Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3635/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3635
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.783 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă D prin consilier juridic lipsind recurenta reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă D solicită respingerea recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.08.2008 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal și precizată la data de 27.10.2008, reclamanta - SRL a formulat contestație împotriva deciziei nr.41/03.04.3008 emisă de DGFP D prin care s-a soluționat contestația nr.3915/25.01.2008 formulată împotriva deciziei de impunere nr.510/27.12.2007 emisă în baza raportului fiscal nr.-/27.12.2007, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrative contestate.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin nr.-/27.1.22007 s-a reținut eronat o obligație fiscală suplimentară de TVA de 44563 lei aferentă unor sume de bani încasate în perioada august 2004 - ianuarie 2005 conform antecontractului nr.152/15.08.2004 având ca obiect vânzarea ulterioară a unui autocamion marca IVECO după ce se derula în totalitate un contract de leasing între societatea reclamantă și - ROMANIA SA, contract care avea data fiscală 30.10.2007.
A mai aratat că sumele, în toatal de 2.791.080.000 lei, sunt avansuri care nu intră în sfera operațiunilor impozabile întrucât nu sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii cum eronat a reținut organul fiscal.
Astfel, s-a contestat parțial raportul de inspecție fiscală nr.-/27.12.2007 în sensul că suma de 44563 lei nu constituie o obligație fiscală de TVA, cum eronat s-a reținut de către inspectori fiscali, contestație care a fost respinsă prin decizia nr.41/03.04.2008. care a fost motivată de faptul că antecontractul cu nr.152/2004 prin care s-a promis vânzarea cumpărarea unui autocamion IVECO nu era un contract ci un antecontract,care după Codul Civil constituie promisiune de a încheia un contract de vânzare-cumpărare. Colectarea TVA aferentă în sumă de 44563 lei nu se putea efectua întrucât transferul dreptului de proprietate al autocamionului nu a putut avea loc întrucât acesta era achiziționat printr-un contract de leasing cu - ROMANIA SA. Autocamionul nu se putea înstrăina fără acordul - ROMANIA SA întrucât contractul era în derulare. Organul de soluționare a contestației a reținut că, potrivit prevederilor art.134 alin.5 lit.b din Legea nr.571/2003 exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri.
S-a menționat că livrarea bunului nu a avut loc până la data contactului, iar organul de soluționare a contestației a reținut eronat că autocamionul era înregistrat în patrimoniul societății reclamante și exploatat pe perioada de la achiziție până la data controlului fiscal.
S-a mai aratat că în perioada 12.10.2005 - 26.10.2005 societatea reclamantă a fost verificată din punct de vedere al obligațiilor fiscale de către DGFP Verificarea a cuprins perioada 01.01.2001 - 30.06.2005 în care se include și perioada august 2004 - ianuarie 2005 în care s-au încasat avansurile pentru care organul fiscal prin decizia de impunere a obligat reclamanta să vireze către bugetul de stat suma contestată de 44563 lei.
Deci, la controlul fiscal din anul 2005 nu s-au constat ilegalități cu privire la plata obligațiilor fiscale față de stat inclusiv TVA, iar cel din 17.12.2007 s-a constatat o obligație de 44563 lei. Conform legislației în vigoare nu este posibilă dubla verificare pe aceeași perioadă.
În susținerea acțiunii s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Decizia nr. 41/03.04.2008, nr. -/27.12.2008, decizia de impunere nr. 510/27.12.2007.
S-au mai depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei nr.41/2008 emisă de DGFP
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâta DGFP D prin care s-a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actelor administrativ - fiscale contestate.
Prin sentinta nr. 783 din 08.04.2009, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a respins ca nefondata contestatia.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 510/27.12.2007, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. -/27.12.2007 - anexă a deciziei, emise de către organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice C, s-a constatat că în perioada august 2004 - ianuarie 2005 societatea reclamantă - SRL nu a înregistrat în evidența contabilă TVA colectată în sumă de 44.563 de lei, aferentă avansurilor încasate în acea perioadă de la - SRL, pentru vânzarea unui autocamion Iveco MP, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 152/15.08.2004. S-a constatat că societatea reclamantă a încasat în luna august 2004 suma de 248.108 de lei, iar în luna ianuarie 2005 suma de 2005 suma de 31.000 de lei, sume înregistrate eronat în contul 462 -,creditori diverși" - și fără a colecta TVA aferentă în sumă de 44.563 de lei.
Împotriva acestora a formulat contestație reclamanta, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 41 din data de 03.04.2008, emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Susținerea reclamantei potrivit căreia ar mai fi fost o dată verificată cu privire la acea perioadă nu este întemeiată, de vreme ce prin actele administrativ-fiscale atacate a fost vizată perioada iulie 2006 - octombrie 2007, consemnându-se că anterior societatea a mai fost verificată, conform raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4728/18.08.2006, iar raportul de inspecție fiscală nr. 5649/31.10.2005 cuprinde perioada 01.01.2001 - 30.06.2005.
Art. 134 alin. 5 litera b din Legea 571/2003 privind codul fiscal,în vigoare la data vizată de către controlul efectuat, prevedea că,exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii - Prin avansuri se înțelege încasarea parțială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării". Articolul 126 alin. 1 din codul fiscal stabilește condițiile generale pe care operațiunile comerciale trebuie să le îndeplinească pentru a intra în sfera de aplicare a TVA, ir art. 127 Cod fiscal definește persoanele impozabile.
Așadar, exigibilitatea taxei pe valoare adăugată intervine în momentul în care se încasează avansuri, înainte de livrarea bunurilor, iar faptul că există neînțelegeri între societatea contestatoare și societatea de leasing cu privire la obiectul contractului nu afectează colectarea taxei pe valoare adăugată.
