Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 353/CA/2009
Ședința public de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol se afl recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S și prin DIRECȚIA REGIONAL PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva sentinței nr.595/CA/2008 pronunțat de Tribunalul Sibiu - Secția comercial și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns av. pentru reclamanta intimat "" S, lips fiind pârâtele recurente.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c recursurile de faț sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acord cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei intimate solicit respingerea ca nefondate a celor dou recursul declarate în cauz și menținerea ca temeinic și legal a sentinței civile atacate. Depune la dosar concluzii. Cu cheltuieli de judecat justificate cu chitanța depus la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de faț
Din examinarea actelor și lucrrilor dosarului constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.595/CA/11 noiembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Sibiu -Secția Comercial și Contencios Administrativ, în dosarul nr- a fost admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulat de reclamanta - SRL Sibiu împotriva pârâtelor Direcția General a Finanțelor Publice Sibiu și Direcția regional pentru Accize și Operațiuni Vamale B și ca urmare s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr.64/3.12.2007 emis de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice Sibiu în ce privește suma de 1823 lei reprezentând majorri de întârziere din care 1602 lei reprezint majorri de întârziere și 221 lei penalitți de întârziere precum și a Deciziei de regularizare Nr.13571/10.12.2007 și-a procesului verbal de control Nr. 9947/4.09.2007 întocmit de pârâta Direcția Regional de Accize și Operațiuni Vamale B prin Direcția Județean pentru accize și Operațiuni Vamale Sibiu în ce privește suma de 1823 lei reprezentând accesoriile creanței vamale.
Prin aceeași sentinț s-a respins captul de cerere privind anularea actelor administrativ-fiscale cu privire la comisionul vamal și au fost obligate pârâtele la 2,75 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț prima instanț a reținut urmtoarele:
Reclamanta a realizat în perioada 14.01-9.12.2003, un numr de 18 operațiuni vamale de import de piele din, în regim de perfecționare activ, conform autorizației nr. 941/17.12.2001 marf care a fost folosit pentru obținerea produselor compensatoare destinate exportului în CE și pentru care s-a solicitat și obținut dovada de origine, certificat de circulație a mrfurilor Euro 1.
Pe baza declarațiilor vamale, organul de control vamal, în temeiul prevederilor art. 15 parag. 1 lit.a din Protocolul 4 referitor la definirea noțiunii de produse originare, a întocmit actele de constatare depuse la filele 66, 76, 88, 99, 112, 123, 135, 147, 159, 171, 183, 195, 207, 219, 230, 239, 250, prin care s-au calculat taxele vamale.
La data de 4.09.2007, conform procesului - verbal de control întocmit de autoritatea vamal cu nr. 9947 s-a constatat c reclamanta nu a achitat comisionul datorat pentru materialele neoriginare folosite la obținerea de produse compensatoare pentru care la momentul exportului în CE s-a eliberat dovada de origine Eur 1.( fila 48).
Ca urmare, a emis decizia nr. 9947 din 04.09.2007 pentru regularizarea situației obligaților suplimentare stabilite la controlul vamal ( fila 35).
Împotriva deciziei de regularizare și a procesului verbal de control reclamanta a formulat contestația, înregistrat sub nr. 11173/8.10.2007 (fila 33) apreciind c, sunt înclcate prevederile capitolului V al codului vamal și a capitolului IV din Regulamentul de aplicare precum și art. 103 coroborat cu art. 1 alin.2 și 3 cod proc. fiscal. S-a invocat și înclcarea prevederilor art. 61 alin.1 și 2 cod vamal și art. 40 din Regulament. Astfel, s-a artat c nu au fost îndeplinite condițiile limitativ prevzute de lege care s justifice un control vamal ulterior iar operațiunea vamal la data importului finalizat cu acordarea liberului în vam nu mai poate fi revizuit prin controlul ulterior. In ceea ce privește calculul accesoriilor creanței vamale reprezentând comision vamal a artat c titlurile de creanț, procesul verbal și decizia de regularizare au - fost comunicate la data de 8.09.2007 cu termen de scadenț la 5.10.2007.
Prin decizia nr. 64/3.12.2007, pârâta Direcția General a Finanțelor Publice a județului Sibiu a respins contestația, apreciind c sumele indicate în procesul verbal de control și decizia de regularizare emis de autoritatea vamal sunt legal calculate în sarcina reclamantei atât sub aspectul comisionului vamal datorat cât și sub aspectul accesoriilor creanței fiscale. S-a artat c, pentru materialele neoriginare importate din, în vederea obținerii, în baza autorizației de perfecționare activ, de produse compensatoare care îndeplinesc condițiile de origine român, reexportate în Italia, reclamanta avea obligația plții taxelor vamale ( taxe stabilite prin actele de constatare întocmite în 2003 și achitate) și a comisionului vamal neachitat.
