurs va avea în vedere că taxa pe poluare este o taxă legală care se practică într-o serie de state ale Uniunii Europene, discuții existând numai asupra modului de calcul al acesteia,Uniunea Europeană nedeclanșând nici un fel de proceduri împotriva României.
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă însușită și de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei subzistă în cazul reclamantului, întrucât această taxă, în noua sa formă, nu contravine Tratatului Comunității Europene și nici constituției României.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință modificarea în tot a sentinței civile nr.837/CA din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept recurenta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a invocat prevederile dispozițiilor art.304 pct.4 și 9 și ale art.304 indice 1 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
La rândul său recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu în recursul declarat a adus următoarele critici sentinței civile atacate:
1. Hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii și fără temei legal, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că prin hotărâre în dispozitiv, instanța nu a dispus asupra excepției în nici un fel și că se impunea admiterea excepției invocată de aceasta.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, deoarece în cauză nu s-a cerut anularea vreunui act administrativ emis de pârâtă sau de chemata în garanție.
Recurenta a critica soluția instanței de fond în ce privește admiterea acțiunii reclamantului și obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare susținând că prin soluția dată instanța a aplicat greșit legea, neținând cont de prevederile legale aplicabile ale Codului d e procedură fiscală referitoare la taxele speciale pentru autovehicule și că se aplică prevederile OUG nr.50/2008, iar instanța nu a ținut cont de aceste prevederi legale, înlăturând norma internă.
Se susține că taxa de poluare este recunoscută chiar de Comisia Europeană și că OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, astfel încât nu se poate aprecia că taxa de poluare este nelegală.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile prevederile art.90 paragr.1 din Tratatul Comunității Europene și că taxa de poluare se achită conform normei cuprinse în OUG 50/2008 în vigoare.
În concluzie, recurenta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în ce o privește pe aceasta, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, cheltuielilor de judecată și a dobânzii legale, ca fiind nelegale aceste dispoziții ale instanței de fond.
Față de recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu, pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, a format o notă de ședință (fila 16) prin care a arătat că taxa de poluare încasată de la reclamant a fost virată la data de 19.08.2008 la Administrația Fondului pentru Mediu conform extraselor de cont depuse la dosar filele 17-18 ca și probe în recurs pentru admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
La rândul său intimatul reclamant, a formulat Note de ședință fila 25 dosar prin care a solicitat respingerea celor două recursuri declarate în cauză ca nefondate și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca întemeiată și legală, cu cheltuieli de judecată, în recurs conform înscrisurilor depuse - cheltuieli de transport și onorariu avocat (fila 23 dosar).
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.837/CA din 13.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, constată ambele recursuri ca fondate în parte pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriu administrat în cauză, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecăți, în sensul că acțiunea reclamantului de restituirea taxei de poluare este temeinică și legală, fiind aplicabile prevederile art.90 par.1 din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare în mod corect s-a dispus restituirea taxei de poluare, de către Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și în mod corect s-a dispus admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu cu obligarea acesteia la restituirea sumei către Administrația Finanțelor Publice.
Însă, în ce privește dobânda legală, instanța de fond a acordat greșit ca fiind datorată începând cu data de 19.08.2008 adică de la data achitării, iar potrivit prevederilor Codului civil, dobânda se datorează de la data notificării pârâtei, adică de la data cererii de restituire a taxei de poluare, formulată de reclamant.
În cauză, se constată că cererea s-a formulat la 9.02.2009, astfel încât se va modifica data de la care curge dobânda legală.
Referitor la celelalte dispoziții cuprinse în sentința atacată, instanța de recurs, constată că aceste dispoziții sunt legale, sens în care vor fi menținute.
Raportat la criticile formulate de recurente se reține că pentru ambele recursuri, este justificată doar critica privitoare la data curgerii dobânzii legale în rest toate criticile sunt neîntemeiate și nelegale sens în care vor fi înlăturate.
Astfel, referitor la criticile Administrației Finanțelor Publice Făgăraș în sensul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de recurs constată că dimpotrivă hotărârea dată este conform cu prevederile de Drept comunitar, care sunt prioritare normei interne.
În ce privește critica recurentei că în cauză sunt aplicabile prevederile OUG 50/2008 și că potrivit art.117 din Codul d e procedură fiscală nu se poate restitui taxa de poluare, instanța de recurs constată că aceste dispoziții legale au fost corect înlăturate de instanța de fond care a reținut incidente prevederile art.90 par.1 din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare toate aceste critici vor fi înlăturate, iar recursul Administrației Finanțelor Publice Făgăraș va fi admis doar în parte privitor la dobândă.
II. Referitor la criticile formulate de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu instanța de recurs constată următoarele:
Pe fondul chestiunii adică a cererii de restituire a taxei de poluare, instanța de fond a soluționat corect cauza.
Cât privește inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, aspect criticat de această recurentă, fapt invocat la fond, față de care instanța nu s-a pronunțat expres rezultă că, în mod implicit prin hotărârea dată și prin admiterea cererii de chemare în garanție,m instanța și-a spus părerea.
Referitor la această critică invocată în recurs, instanța constată că de fapt prin înscrisurile de dosar, depuse la recurenta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, s-a făcut dovada efectivă a calității de chemat în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, cu extrasele de cont - conform cărora a fost virată taxa de poluare încasată de la reclamant de către Administrația Finanțelor Publice Făgăraș (fila 16-18).
Ca atare și sub acest aspect, critica adusă sentinței civile atacate nu este întemeiată și legală, motiv pentru care urmează a fi respinsă, reținând ca admisibilă cererea de chemare în garanție și cererea reclamantei de restituit taxa de poluare.
Pe fondul cauzei, critica recurentei Administrația Fondului pentru Mediu, în sensul că potrivit normelor cuprinse în OG nr.50/2008 taxa de poluare este legală corect achitată și nu se impunea restituirea ei, că în cauză nu sunt incidente prevederile art.90 alin.1 Tratatul Comunității Europene, instanța de recurs constată că și această critică a recurentei de la pct.2 din recurs, nu se justifică în cauză, deoarece instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea normei comunitare, cu prioritate față de norma națională.
Ca atare și această critică se va respinge.
Referitor la critica dobânzii și a cheltuielilor de judecată, acestea se vor admite în parte ca justificate, conform celor dispuse prin prezenta decizie (conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se vor admite în parte recursul declarat conform dispozitivului deciziei pronunțate în recurs.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul reclamant în recurs, acestea vor fi în parte admise, respectiv pentru suma de 225 lei onorariu avocațial parțial (175 lei și taxă deplasare 50 lei, contravaloare combustibil respingând restul cheltuielilor ca nejustificate, raportat la faptul că și în dosarul de fond s-au acordat cheltuieli de judecată și raportat la valoarea taxei de poluare, ele fiind destul de mari.
Față de cele sus expuse se rețin ca justificate apărările intimatului formulate cu privire la cele două recursuri prin nota de ședință depusă în recurs (fila 259).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurentele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, cu sediul în Făgăraș,-, jud.B și Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în B, nr.294 Corp A, sector 6 împotriva sentinței civile nr.837/CA/13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că data de la care curge dobânda este 9 februarie 2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurentele Administrația finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și Administrația Fondului pentru Mediu să plătească intimatului suma de 225 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: MI/8.02.2010
Dact: MD/19.02.2010 - 6 ex.
Jud.fond:
21 Ianuarie 2010
Dosar nr-
Din 24 februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.34/din19.01.2010pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.837/CAdin13.10.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
