Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 342/R/2008 Dosar nr-
Sedința public din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - judector
- - -judector
- grefier
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. civile nr. 3917/C din 4 decembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 13 mai 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședinț din aceea zi, care face parte integrant din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea prților s depun la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedur civil și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedur civil, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de faț.
Constat c la data de 22 08.2007 reclamanta - SRL Bac hemat în judecat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând anularea Dispoziției nr. 8996/23.05.2007 privind msurile stabilite de organul de inspecție fiscal, precum și a deciziei de impunere nr. 130/24.05.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plat stabilite de inspecția fiscal și obligarea la plata cheltuielilor de judecat ocazionate cu desfșurarea procesului.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
Reclamanta și-a precizat și completat acțiunea la 29.10.2007 ( 51 dosar fond) în sensul c a contestat și Decizia de soluționare nr.14027/A/25.07.2007 solicitând anularea acesteia pentru aceleași motive invocate în acțiune.
În acest dosar, instanța de fond pe baza probelor administrate a pronunțat sentința nr. 3917/C/4.12.2007 a Tribunalului Brașov, prin care instanța a dispus respingere acțiunii formulate de reclamant - SRL B, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, având ca obiect - anulare act control taxe și impozite, a fost respins acțiunea în contencios administrativ formulat de reclamanta SRL cu sediul în Municipiul B în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect anularea deciziei nr.14027 A/25.07.2007,a dispoziției nr.8996/23.05.2007 și a Deciziei de impunere nr.130/24.05.2007 pe care le - a menținut.
Pentru a hotrî astfel prima instanț a reținut în fapt și în drept urmtoarele:
Reclamanta in calitate de antreprenor - în baza facturii seria --- nr.-/23.09.2005 și a situațiilor de lucrri,emise si transmise de subantreprenorul COM SRL-avea obligația sa transmit la rândul ei,situația de lucrri menționata,avizata de reclamanta,împreuna cu factura ctre beneficiarul
Astfel,de la data acceptrii facturii si situației de lucrri menționate, reclamanta s-a complcut in pasivitate,timp de 2 ani,respective pana la data controlului fiscal înclcând astfel prevederile Codului fiscal,art.155 si nr.HG44/2004 art.155 pct.59 alin.(2).
Instanța retine ca reclamanta își invoca propria culpa atunci când arata ca:"Atâta timp cat si nr.306/2002 pct.5.3 lit.c, secțiunea 5,cap.2 stabilește ca:veniturile din prestarea de servicii se înregistreaz in contabilitate pe msura efecturii acestora-iar societatea nu are înc definitivata situația de lucrri, msura adoptata de organul de inspecție fiscala contravine prevederilor legale in materie"(fila 3).
In ceea ce privește captul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr.130/24.05.2007,acesta este inadmisibila atâta vreme cat acest titlu de creanța fiscala nu a fcut obiectul contestației administrative formulate de reclamanta, in conformitate cu prevederile art.205 si urmtoarele Cod procedura fiscala si organul de soluționare a contestațiilor nu a emis o decizie de soluționare care sa fie atacata in instanța potrivit legii.
In consecința,având in vedere aceste considerente acțiunea a fost respins sub aspectul tuturor petitelor formulate
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, recurenta reclamant - SRL B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței de recurs, admiterea recursului modificarea în tot sau în parte a sentinței, și rejudecarea cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arat urmtoarele:
Reclamanta a solicitat la data de 23.04.2007 cu nr. 8670/2007 rambursarea soldului sumei negative de TVA în valoare de 6 237,00 lei iar ca urmare s-a fcut inspecție fiscal de organele pârâtei la TVA.
Prin Raportul de inspecție fiscal, nr. 8996 /23.05.2007, s-a încheiat Decizia de impunere nr. 130/24.05.2007, intimata pe baza lor a emis dispoziția nr. 8996/23.05.2007, stabilind c "societatea va evidenția în contabilitate veniturile aferente contractului nr. 12/1.03.2005,va recalcula impozitul pe profit aferent trimestrului IV pe 2005 și va depune declarația rectificat pe acest impozit ".
Împotriva acesteia a formulat contestație artând c:
- în data de 01.03.2005, societatea reclamant a încheiat pe o perioad de trei ani un contract cu - Sa având ca obiect: asigurarea executrii lucrrilor de construcții la obiectivul Ch.,
- în baza acestui contract, societatea reclamnt a încheiat contractul de subantrepriz nr. 01/11.04.2005 cu - Com SRL în vederea efecturii de lucrrii de construcții - manopera la obiectivul mai sus menționat.
