Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 360/R/2009 Dosar Nr-
Sedința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 112/CA din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.112/CA/04.01.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele: s-a admis acțiunea formulată de contestatoarea SC SRL, in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FISCALĂ și, in consecință:
S-a anulat în totalitate Dispoziția Nr. 136/21.11.2007 și in parte Raportul de Inspecție Fiscală nr. 32/2007 și Procesul-verbal de control nr. -/29.08.2007 ale intimatei Direcția Fiscală, sub aspectul stabilirii impozitului pentru spectacole pentru perioada 01.01.2006 - 30.06.2007 in sumă de 95.513 lei și a majorărilor de întârziere aferente aceleiași perioade.
A fost obligată intimata să achite contestatoarei suma de 506,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Intimata a fost obligată să plătească d-nei expert suma de 1500 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr. 136/21.11.2007, intimata a respins, ca fiind fără obiect, contestația formulată de contestatoare și înregistrată sub nr. -/22.10.2007 împotriva raportului de inspecție fiscală, apreciindu-se că ceea ce putea fi contestat era Decizia de impunere. Soluția pronunțată este greșită. Chiar dacă raportul de inspecție fiscală este un act premergător deciziei de impunere, nu se poate aprecia că acesta este lipsit de consecințe juridice având in vedere că, practic, acesta stă la baza întocmirii deciziei de impunere, așa încât intimata avea obligația de a soluționa pe fond contestația administrativă formulată de SC SRL.
Prin nr. 32/2007, pentru anul 2006, s-a stabilit că societatea contestatoare datorează impozit pe spectacole conform prevederilor art. 273 și 275 din. 571/2003 privind Codul Fiscal, apreciindu-se că activitatea desfășurată in lunile aprilie - dec. 2006 fost de discotecă, contestatoarea nedepunând declarație privind impozitul pe spectacole in cazul discotecilor. S-a stabilit un impozit datorat de contestatoare in sumă de 45.600 lei.
Pentru anul 2007, pentru perioada ianuarie - iunie s-a constatat, de asemenea, că societatea contestatoare nu a depus declarație privind impozitul pe spectacole in cazul discotecilor și că datorează impozit in cuantum de 36.000 lei.
Pentru impozitele neachitate, intimata a calculat, până la data de -, majorări in valoare de 14.912 lei.
Cu privire la impozitul pe spectacole in cazul manifestărilor artistice, s-a mai reținut că, in lunile aprilie, iunie, oct. și nov. 2006, contestatoarea a organizat concerte cu diferite formații, pentru care a depus declarații de impunere reprezentând impozit pe spectacol ( muzical). Intimata a arătat că pentru acest impozit, nu s-au stabilit diferențe suplimentare, ci doar s-a constatat că acest impozit nu a fost achitat integral, rămânând un rest de plată in cuantum de 650 lei pentru neachitarea căruia s-au calculat majorări de întârziere in valoare de 143,29 lei.
Ceea ce contestă societatea petentă este că activitatea apreciată de intimată ca fiind activitate de discotecă nu reprezintă o astfel de activitate și, pe cale de consecință, nu datorează impozitul stabilit și nici majorările de întârziere, in cuantum total de 95.513 lei.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată in cauză rezultă că suma datorată de contestatoare cu titlu de impozit pe spectacole, respectiv suma de 95.513 lei pentru perioada 01.06.2006 - 30.06.2007 nu a fost stabilită in mod corect, întrucât nu s-au avut in vedere înregistrările din contabilitate ( venituri pe activități și zile, achiziții sau închirieri de mijloace fixe), încasările din biletele vândute la intrare, nu s-a avut in vedere că au avut loc evenimente organizate de alte persoane și nici faptul că dispozițiile art. 275 din. 571/2003 privind Codul Fiscal și art. 178 al. 1 din normele metodologice pot fi aplicate in perioada in care era îndeplinită și condiția din definiția discotecii, și anume ca activitatea artistică și distractivă să fie desfășurată într-o incintă prevăzută cu instalații electronice speciale de lumini, precum și de redare și audiție de muzică. Chiar dacă pentru o anumită perioada, respectiv 15/04 - -, activitatea desfășurată de contestatoare îndeplinea cerințele prevăzute de art. 275 din. 571/2003 privind Codul Fiscal, totuși nu pot fi stabilite cu certitudine zilele in care a fost organizate spectacole tip discotecă in condițiile in care au existat evenimente organizate și de alți participanți, pentru promovarea produselor, a imaginii sau mărcii acestora. Din rezultă că