Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 39/ Dosar nr-
Sedința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - JUDECĂTOR 3: Marcela
- grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - ANAF prin reprezentanta în teritoriu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 641/R/13.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic B pentru contestatorul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF prin reprezentanta în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, lipsă fiind intimații, Administrația Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Consilier juridic B, depune la dosar delegație de reprezentare și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 320 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupracontestației în anulare formulate.
Consilier juridic B, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea în parte a deciziei civile nr. 641/R/13.10.2009 și rejudecând recursul, admiterea acestuia astfel cum a fost formulat. Totodată, arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare întemeiată pe prevederile 317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF nu a fost citat în mod legal decât la acest termen de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față
Constată că prin sentința civilă nr.612/2.06.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP și Administrația Finanțelor Publice B, și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Instituției Prefectului Județului B și au fost obligați pârâții să emită decizie pentru înmatricularea autoturismului marca Audi A8 serie caroserie -, serie motor -, capacitate cilindrică 4172 cmc, an de fabricație 1996 culoare 08, fără plata taxei de poluare, în caz contrar hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act valabil pentru înmatriculare.
S-a reținut că reclamantul a dobândit autoturismul marca Audi A8 serie caroserie -, serie motor -, capacitate cilindrică 4172 cmc, an de fabricație 1996 culoare 08 la data de 15.06.2008 însă a obținut act de înmatriculare abia la data de 19.12.2008, acesta constituindu-l sentința civilă nr.13344/19.12.2008 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Pentru înmatricularea autoturismului i s-a pretins reclamantului să plătească taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, având în vedere faptul că acesta nu mai fusese înmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
S-a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României.
S-a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, nu se impune achitarea acesteia.
Reclamantul s-a adresat pârâtelor B și DGFP B pentru a obține emiterea unei decizii fără plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării, cereri care i-au fost respinse prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru o astfel de cerere.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a menționat că hotărârea va fi opozabilă și Instituției Prefectului Județului B, care a fost citat în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, susținând că DGFP B nu avea mandat special de reprezentare pentru Ministerul Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs privind fondul cauzei, recurentele pârâte au arătă că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii admițând acțiunea reclamantului, că în cadrul legal stabilit prin OUG nr.50/2008, taxa de poluare este venit la bugetul fondului pentru mediu și este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Reclamantul ar fi trebuit să depună la dosar actul administrativ emis de pârâte prin care i-au fost prejudiciate acestuia drepturile sau interesele legitime. Recurentele au mai arătă că OUG nr.50/2008 nu poate reprezenta temei juridic pentru ca organele fiscale să emită o decizie în sensul solicitat de reclamant, în scopul înmatriculării autoturismului, organele fiscale pretinzând că au obligația respectării legislației interne, încasarea taxei de poluare fiind obligatorie potrivit art.4 din OUG nr.50/2008 modificată și completată. Recurentele mai arată că taxa de poluare se aplică în 16 state din cadrul UE, iar art.90 paragr.1 din Tratatul CE nu împiedică aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 modif. Recurenta Bam ai arătat că potrivit art.214 ind.1 Cod fiscal, pentru înmatricularea autoturismelor plata taxei era obligatorie la prima operațiune de înmatriculare în România.
Prin Decizia civilă nr. 641/R/13.10.2009 Curtea de APEL BRAȘOVa admis în parte recursurile declarate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice B și DGFP B, împotriva sentinței civile nr.612/CA/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care modificat-o în parte în sensul că:
s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Administrația Finanțelor Publice B și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Instituției Prefectului Județului B; a obligat pârâții să emită decizie pentru înmatricularea autoturismului marca AUDI A8 serie caroserie -, serie motor -, capacitate cilindrică 4172 cmc, an de fabricație 1996, culoare argintiu 08, fără plata taxei de poluare și a respins restul pretențiilor.