- la rândul ei, pe baza situației de lucrri, - Com SRL a fcut facturat ctre - SRL B,executarea lucrrilor de construcții în proprietate de 58,58 % la valoarea de 82 016, 79 lei RON cu TVA de 15583,19 lei RON.
Recurenta a susținut c intimata în mod greșit a reținut sumele în sarcina reclamantei și c aceasta ar fi înclcat prevederile Codului fiscal art. 155 motivând c "persoana impozabil care efectueaz o livrare de bunuri sau o prestare de servicii trebuie s emit o factur ctre beneficiar cel târziu pân în cea de a 15 zi lucrtoare a lunii urmtoare celei în care ia naștere faptul generator".
Faț de aceste aspecte recurenta invoc faptul c instanța de fond prin sentința atacat nu a ținut cont de voința prților exprimat în cuprinsul celor dou contracte (respectiv contractul nr. 12/01.03.2005 și contractul nr. 01/11.04.2005) cu atât mai puțin de faptul c cele dou contracte dau naștere implicit la dou raporturi obligaționale diferite.
În acest sens a invocat ca temei de drept art. IV alin. 2 din contractul nr. 12/1.03.2005 și art. 14 din contractul nr. 1/11.04.2005.
O alt critic de recurs se refer la faptul c, instanța de fond în mod eronat și mențiunea potrivit creia - SA este beneficiarul final al lucrrilor, deși aceasta are doar calitatea de executant în cadrul altor contracte încheiate cu Ch.
În motivarea acestei soluții instanța de fond artat c recurenta reclamnt a înclcat astfel prevederile art. 155 Cod fiscal și ale art. 155 pct. 59 alin. 2 din HG nr. 44/2004.
Recurenta a susținut c faț de probele administrate, în mod greșit a reținut instanța de fond situația dedus judecții și a interpretat greșit prevederile art. 155 Cod fiscal și art. 134 (alin. 4 din Legea nr. 571/2003).
Recurenta a susținut c în cauz, referitor la contractul nr. 12/1.03.2005, nu se poate vorbi de existența faptului generator și drept urmare, nu sunt întrunite condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
În esenț recurenta a susținut c sancționarea acesteia nu a înclcat nicio prevedere legal privind modalitatea de facturare a prestrilor de servicii, întrucât așa cum s-a dovedit, contractul nr. 12 din 1.03.2005 este înc în derulare și nu a fost înaintat și acceptat nicio situație de lucrri de ctre -
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în tot sau în parte și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul de fond și de la dosul de recurs ( 8-40 dosar recurs.), sentința civil nr. 3971/C din data de 4.12.2007; înscrisurile existente la dosar (decizia nr. 14027 A/25.07.2007 privind soluționarea contestației; contestația nr. 6639 A/ 15.06.2007; dispoziția nr. 8996/23.05.2007 privind msurile stabilite de organul de inspecție fiscal; decizia de impunere nr. 130/24.05.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plat stabilite de inspecția fiscal; raportul de inspecție fiscal nr. 8996 A/ 24.05.2007; contractul de antrepriz ne. 01/11.04.2005; contractul nr. 12/01.03.2005, cererea de chemare în judecat nr. 78/22.08.2007, întâmpinare nr. 82140 A/ 11.10.2007; precizare/completare de acțiune din 29.10.2007)
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 8, 9 art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedur civil, art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a timbrat legal recursul ( 6-7 recurs).
Faț de recursul declarat de recurenta reclamant, intimata pârât Administrația Finanțelor Publice B a formulat Întâmpinare ( 44-47) solicitând respingerea recursului și respingerea acțiunii, menținerea sentinței atacate ca fiind legal și temeinic.
Curtea, examinând actele și lucrrile dosarului sentința civil atacat nr. 3917/C/4.12.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs constat recursul ca nefondat.
Din verificrile întregului probatoriu administrat la fond și în recurs, instanța constat în mod corect apreciat instanța de fond situația de drept și de fapt dedus judecții pronunțând o hotrâre temeinic și legal.
Cât privește criticile de recurs formulate de reclamanta - SRL B instanța de recurs constat c:
Referitor la prima critic de recurs privind analiza instanței de fond a dispozițiilor celor dou contracte nr. 12/1.03.2003 și nr. 1/11.04.2005 încheiate de reclamant în calitate de antreprenor de fapt aceasta nu a respectat prevederile legale de evidenț a lucrrilor în contabilitate în termenul dispus de organele de control fiscal.
