Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 368/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 368
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Urleteanu Alexandrina Dinu Florentina
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de, domiciliată în Or.,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 431 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind timbrată cu 2 lei potrivit chitanței nr. - din 11 martie 2008, timbru judiciar de 0,15 le, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă personal asistată de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale din 11.03.2008, intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P reprezentată de consilier juridic .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei potrivit chitanței nr. -, timbru judiciar de 0,15 lei ce au fost anulate la dosar.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate depune la dosar întâmpinare, fiind înmânată o copie recurentei reclamante prin apărătoarea sa.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă, în susținerea recursului, critică hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a respins acțiunea formulată de aceasta, ignorând întreg probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legii în vigoare.
Susține faptul că recurentei reclamante i s-a comunicat o singură decizie care cuprinde atât contribuția cât și majorările de întârziere și penalitățile, motiv pentru care consideră, că trebuia să i se comunice mai întâi o decizie care să cuprindă numai cuantumul contribuției și un termen de scadență, iar după expirarea acestuia urmau să se stabilească calculul majorărilor de întârziere și al penalităților.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
La cererea instanței avocat, învederează faptul că recurenta nu a comunicat veniturile către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P, deoarece nu a știut că are o astfel de obligație.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P, solicită respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, întrucât aceasta a realizat venituri în cursul anilor 2003, 2004 și 2005 din cedarea folosinței bunurilor și era obligată să le declare în conformitate cu prevederile legale, obligație pe care nu a îndeplinit-
Mai mult susține faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 119 și art.120 din nr.OG 2/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, republicată, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
De asemenea, arată că majorările de întârziere și penalitățile se datorează pentru neplata creanțelor bugetare la termenele prevăzute de lege.
Solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică. În sensul susținerilor depune la dosar copii de pe acte normative, respectiv; ordonanța de urgență nr. 150/31 octombrie 2002 și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta CAS P pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. -/29.06.2007 emisă de pârâta și admiterea contestației formulată împotriva deciziei nr. 15109/11.04.2007 în sensul exonerării de la plata majorărilor și penalităților în sumă de 221 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 15109/11.04.2007 i s-a comunicat obligația de plată a sumei de 532 lei din care 311 lei contribuție, 205 lei majorări de întârziere și 16 lei penalități de întârziere.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație care însă i-a fost respinsă prin decizia nr. 14681/29.06.2007.
Apreciază reclamanta că în mod greșit i-a fost respinsă contestația, întrucât în cuprinsul deciziei nr. 15109/2007 se menționează ca aceasta reprezintă un titlu de creanță, iar potrivit art. 110 alin. 3 din OG 92/2003 rep. titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată conform art. 141 al. 2 din OG 92/2003 rep. Majorările de întârziere se datorează după neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor fiscale potrivit art. 119 al. 1 din 92/2003 rep.
Arată reclamanta că în mod greșit decizia nr. 15209/2007, care constituie titlu de creanță, conține majorări și penalități.
La termenul de judecată din data de 22.10.2007, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a mai arătat că prin adresa nr. 32405/5.09.2006 înregistrată la CAS cu nr. -/2006, DGFP Pac omunicat acesteia, în aplicarea prev. art. 59-61 din OG 92/2003 o lista nominală cu persoanele fizice care au realizat venituri impozabile în anii fiscali precedenți, în aceasta listă regăsindu-se și contestatoarea care în anii 2003, 2004 și 2005 realizat venituri impozabile.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 431/27.11.2007 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu CAS
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 5109/11.04.2007 emisă de CAS P s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 532 lei din care contribuție 311 lei, majorări de întârziere 205 lei și penalități de întârziere de 16 lei. Majorările de întârziere au fost calculate până la data de 11.04.2007, iar penalitățile au fost calculate până la data de 31.12.2005, conform datelor furnizate de DGFP P la solicitarea CAS
Prima instanță a mai reținut că în temeiul art. 51 al. 2 al. 2 lit. e și art. 53 al. 2 din OUG 150/2002, art. 257 al. 2 lit. e și art. 259 al. 4 din Lg. 95/2006 contestatoarea avea obligația să se prezinte la sediul CAS P, să-și declare veniturile impozabile obținute din cedarea folosinței bunurilor si să plătească CASS.
