Despăgubire. Decizia 343/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 343/R/2008 Dosar nr-
Sedința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Clara
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. civile nr. 3591/C din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3591/C/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și în consecință; s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA CONTROLULUI FISCAL B precum și cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,având ca obiect despăgubiri în valoare totală de 28.542,51 RON; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Suma de 316.237.979 lei ROL reprezentând TVA respinsa de parate la rambursare a fost restituita reclamantei la data de 30.09.2004 conform extrasului de cont(fila 12),iar suma reprezentând cheltuielile de judecata-36.367.000 lei(ROL) a fost restituita la data de 02.11.2004.
In conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr.554/2004,termenul de prescripție pentru despăgubiri, când persoana vătămată nu le-a cerut in același timp cu anularea actului administrativ este de un an si curge de la data la care a cunoscut sau trebuia sa cunoască întinderea pagubei.
Reclamanta a recunoscut întinderea pagubei de la data restituirii sumelor susmenționate,in raport cu care acțiunea reclamantei s-a prescris in conformitate cu termenul de prescripție de 1 an prevăzut de legea speciala care deroga de la dreptul comun reprezentat de Decret nr.167/1958.
In consecința, pentru aceste considerente instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de parate si a respins ca fiind prescrisă acțiunea in despăgubiri formulate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - - solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov pentru a cerceta fondul.
În motivare recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
Cererea ce a făcut obiectul acțiunii a avut ca temei legal dispozițiile art. 12 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, care prevăd: "În cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii de anulare, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei"
La data la care s-a solicitat anularea actului administrativ - fiscal susmenționat nu s-au solicitat și despăgubiri pentru prejudiciile produse prin acesta, deoarece întinderea pagubei produse nu era cunoscută la acel moment, însă dispozițiile art. 12 din Legea nr. 29/1990 oferea celui vătămat posibilitatea să se adreseze instanței de judecată cu o cerere ulterioară pentru solicitarea despăgubirilor.
Data la care se naște dreptul material la acțiune pentru o cerere în despăgubiri este data la care cel vătămat a cunoscut, ori trebuia să cunoască întinderea pagubei.
În speța de față dreptul material la acțiune pentru cererea de despăgubire s-a născut la data de 30.09.2004, aceasta fiind data la care recurenta reclamntă a primit suma respinsă nelegal la rambursare, și numai în raport de această dată putea fi calculată valoarea reală a pagubei produse prin actul administrativ - fiscal anulat.
La data de 30.04.2004 era în vigoare Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ. Această lege nu prevede un termen special de prescripție, prin urmare se aplică termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Recurenta a mai arătat că atât la momentul la care s-a încheiat actul administrativ, care ulterior a fost anulat, cât și la momentul la care s-a născut dreptul material la acțiune era în vigoare Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 554/2004 fiind publicată în Monitorul Oficial la data de 07.12.2004.
Potrivit principiului neretroactivității legii civile, dat de dispozițiile art. 1 din Codul civil, în speța de față nu pot opera dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin urmare instanța, în mod greșit și-a întemeiat motivarea admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pe dispozițiile art. 19 din această lege.
Recurenta a precizat că același complet a soluționat o speță identică prin sentința civilă nr. 278/com/11.09.2007, însă în mod diferit.
Intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Direcția Controlului Fiscal B și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili din cadrul ANAF au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că izvorul obligațiilor solicitate îl reprezintă procesul - verbal de control nr. 8/25.03.2002 și decizia Direcția Generală a Finanțelor Publice nr. 508/22.05.2002 prin care a fost respinsă rambursarea sumei de 316 237 979 lei. Actele administrative au fost contestate în contencios administrativ, iar în baza hotărârilor judecătorești Direcția Generală a Finanțelor Publice B a restituit suma contestată.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1,3,6 și 7 din Decretul nr. 167/1958 cu privire la prescripția extinctivă. Astfel, dreptul la acțiune este prescris, având în vedere faptul că se solicită drepturi bănești accesorii începând cu data de 25.03.2002.
"Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în terenul stabilit de lege."
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 3591/C/6.11.2007 a Tribunalului Brașov este întemeiat.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, făcând aplicarea art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Procedând astfel instanța de fond a nesocotit principiul neretroactivității legii civile, prevăzut atât de art. 15 alin. 2 din Constituția României potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" cât și de art. 1 din Codul civil, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor ea nu are putere retroactivă".
Așa cum a arătat și recurenta, atât la data încheierii actului administrativ, care ulterior a fost anulat, cât și la data la care reclamanta a cunoscut întinderea prejudiciului (30.09.2004) era în vigoare Legea nr. 29/1990, astfel că potrivit principiului "tempus regit actum" dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile în cauză.
Mai mult, într-o cauză similară instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, soluție pe care ar fi trebuit să o pronunțe și în prezenta cauză, ținând seama și se soluția dată de CEDO în cauza " Beian contra României", în care a statuat că jurisprudența neunitară încalcă principiul securității judiciare și are drept consecință reducerea încrederii în sistemul judiciar.
Astfel, în speță termenul de prescripție trebuie calculat ținând seama de art. 19 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, lege în vigoare la data la care recurenta a cunoscut întinderea prejudiciului.
Acesta este termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și curge de la data la care recurenta a cunoscut întinderea prejudiciului.
Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legii, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 3591/C/6.11.2007 a Tribunalului Brașov.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare pricini instanței în vederea soluționării fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul cu sediul în orașul,-, județ împotriva sentinței civile nr. civile nr. 3951/C din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
plecată în concediu de
odihnă semnează
vicepreședinte de instanță
Grefier
Red. - 11.06.2008
Dact. - 16.06.2008/2 ex.
Jud. fond- /
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