S-a arătat că recursurile pârâtelor DGFP B și Administrația Finanțelor Publice B sunt în parte fondate, în sensul de a modifica sentința atacată prin înlăturarea dispoziției instanței de fond referitoare la asimilarea hotărârii judecătorești cu un act valabil pentru înmatriculare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la obligarea pârâților de a emite decizie pentru înmatricularea autoturismului marca AUDI A8 cu datele menționate în acțiunea introductivă. S-a reținut că s-a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP B, prin încheierea de la termenul din 19 mai 2009, deoarece hotărârea trebuie să fie opozabilă și acestei pârâte.
Celelalte critici aduse de pârâte în recurs cu privire la legalitatea înmatriculării unui autoturism importat fără plata taxei de poluare nu sunt întemeiate, în cauză fiind incidente prevederile art.90 din Tratatul CE, așa cum instanțele de judecată interne au statuat deja într-o practică consacrată. Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 și art 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG nr.50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art 5 alin 1). Prin OUG nr 218/2008 s-a procedat la modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III din acest act normativ, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008. Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauză, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Instanța de recurs a constatat că art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede că: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare", astfel că se desprinde concluzia potrivit căreia scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Curtea nu a reținut motivarea organelor fiscale pârâte, care au invocat legalitatea încasării taxei, prin aplicarea dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, întrucât în cauză se constată aplicarea directă a reglementării comunitare cuprinse în art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4). Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, preexistente dinainte de aderare.
Curtea a constatat că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform jurisprudenței comunitare, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Împotriva Deciziei civile nr. 641/R/13.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOVa formulat contestație în anulare recurentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B în baza art. 317 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor arată că nu a fost citat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la sediul din B, DGFP B neavând mandat special pentru acesta. A fost citată și la fond și în recurs DGFP B deși relcamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Apreciază că, deoarece procedura cu ministerul la nu a fost îndeplinită conform art. 87 Cod procedură civilă, se impune anularea deciziei curții și rejudecarea recursului. Solicită apoi admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea ca nefonată a contestației în anulare, nu sunt întrunite cerințele art. 318 teza II din Codul d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarelor, decizia contestată raportat la motivele contestației în anulare formulată Curtea reține următoarele:
Conform art.317 Cod procedură civilă, articol invocat de către contestator " Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Codul d e procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun (art.317) și contestația în anulare specială (art.318).
Pentru contestația în anulare de drept comun sunt reglementate două motive: neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii de citare și încălcarea unor norme de ordine publică referitoare la competență.
Pentru contestația în anulare specială art.318 prevede două motive: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Aceste motive privind necitarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la sediul din B au fost invocate și prin cererea de recurs. Intimatul reclamant a precizat cu această ocazie că a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă în teritoriu a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice conform antetului de pe adresa acestei instituții. Documentul solicitat i se eliberează de organele locale și nu de cei de la
Aceiași precizare a făcut reclamantul și la judecarea fondului pricinii deduse judecății. A solicitat judecarea cererii sale în contradictoriu cu emitentul adresei prin care i s-a refuzat înmatricularea autovehicolului fără plata taxei de poluare respectiv, "România - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice B". Atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și din precizările ulterioare nu rezultă că reclamantul ar fi înțeles să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice "în nume propriu" cum susține contestatoarea.
De altfel și prezenta contestație în anulare (ca și recursul ) este formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice - ANAF.
Și conform Codului d e procedură fiscală competența de soluționare a eventualelor contestații cu privire la o decizie prin care s-au stabilit taxe și impozite sau refuzul Administrației Finanțelor Publice B de a emite o decizie aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice
Față de toate considerentele arătate Curtea constată că părțile din litigiul dedus judecății au fost corect citate atât în prima fază procesuală cât și în recurs.
Contestatoarea invocă din nou prin contestația în anulare o parte din motivele care au fost avute în vedere de instanța de fond și examinate amănunțit de cea de recurs și au fost respinse ca neîntemeiate. Curtea reține și faptul că decizia dată nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar instanța a răspuns motivelor de recurs invocate de către recurentul reclamant.
Pentru motivele arătate considerând că cerințele niciunuia din motivele prevăzute de art.317 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite, Curtea în baza art.320 Cod procedură civilă urmează să respingă contestația în anulare formulată.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF în teritoriu împotriva deciziei civile nr. 641/R/13.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./25.10.2010
Dact./26.01.2010/ 7 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