In acțiunea formulat împotriva deciziilor care au constituit obiectul contestrii administrative, reclamanta a invocat trei motive de nelegalitate întemeiate în primul rând pe greșita aplicare în stabilirea datoriei vamale a actului normativ, apreciind c se aplic legea în vigoare la data efecturii operațiunii, respectiv a dispozițiilor codului vamal și nu dispozițiilor codului fiscal, intrate în vigoare la 1.01.2004.
In al doilea rând s-a invocat înclcarea principiului bunei administrri invocând faptul c autoritatea vamal care a efectuat vmuirea, prin acordarea liberului în vam, a stabilit c mențiunile înscrise în declarațiile vamale sunt reale și legale iar datoria vamal înscris în declarație este corect.
In al treilea arând s-a invocat înclcarea prevederilor art. 61 alin.3 cod vamal coroborate cu prevederilor OG nr. 61/2001 apreciind c datoria vamal, constând în comisionul vamal, a devenit scadent dup 15 zile de la comunicarea procesului verbal de control, neputând fi sancționat contribuabilul pentru întârzierea plții unei creanțe bugetare datorat culpei exclusive a autoritții cu atribuții în calcularea și încasarea acestei datorii.
Analizând dispozițiile legale a cror neexecutare a dat naștere datoriei vamale, reprezentând comision vamal se constat c în mod corect autoritatea vamal a apreciat pentru mrfurile neoriginare importate și folosite la fabricarea produselor originare în România și reexportate în Comunitatea European, reclamata nu beneficiaz de exceptare de la taxelor vamale, conform art. 15 pct. 1 lit.a din Protocolul 4 Anex la Acordul European dintre România și statele Comunitții Europene, ratificat prin OUG nr. 192/2001.
De asemenea, din interpretarea dispozițiilor art. 13 pct. 2 din Acordul European instituind o asocierea între România pe de alt parte și Comunitțile Europene și statele membre ale acestora, pe de alt parte, ratificat prin Legea nr. 20/1993 se constat c, în categoria taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este cuprins și comisionul vamal.
In ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor legale în vigoare momentul perioadei supuse verificrii, Tribunalul a apreciat c susținerea reclamantei corespunde principiului de drept privind aplicare legii în vigoare la momentul încheierii actului.
Prin urmare, la momentele la care s-au efectuat operațiunile vamale în cursul anului 2003 și s-au întocmit actele de constatare depuse la filele 66, 76, 88, 99, 112, 123, 135, 147, 159, 171, 183, 195, 207, 219 autoritatea vamal a efectuat cu respectare dispozițiilor legale invocate de reclamant ( cap.V al cod vamal, cap.IV din Regulamentul de aplicare și ar. 103 coroborat cu art. 1 alin.2 și 3 cod proc. fiscal) nu numai verificrile fizice documentare, de clasificare tarifar, de valoare în vam și origine a mrfurilor dar și calculul taxelor vamale.
Din conținutul celor 18 acte de constatare întocmite de autoritatea vamal, Tribunalul apreciaz c reclamanta, în calitate de operator a primit confirmarea temeiniciei cuantumului drepturilor de import datorate. Eroarea repetat din partea autoritții vamale a constituit astfel un indiciu de natur a înltura orice îndoial cu privire la modalitatea de stabilire a datoriei vamale. Ca atare, reclamanta a achitat aceste taxe în cursul anului 2003.
Cu toate acestea, a mai reținut prima instanț din modul de reglementare a dispozițiilor art. 61 alin.2 și 3 cod vamal și art. 40 din Regulamentul de aplicare se reține c la controlul vamal ulterior, efectuat la 4.09.2007 deși nu s-a constat existența unor situații de natura celor prevzute de text, nu se poate înltura obligația reclamantei de la plata comisionului vamal urmare a erorii autoritții vamale.
Prin urmare, argumentul privind exonerarea de rspundere cu privire la obligația de plat a comisionului vamal, în lipsa argumentului de text care s justifice stabilirea acestei msuri în sarcina operatorului la controlul vamal ulterior, nu poate fi primit având în vedere eroare repetat a autoritții vamale constatat în termenul de prescripție.
In ceea ce privește majorrile de întârziere calculate pentru neplata comisionului vamal, asimilat taxelor vamale, prima instanț a apreciat, ca efect al aplicrii principiului bunei administrri, c neglijența autoritții vamale, la data încheierii operațiunilor vamale prin acordarea liberului în vam este de natur a înltura obligația reclamantei la plata sumei stabilite cu acest titlu.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, reclamanta a efectuat 18 operațiuni de import pentru care a primit confirmarea temeiniciei operațiunilor și modalitților de calcul a taxelor, astfel c aceast eroare din partea autoritții vamale nu poate fi imputat reclamantei, în ceea ce privește accesoriile creanței bugetare pentru perioada anterioar comunicrii procesului verbal de control și decizie de regularizare din 04.09.2007, având în vedere data comunicrii titlurilor de creanț și natura sancționatorie a majorrilor de întârziere.