intimata, in lipsa unor acte prezentate de contestatoare, a estimat o bază de 126 de zile de desfășurare a activității. Deși dispozițiile art. 67 al. 1 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală permit determinarea mărimii bazei de impunere prin estimare, instanța apreciază că intimata nu a respectat criteriile prevăzute de art. 67 al. 1, care prevăd că "trebuie avute in vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. constă in identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale." Astfel, pentru perioada 15.04.2006 - 30.09.2006, când nu există publicat programul pe site, s-au estimat 2 zile pe săptămână ( vineri și sâmbătă) și, in consecință, 48 de zile in care s-a desfășurat activitate de discotecă. In lipsa unor alte elemente, instanța apreciază că estimarea s-a făcut fără identificarea elementelor care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
Concluzionând, instanța de fond a apreciat că suma de 95.513 lei cu titlu de impozit pe spectacole și majorări de întârziere nu a fost stabilită în mod corect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie parțială și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, menținerea în totalitate a Dispoziției nr.136/21.11.2007, a Raportului de inspecție fiscală nr.32/2007 și a Procesului-verbal de control nr.-/2007.
În motivarea recursului promovat, recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond a apreciat în contradicție cu prevederile legale în materie fiscală, anume că dispozițiile art.275 Cod procedură fiscală ar fi aplicabile numai perioadei în care era îndeplinită și condiția din definiția discotecii, adică numai perioada 15.04.2006- 20.08.2006, dar nici măcar pentru această perioadă nu au putut fi identificate cu certitudine zilele în care a fost organizată activitate cu spectacole tip discotecă. Recurenta susține că impunerea s-a realizat prin estimare conform prev.art.67 alin.1 din OG nr.92/2003, întrucât reprezentantul reclamantei nu a prezentat echipei de inspectia fiscală documentele contabile și informațiile solicitate de organul de control fiscal, estimarea realizându-se pe baza unei reclame făcute de reclamantă pe un site public și prin metoda de calcul a mediei zilelor de desfășurare a activităților de discotecă. Recurenta expune în cererea de recurs modul de calcul, pe baza unei formule matematice, corespunzător perioadei 15 aprilie 2006 - 30 iunie 2007. menționând că pentru diferențele de impozit pe spectacole au fost calculate până la data de 30.06.2007 majorări în valoare de 14.912,88 lei, discoteca fiind deschisă de la data de 15.04.2006 potrivit unui proces verbal semnat și de administratorul societății reclamante. Motivele de recurs au fost reluate de recurenta pârâtă în concluzii scrise.
În concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că din actele depuse la fondul cauzei, inclusiv din expertiza contabilă efectuată, rezultă că organul fiscal nu a calculat corect suma de 95.513 lei ca fiind datorată cu titlu de impozit pe spectacole.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma art.304 ind.1 Cod pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele următoare:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și pe baza căreia se cuvenea stabilirea obligațiilor fiscale ale reclamantei către bugetul local, însușindu-și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la judecata în fond, potrivit căruia suma de 95.513 lei pentru perioada cuprinsă între 01.06.2006 și 30.06.2007 nu a fost stabilită corect, deoarece organul fiscal nu a avut în vedere înregistrările din contabilitate, încasările din biletele vândute la intrarea în local, nu au fost avute în vedere evenimentele organizate de alte persoane, netaxabile ca program de discotecă, și nici faptul că prevederile art.275 din Legea nr.571/2003 se aplică pentru perioada în care localul vizat spre impozitare îndeplinește și condiția definirii ca discotecă. Așa cum corect a reținut instanța de fond, organul fiscal a estimat în mod subiectiv că s-a derulat program de discotecă pentru o perioadă de 48 de zile, cu calcularea a două zile în fiecare săptămână, astfel încât suma de 95.513 lei a fost stabilită fără a fi respectate criteriile prevăzute de art.67 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 pr.civ. combinat cu art.304 ind.1 pr.civ. instanța de recurs va respinge recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr 112/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier
Red. - 19.-
Dact. T- 23.06.2009/2 ex.
Jud. fond - M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