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că diferența de taxă pe valoare adăugată respinsă la rambursare a fost în mod corect calculată de către organele de control, astfel încât acțiunea formulată de către reclamanta - SRL a fost respinsă ca nefondată.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta - SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a invocat, sub un prim aspect, exceptia inadmisibilitatii controlului efectuat in decembrie 2007 pentru perioada august 2004 - ianuarie 2005, avand in vedere ca aceasta perioada, modul de determinare, evidentiere si virare a TVA a fost supusa unui alt control, incheindu-se nr. 5649/31.10.2005, cand nu s-au constatat deficiente privind TVA.
Pe fondul cauzei, recurenta a sustinut ca exigibilitatea TVA intervine la data transferului dreptului de proprietate asupra bunului, fiind aplicat asupra intregii valori a contractului, data fiind cea a finalizarii contractului de leasing, asa cum a fost prevazut in antecontractul nr. 152/15.08.2004 incheiat intre - SRL si - SRL.
A mai aratat recurenta ca dispozitiile art. 134 trebuie coroborate cu cele ale art. 126 si 128 din Codul fiscal, prin livrare de bunuri intelegandu-se orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunului de la proprietar catre o alta persoana, direct sau prin persoane care actioneaza in numele acesteia.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9.civ.
Cod PenalLegal citata, intimata parata DGFP D nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Reclamanta - - SRL este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului D sub nr. J- si are ca activitate principala transportul international de bunuri - cod 6024.
In urma verificarilor efectuate de organele fiscale, s-a constatat ca in perioada august 2004-ianuarie 2005 societatea nu a inregistrat in evidenta contabila TVA colectata in suma de 44563 lei, aferenta avansurilor incasate in perioada mentionata de la - SRL pentru vanzarea unui autocamion Iveco MP, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 152/15.08.2004. S-a constatat ca societatea a incasat in luna august 2004 suma de 248.108 lei, iar in luna ianuarie 2005 suma de 31.000 lei, sume inregistrate eronat in contul 462 - creditori diversi si fara a colecta TVA aferenta in suma de 44.563 lei.
Contestatia formulata de - - SRL impotriva Deciziei de impunere nr. 510/27.12.2007 emisa de Caf ost respinsa de DGFP D prin Decizia nr. 41 din 03.04.2008.
Investit cu solutionarea contestatiei reclamantei impotriva celor doua decizii si a raportului de inspectie fiscala, judecatorul fondului a constatat, fata de prevederile art. 126, 127 si 134 lit.b din Legea nr. 571/2003, ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine in momentul in care se incaseaza avansuri, inainte de livrarea bunurilor, iar faptul ca exista neintelegeri intre societatea contestatoare si societatea de leasing cu privire la obiectul contractului nu afecteaza colectarea taxei pe valoarea adaugata.
Curtea apreciaza ca solutia pronuntata este una legala si temeinica, in raport de materialul probator administrat in cauza, rationamentul juridic fiind unul corect.
Prin motivele de recurs reclamanta a sustinut incalcarea de catre tribunal a prevederilor art. 304 pct. 8 si 9.civ.Cod Penal, in sensul interpretarii gresite a prevederilor legale in materie, respectiv dispozitiile art. 105 alin.3 fiscala Cod Penal si cele ale art. 126, 128 alin.1 si 134.fiscal.
Criticile formulate nu se circumscriu insa motivului de recurs prevazut de art. 304 pct.8 civ.Cod Penal, deoarece nu se refera la interpretarea gresita a vreunui act juridic dedus judecatii, ci la aplicarea gresita a legii.
Astfel, sub aspectul inadmisibilitatii controlului efectuat in decembrie 2007, care a vizat si perioada august 2004 - ianuarie 2005, Curtea apreciaza ca fiind nefondata aceasta critica. Este real ca perioada august 2004 - ianuarie 2005 fost suspusa unui control anterior care a vizat modul de determinare, evidentiere si virare a TVA finalizat prin nr. 5649/31.10.2005, nefiind dispuse masuri in sarcina reclamantei, ceea ce face aplicabile prevederile art. 105 alin.3 din OG nr. 92/2003, in sensul ca inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit si taxa, contributie si pentru fiecare perioada supusa impozitarii.
Potrivit aceluiasi text legal, teza a II-a, prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade daca de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data indeplinirii termenului de prescriptie apar date suplimentare, necunoscute inspectiei fiscale la data efectuarii verificarilor sau erorilor de calcul care influenteaza rezultatele acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciaza ca solutia pronuntata este una legala si temeinica, in raport de materialul probator administrat in cauza, rationamentul juridic fiind unul corect.
Operatiunea realizata de reclamanta indeplineste cumulativ cerintele prevazute de art. 126 alin.1 din Legea nr. 571/2003 pentru a intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, anume: obiectul contractului il constituie vanzarea de bunuri cu plata, locul livrarii este in Romania, societatea contestatoare este persoana impozabila, conform art. 127 alin.1, livrarea bunului rezulta din activitatile prevazute de art. 127 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
Asa fiind, si fata de dispozitiile art. 134 alin.5 lit.b din Legea nr. 571/2003, este lipsit de relevanta faptul ca in cauza nu a avut loc transferul dreptului de proprietate
Pentru considerentele expuse, Curtea va inlatura criticile relative la aplicarea gresita a legii de catre instanta de fond, apreciind ca nu subzista cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, drept pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, in aplicarea dispozitiilor art. 312.civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.783 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, in contradictoriu cu intimata parata DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/29.10.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