Referitor la a doua critic de recurs instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotrârii clauzele cuprinse în cele dou contracte și voința prților, dar a ținut cont și de prevederile legale privind evidența prestrii de servicii și faptul c reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 155 Cod fiscal și art. 155 pct. 9 alin. 2 din HG nr. 44/2004.
Ca atare, primele dou critici de recurs, sunt neîntemeiate urmând a fi înlturate.
Referitor la critica recurentei în sensul c instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 155 Cod fiscal și c nu ar fi luat în considerare la soluționarea cauzei prevederile art. 134 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, privind analizarea faptului generator a decontrii pe baz de situații de lucrri care ia naștere la data emiterii situației de lucrri sau la data când ele sunt acceptate de beneficiar, nu se poate reține acest aspect ca întemeiat cât vreme din probele de la dosar rezult c organul fiscal în mod corect a emis raportul fiscal, decizia de impunere, msurile luate de acesta cu privire la reclamant nefiind respectate de aceasta.
În esenț, critica adus sub acest aspect privind neîndeplinirea condițiilor legale necesare pentru exigibilitatea taxei TVA, nu poate fi reținut în cauz deoarece, din actele dosarului rezult c organul fiscal și instanța de fond au analizat situația de fapt în raport de dispozițiile art. 155 Cod fiscal și art. 134 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 dispoziții înclcate de reclamant.
În ce privește faptul invocat cu privire la modalitatea de facturare a prestrilor de servicii de ctre reclamant, în sensul c aceasta nu a înclcat prevederile legale, și c contractul nr. 12/1.03.2005 este înc în derulare, nu poate fi reținut, deoarece prin actele fiscale s-a recalculat impozitul pentru partea de contract din trimestrul IV 2005, executat și nu pentru întregul contract.
Recurenta reclamant a invocat prevederi ale contractelor nr. 12/2005 care sunt în contradicție cu starea de fapt contabil, precum și prevederile legale aplicabile, astfel ca motivațiile acesteia în recurs și la fond sunt neconcludente și neîntemeiate.
Organele de inspecție fiscal au avut în vedere nefinalizarea contractului stabilit în sarcina recurentei - reclamante iar msura de a evidenția în contabilitate veniturile aferente acestuia în proporție de 58,58 % dat fiind emiterea facturii seria - - nr. -/23.09.2005.
Referitor la aprarea formulat de intimat se reține c acesta este justificat și c organele de inspecție fiscal au stabilit în mod corect în sarcina recurentei - reclamante prin Dispoziția nr. 8996/23.05.2007, msura de a evidenția în contabilitate veniturile aferente contractului nr. 12/1.03.2005 încheiat între - SRL B în luna octombrie 2005 la nivelul sumei de 96833 lei reprezentând 58.58 % din valoarea total a contractului, precum și recalcularea impozitului pe profit aferente trimestrului IV 2005 și depunerea declarației rectificative la acest impozit și nu asupra întregului contract, așa cum în mod eronat s-a înțeles de ctre aceasta.
În aceste condiții, aplicabile în speț sunt prevederile art. 155 din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale art. 155 pct. 59 din (2) din Hotrârea de Guvern nr. nr. 44/2004.
În ce privește incidența în cauz a prevederilor art. 304 pct. 8.9 Cod procedur civil, instanța de recurs, constat c aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauz nefiind vorba de o interpretare greșit a legii sau de o aplicare greșit a prevederilor legale și nici de o interpretare greșit a clauzelor din cele dou contracte și nici a dispozițiilor art. 155 Cod fiscal și art. 134 alin. 4 din Legea nr. 571/2003.
În concluzie, toate criticile de recurs vor fi înlturate ca neîntemeiate și nelegale, constatând recursul ca nefondat.
Ca atare, în baza art. 312 Cod procedur civil, se va respinge recursul ca nefondat și se va menține ca legal și temeinic sentința atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 3917/C din 4 decembrie 2007, Tribunalului Brașov secția comercial și contencios administrativ pronunțat în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi 20 mai 2008.
Președinte Judector Judector
- - - - - - -
Grefier
Red. I - 24.05.2008
Dact. -26.05.2008/2 ex.
Jud fond. /
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
