Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 343/2009
Ședința publica din data de 28 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Preș secție
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela
GREFIER:
-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z, împotriva sentinței civile nr. 1767/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta - ACTIV SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulat sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru. Pentru fondul cauzei taxa judiciară de timbru a fost achitată în cuantum suficient, reclamanta depunând la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru fondul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 20.01.2009 reclamanta, prin avocat, a depus întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea de apel, după deliberare, constatând că sentința atacată a fost pronunțată exclusiv în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.767 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei EURO ACTIV Z, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE dispunându-se anularea deciziei nr. 46/24.05.2008 emise de pârâtă.
De asemenea, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Saf ost obligată să-i restituie reclamantei suma de 44.645,99 lei, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, pentru autoturisme și autovehicule.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului Z suma de 44.645,99 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu ordinele de plată nr. 835/29.10.2007, nr. 952/29.11.2007, nr. 1.061/21.12.2007 și nr. 1.060/21.12.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4571/30.01.2008, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar prin adresa cu același număr, s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Contestația formulată împotriva acestui răspuns a fost respinsă prin decizia nr. 46 din 24 mai 2008 pe motiv că în mod corect organele fiscale au aplicat legislația specifică în România, cu privire la perceperea și modul de calcul al acestei taxe.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din, în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
1.Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148,ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cazul/ Enel (1964, a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ, ele sunt obligatorii și produc efecteerga omnes.Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1.084 raportat la art. 1.082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din nr.OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta EURO ACTIV
În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată este criticabilă prin prisma art. 304 punct. 7 și 9 Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozițiilor art. 3041.pr.civ. deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Deciziei nr. 46/24.05.2008, respectiv restituirea către reclamantă a sumei de 44.645,99 lei.
Se arată că soluția instanței de fond este nelegală, adăugând un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, deși Codul fiscal prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare.
Se precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art. 2141- 2143) a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în România un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă înmatriculare, acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem"
Recurenta apreciază că instanța în mod legal și corect reține că "evident restituirea doar a diferenței între cele două taxe, pune problema aplicării noului act normativ - nr.OUG 50/2008 și pentru trecut, i cu toate acestea dispune anularea deciziei emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S si restituirea întregii taxe, fără a avea în vedere dispozițiile din noul act normativ.
Dispozițiile art. 725 alin 1 din Codul d e Procedură Civilă consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată (Decizia Curții Constituționale nr. 628/2006).
Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice, respectiv obligația achitării taxei, care atât în noul act normativ se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi.
Recurenta consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe Tribunalul Sălaj, în speța de față, trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din nr.OUG 50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 -30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
În mod nelegal și fără a avea în vedere precizările referitoare la neretroactivitatea legii civile în timp depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că aplicarea OUG nr. 50/2008 contravine principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituia României.
Referitor la acest aspect recurenta reiterează motivele pentru care nr.OUG 50/2008 este de imediata aplicare și nu încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp, respectiv faptul că norma neretroactivității se referă la toate raporturile născute sub legea veche, care și-au epuizat toate efectele, dar, dacă legea nouă nu poate fi interpretată în sensul retroactivității cu privire la aceste raporturi, ea este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.
Toate aceste situații nu intră în câmpul de acțiune al retroactivității legii, ci privesc aplicarea imediată a dispozițiilor nr.OUG 50/2008. Ori, aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi constituie excepția, în acest sens fiind invocată și practica Curții Constituționale.
În concluzie, având în vedere că raporturile juridice în speța de față nu sunt pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, aceste raporturi nu se pot consolida decât în limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acesta referitor la restituirea taxei de primă înmatriculare, astfel ca soluția instanței de fond trebuia pronunțată în raport de noile prevederi ale nr.OUG 50/2008.
Având în vedere că organul fiscal și cel de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice S au respectat dispozițiile legale privind taxa specială de primă înmatriculare care au fost în vigoare până în 01.07.2008 (dată la care intrat în vigoare nr.OUG 50/2008), precum și dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, acțiunea reclamantei este nefondată.
Se precizează că cererea de recurs a fost formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice S atât în nume propriu, cât și în numele Administrației Finanțelor Publice Z, având în vedere prevederile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,cu modificările și completările ulterioare.
Examinând recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu, Curtea reține că sentința tribunalului este parțial legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Toate aceste alegații sunt însă valabile numai în măsura în care reclamanta a dovedit, prin probațiunea administrată, faptul că a plătit taxa de primă înmatriculare pentru autovehicule second hand provenind din Uniunea Europeană, doar într-o astfel de situație fiind prezentă premisa aplicării prioritare a textului art. 90 par. 1 din Tratatul CE.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul
Aplicând cauzei aceste linii directoare, rezultă că, pentru a dovedi temeinicia acțiunii sale, întemeiate în drept pe prev. art. 90 din Tratatul CE, reclamanta ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei dovada provenienței comunitare a autoturismelor în litigiu, respectiv a faptului că suma în litigiu a fost achitată la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelor second-hand importate dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Or, analizând actele depuse în probațiune, Curtea constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută în privința autoturismului Renault, care a fost achiziționat de la o societate comercială cu sediul în România și pentru înmatricularea căreia a fost achitată suma de 12.291,85 lei (. 56 și urm. dosar fond).
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză prev. art. 90 din Tratat, în privința acestei sume, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost în mod legal percepută, reclamanta având la dispoziție calea procedurală reglementată de OUG nr. 50/2008, pentru a obține, parțial, restituirea cuantumului achitat cu acest titlu.
Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul este întemeiat, motiv pentru care urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de restituire a acestei sume și a menținerii celorlalte dispoziții.
În ceea ce privește recursul declarat de către S, în numele pârâtei Z, la termenul de astăzi, din oficiu, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesual active a Z, care urmează a fi admisă, pentru considerentele mai jos expuse:
După cum s-a arătat în doctrină, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.
Instanța de control judiciar trebuie să stabilească, în privința calității procesuale a părților, dacă acestea au participat la judecata în primă instanță, pentru că numai persoanele care au fost părți în proces au calitatea de a declara recurs împotriva hotărârii de fond.
În privința altor subiecte de drept care nu au fost părți în proces la fond, s-a reținut că nu au calitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri care a soluționat un litigiu între alte persoane și care, în aceste condiții, nu le este opozabilă.
S-a concluzionat în sensul în care dispozițiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți, adică de persoanele care au participat la judecata pricinii.
Or, în condițiile în care Z nu a fost chemată în judecată la fond, iar prima instanță, în mod logic, nu a obligat-o la vreo prestație în favoarea reclamantei, excepția lipsei calității procesuale active în recurs apare pe deplin întemeiată, cu consecința respingerii ca inadmisibile a căii de atac declarate în numele acestei instituții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 1.767 din 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta EURO ACTIV și dispune anularea parțială a decizei nr. 46 din 24.05.2008 a S și obligarea acesteia la suma totală de 32.354,14 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme.
Respinge pretențiile reclamantei EURO ACTIV Z privind restituirea sumei de 12.291,85 lei, achitate cu același titlu.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
red.
dact./2 ex./20.02.2009
jud.fond:
Președinte:Eleonora Gheța PreșJudecători:Eleonora Gheța Preș, Floarea Tămaș, Mirela
