Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 366
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Urleteanu Alexandrina Dinu Florentina
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județ P, cod poștal nr. -, împotriva sentinței civile nr. 458 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALA SRL- PRIN LICHIDATOR ADMINISTRATIV SPPI ȘI, cu sediul în Mun. P, nr. 26, județ P, cod poștal -.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALA SRL- prin lichidator, lipsă fiind recurentul pârât DGFP -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Lichidator, având cuvântul pentru intimata reclamantă SC SRL P, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Lichidator, avînd cuvîntul pentru intimata reclamantă SC SRL P, solicită respingerea recursului ca nefondat.
In ceea ce privește prima critică formulată, referitor la suma de 10.991 lei și accesoriile aferente, reprezentând impozite și contribuții stabilite suplimentar pentru anul 2000, arată că prima instanță în mod corect a reținut că erau prescrise, nu mai puteau fi calculate, având în vedere că procedura de reorganizare judiciară și faliment a reclamantei s-a deschis în anul 2000, astfel încât consideră că sumele pretinse nu mai pot fi stabilite în anul 2007.
Cu privire la cea de a doua critică formulată, referitoare la neacordarea dreptului de rampursare sau compensare a TVA, o consideră de asemenea nefondată, prima instanță în mod corect a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de rambursarea acestuia, recurenta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 458 din 11 decembrie 2007 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis contestația formulată de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALA SRL- PRIN LICHIDATOR ADMINISTRATIV SPPI ȘI, în contraditoriu cu pârâta P, a anulat decizia nr. 35/30.03.2007 și în parte decizia de impunere nr. 6738/31.10.2006 și raportul de inspecție fiscală din data de 27.10.2006 în ce privește obligațiile fiscale în sumă de 18.599 lei, exonerând-o pe reclamantă de plata acestora, și a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de rambursarea TVA în suma de 55.405 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ce privesc obligațiile fiscale aferente anului 2000, termenul de prescipție de 5 ani a început să curgă de la data expirarii termenului de depunere a declarațiilor pentru anul 2000, respectiv la data de 25.01.2001, astfel încât termenul s-a împlinit la data de 25.01.2006, neputând fi reținut întreruperea termenului de prescripție prin cererea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară și faliment a reclamantei, formulata de SC SA, acest caz de întrerupere neînscriindu-se în cazurile prev. de art 16 lit. b din. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, întrucât aceste dispoziții se referă la o cerere de chemare în judecată, având ca obiect realizarea dreptului material supus prescripției, astfel încât cererea invocată de către pârâta nu a putut să întrerupă dreptul P de a stabilit în sarcina reclamantei obligațiile fiscale aferente anului 2000.
Pentru aceste considerente, se reține în sentință, raportat la momentul expirarii termenului de prescripție - 25.01.2006 și la momentul inspecției fiscale - octombrie 2006, rezultă că obligațiile fiscale aferente anului 2000 stabilite prin actele administrative fiscale contestate de reclamantă, erau prescrise, considerente pentru care, prin sentința s-a admis contestația și s-a anultat decizia nr 35/30.03.2007 prin care i-a fost respinsă reclamantei contestația formulată împotriva actelor administrative fiscale contestate, a anulat în parte decizia de impunere nr. 6738/31.10.2006 și raportul de inspecție fiscală din data de 27.10.2006, în ce privește obligațiile fiscale în suma de 18.599 lei, exonerând reclamanta de plata acestei sume.
In ce privește dreptul reclamantei de rambursarea TVA în suma de 55.405 lei, prin sentință se reține că este întemeiat si acest capăt de cerere din contestație, deoarece SC SRL, în calitate de lichidator judiciar al reclamantei a solicitat efectuarea unui control de fond pentru stabilirea sumei aferente TVA, cu cererea nr 1296/1.11.2004 și ulterior a reinterat solicitarea prin adresele nr 2125/2005, nr. 238/2006 și nr. 1025/2006, întârzierea nejustificată a pârâtei de soluționare a cererilor reclamantei, nu poate fi imputată în vreun fel reclamantei, astfel încât greșit s-a apreciat, că dreptul reclamantei de a solicita rambursarea sau compensarea TVA este prescris, considerente pentru care a admis și acest capăt de cerere din contestație și a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de rambursarea TVA, în suma de 55.405 lei.
Impotriva sentinței a declarat recurs, pârâta P, criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând că în ce privește primul capăt de cerere referitor la suma de 10.991 lei și accesoriile aferente reprezentând impozite și contribuții stabilite suplimentar pentru anul 2000, în mod eronat instanța de fond a considerat că obligațiile fiscale aferente sunt prescrise, deoarece prin cererea de deschidere a procedurii s-a întrerupt prescripția, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 16 din Decretul 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, data admiterii cererii de deschiderea procedurii fiind 14.05.2002, potrivit sentinței nr 31 pronunțată de Tribunalul Prahova și de la aceasta dată începe să curgă o nouă prescripție de 5 ani pentru obligațiile fiscale aparținând anului 2000, perioada care se încheie la data de 14 mai 2007.