În concluzie, prima instanț a reținut temeinicia parțial a acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele solicitând modificarea hotrârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei și menținerea actelor atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs ambele pârâte arat c sentința primei instanțe este netemeinic și nelegal sub aspectul admiterii acțiunii reclamantei întrucât în mod corect prin Decizia Nr.64/2007 Direcția General a Finanțelor Publice Sibiu a reținut c în cauz sunt aplicabile dispozițiile art.15 paragraful 1 lit.a și paragraful 2 din Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare, anex la Acordul European instituind o asociere între România și Statele Comunitții Europene, ratificat prin OUG nr.192/2001 iar referitor la contestarea accesoriilor, majorri și penalitți de întârziere, pentru nevirarea la termenele legale a obligațiilor suplimentare stabilite în urma controlului vamal ulterior, reclamanta intimat datoreaz majorri de întârziere și penalitți în cotele prevzute de HG nr.1043/2001, HG nr. 874/2002, HG nr.1513/2002, HG nr. 67/2004, HG nr.784/2005, nr.OG26/2001, Legea nr.210/2005 și OG nr.92/2003, accesorii calculate pân la 31.10.2007, în cauz nefiind vorba de un import definitiv la care s-a acordat liber de vam, ci este o operațiune vamal suspensiv ce continu cu exportul astfel c majorrile și penalitțile se calculeaz de la data nașterii comisionului vamal (exportul produselor compensatoare) și nu de la data încheierii procesului verbal de control.
În dreptpârâtele invoc prevederile art.284, 299-316 și art.304 indice 1 Cod procedur civil, art.61 din Legea nr.141/1997, nr.OUG192/2001, art.1-3, art.119-120 din nr.OG92/2003 și Protocolul referitor la definirea națiunii de produse originare.
În baza art.17 din Legea nr.146/1997 recursurile pârâtelor sunt scutite de plata taxei de timbru.
Reclamanta intimat, prin concluziile scrise și orale a solicitat respingerea celor dou recursuri ca nefondate.
Examinând recursurile pârâtelor în raport cu motivele invocate și actele dosarului instanța constat c sunt nefondate și ca urmare vor fi respinse pentru considerentele ce se vor arta.
Reclamanta nu a negat faptul c potrivit Acordului European pentru produse neoriginare, se datoreaz taxe vamale, inclusiv comision vamal în momentul exportului lor într-o țar comunitar, precum și faptul c potrivit art.61 din Codul vamal, pe calea controlului vamal ulterior exercitat înluntrul termenului de prescripție de 5 ani, pot fi îndreptate erorile autoritților din timpul actului de vmuire, astfel c acțiunea a fost admis doar în parte și nu a declarat recurs împotriva sentinței, ca urmare sub acest aspect sentința a devenit irevocabil.
În ce privesc majorrile și penalitțile de întârziere, pârâtele susțin c potrivit dispozițiilor art.119-120 Cod procedur fiscal, în cazul nerespectrii termenelor de plat a creanțelor bugetare se datoreaz majorri pân la data plții, îns în speț chestiunea esențial este stabilirea scadenței obligației de plat a comisionului vamal aferent exporturilor produselor în care s-au încorporat mrfurile neoriginare și implicit a datei la care pot fi percepute majorrile de întârziere.
Din actele dosarului rezult c la data efecturii celor 18 exporturi de produse finite, reclamanta a declarat componența neoriginar a unei prți din materia prim folosit, iar organul vamal în baza acelei declarații și-a prevederilor Legii nr.141/1997 a perceput doar taxele vamale aferente.
Datoria vamal constând în Comisionul vamal aferent celor 18 exporturi a fost stabilit în urma controlului vamal ulterior, efectuat la data de 4.09.2007 în condițiile articolului 61 alineatul 1 Cod vamal.
În acest caz, scadența datoriei vamale se calculeaz potrivit textului legal care a stat la baza actului de individualizare a creanței, adic potrivit art.61 alin.3 din Codul vamal care prevede c, obligația de plat a datoriei vamale stabilit prin proces verbal de control ulterior ia naștere dup 7 zile de la comunicarea actului.
Faț de aceste prevederi legale, hotrârea primei instanțe de anulare a majorrilor și penalizrilor de întârziere, percepute de la data exporturilor pân la data controlului ulterior este justificat, astfel c recursul pârâtelor nu este fondat.
Așa fiind, și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 alin.1 Cod procedur civil va respinge cele dou recursuri declarate de pârâte ca nefondate.
În baza art.274 alin.3 Cod procedur civil, pârâtele vor fi obligate s plteasc reclamantei intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecat în recurs reprezentând onorariu avocațial, micșorat în raport cu valoarea pretențiilor și munca îndeplinit de avocat care nu a redactat și depus întâmpinare conform prevederilor art.308 alin.2 Cod procedur civil.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S și prin DIRECȚIA REGIONAL PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva sentinței nr.595/CA/2008 pronunțat de Tribunalul Sibiu - Secția comercial și de contencios administrativ în dosar nr-.
Oblig pârâtele s plteasc reclamantei intimat -""SRL S suma de 500 lei cheltuieli de judecat în recurs.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 18 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Iosif Morcan - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact./ex.2/04 05 2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