In ce privește al doilea capăt de cerere referitor la neacordarea dreptului de rambursare sau compensare a TVA, instanța de fond a pronunțat o sentință greșită ce contravine disp. art 149 al. 5 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, potrivit cărora persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA pot solicita rambursarea soldului sumei negative a TVA, prin bifarea casetei corespunzatosare din decontul de taxa pe valoarea adăugată din perioada fiscală de rambursare, decontul fiind și cerere de rambursare, astfel încât cererile prin care reclamanta a solicitat efectuarea unui control fiscal, nu pot fi asimilate cererii de rambursare TVA.
De asemenea, arată recurenta, instanța de fond a reținut greșit că întârzierea nejustificata a organelor fiscale în efectuarea controlului, nu-i poate fi imputată societății, în realitate organele fiscale s-au aflat în imposibilitate de a da curs solicitării, datorită pasivității reclamantei, al cărei reprezentant legal nu a putut fi contactat și la rândul său lichidatorul SC SRL a declarat că nu se află în posesia documentelor contabile ale societății, astfel încât suma înscrisă în balanța de verificare din data de 30.09.2006, aferentă anului 2000, nu putea fi rambursată, câtă vreme de la data începerii termenului de prescripție și până la data controlului a trecut o perioada mai mare de 5 ani în care reclamanta avea dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrarile dosarului și de dispozițiile legale ce au incidentă în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Cu privire la primul capăt de cerere din contestație, respectiv obligatiile fiscale în suma de 18.599 lei, aferente anului 2000, criticile aduse sentinței de recurentă sunt nefondate.
Pentru obligațiile fiscale aferente anului 2000, termenul de prescripție de 5 ani a început să curgă la data expirarii termenului de depunere a declarațiilor pentru anul 2000, respectiv la data de 15.01.2006, termenul împlinindu-se la data de 25.01.2006, astfel că la momentul inspecției fiscale - octombrie 2006, obligațiile fiscale pentru anul 2000, erau prescrise.
Susținerea recurentei, că s-a întrerupt termenul de prescripție pentru stabilirea obligatiilor fiscale aferente anului 2000, deoarece cererea de deschidere a procedurii de reorganizare a reclamantei formulata de SC SA, a întrerupt termenul de prescripție, este nefondată.
Cererea de deschidere a procedurii de reorganizare și faliment a reclamantei formulata de SC SA și admisă prin sentința nr 31/14.05.2002 a Tribunalului Prahova, nu putea să întreruptă termenul de prescriptie pentru obligațiile fiscale aferente anului 2000, nefiind îndeplinite condițiile prev. art 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, întrucât aceste dispoziții se referea la o cerere de chemare în judecata având ca obiect realizarea dreptului material supus prescripției, ori cererea de deschiderea procedurii nu poate reprezenta o astfel de cerere, ea având un alt obiect și o alta finalitate, astfel încât corect si legal prima instanță a considerat că sunt prescrise obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei pentru anul 2000 și corect admitând contestația reclamantei, a anulat decizia nr. 35 din 30.03.2007 prin care fost respinsa contestația reclamantei împotriva actelor fiscale contestate și a anulat în parte actele fiscale.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere din contestație, vizând rambursarea TVA, în suma de 55.405 lei, criticile aduse sentinței de recurentă sunt nefondate.
Intimata reclamantă, prin lichidatorul judiciar SC SRL, a solicitat încă din anul 2004 cu cererea 1296/1.11.2004, efectuarea unui control de fond pentru stabilirea sumei aferente TVA de recuperat de către SOCIETATEA COMERCIALA SRL, ulterior reinterând solicitarea cu adresele nr. 2125/2005, 238/2006 și nr. 1025/2006, și întârzierea nejustificată a recurentei nu poate fi imputată intimatei, susținerile recurentei că nu a putut fi contactat reprezentantul reclamantei, sunt nefondate si nedovedite, astfel încât corect prima instanță a reținut că nu este prescris dreptul reclamantei de rambursarea TVA.
Cererile formulate de reclamantă pentru efectuarea controlului fiscal pentru stabilirea TVA sunt asimilate cererii de rambursare TVA, deoarece prin aceste cereri intimata a solicitat efectuarea controlului fiscal, pentru stabilirea TVA, cereri asupra cărora recurenta nu a dat curs, astfel că aceasta pasivitate a recurentei nu poate fi imputată intimatei și nu se poate considera că este prescris termenul de rambursare TVA.
Așa fiind pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și în temeiul art 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare, în cauza neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevazute de art. 304 civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr. 458 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALA SRL- PRIN LICHIDATOR ADMINISTRATIV SPPI ȘI, cu sediul în Mun. P, nr. 26, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în sedinta publică, azi 12 martie 2008.
Presedinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Urleteanu Alexandrina Dinu Florentina
Grefier,
- -
Red. EC/DD
2 ex/13.03.2008
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare3120/2006
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Urleteanu Alexandrina Dinu Florentina