În temeiul art. 51, al. 1 din OUG 150/2002 asigurații care au obligația plătii contribuie pentru asigurările sociale de sănătate și dacă nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării impozitelor.
Dobânzile se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare, termenului de scadentă și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Potrivit art. 108 și art. 137 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 rep. decizia de impunere comunicată debitoarei are pe lângă caracterul de titlul de creanță și rolul de înștiințare de plată, astfel încât reclamanta avea posibilitatea de a se adresa pârâtei și de a prezenta documente justificative din care să rezulte eventualele neconcordanțe.
Ca urmare verificărilor efectuate, pârâta CAS P avea posibilitatea înlăturării unor eventuale erori.
Reclamanta nu a contestat cuantumul sumei datorate, ci doar obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților, obligație stabilită ca urmare a neachitării la termen a sumelor datorate de către aceasta, ca urmare a realizării de venituri impozabile în anii 2003, 2004 și 2005.
Instanța de fond a reținut că titlul de creanță reprezintă actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală întocmit de organele competente potrivit legii. Dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se in momentul în care, potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează respectiv, se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
Calculul majorărilor de întârziere și a penalităților se face de la data când obligația de plată devine scadentă, cu respectarea termenul de prescripție de 5 ani.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală, în baza art. 304 pct. 6-9.civ.Cod Penal și art. 304/1 civ.
Cod PenalArată recurenta că instanța de fond a respins contestația, deoarece calculul majorărilor de întârziere și a penalităților se face de la data când obligația de plată devine scadentă, fără însă a avea în vedere că i s-a comunicat o singura decizie care cuprinde atât contribuția cât și majorările de întârziere și penalitățile în condițiile în care, întâi trebuia să i se comunice o decizie care să cuprindă numai cuantumul contribuției și scadența acesteia potrivit art. 83.fiscală Cod Penal, și art. 84.fiscală.
Cod PenalÎn mod greșit, a fost respinsă contestația, atâta timp cât în cuprinsul deciziei nr. 15109/2007 emisă de intimată, se menționează că aceasta reprezintă un titlu de creanță. Potrivit art. 108 al. 3.fiscală Cod Penal, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata conform art. 137 al. 2.fiscală Cod Penal, majorările de întârziere și penalitățile se datorează după neachitarea la termenul de scadentă a obligațiilor fiscale - art. 115 și art. 116.fiscală.
Cod PenalInstanța de fond nu a înțeles faptul că i s-a comunicat recurentei o singură decizie care cuprinde atât contribuția cât și majorările de întârziere și penalitățile, fără însă ca anterior să i se fi comunicat o decizie care să cuprindă numai contribuția, și pe care recurenta să n-o fi achitat.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației, anularea deciziei nr. 14681/2007 emisă de pârâtă, în sensul exonerării de la plata majorărilor și penalităților de întârziere în suma de 211 lei.
La data de 12.03.2008, intimata CAS Paf ormulat în temeiul art. 115.pr. civ., o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin.1 lit.e din OUG nr. 150/2002, în vigoare la data realizării veniturilor, beneficiază de asigurare fără plata contribuției, pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii și alte categorii de pensionari, numai pentru veniturile obținute din pensii.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 51alin.1 din același act normativ, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin.1.
De aici rezultă că pensionarii nu au obligația de plată a contribuției pentru veniturile obținute din pensii.
Cum în cauza de față, recurenta, pensionară, obține și alte venituri din cedarea folosinței bunurilor, are obligația plății unei contribuții bănești pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote de 6,5% din cuantumul acestor venituri, plata făcându-se anual.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 53 alin.2 din OUG nr. 150/2002 persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%.
Este adevărat că, în mod obișnuit, în procedura fiscală se comunică mai întâi cuantumul obligației de plată, contribuții ce trebuie achitate într-un termen stabilit de lege, iar după expirarea termenului, în caz de neplată, se datorează majorări de întârziere și penalități.
Însă, recurenta avea obligația să comunice direct casei de asigurări veniturile obținute, obligație pe care nu și-a îndeplinit- În ceste condiții, expirând termenul în care recurenta trebuia să plătească obligațiile, în mod corect au fost calculate majorări și penalități.
Dacă recurenta ar fi comunicat direct casei de asigurări veniturile obținute, ar fi primit inițial decizia cuprinzând cuantumul taxelor și doar în caz de neplată în termen, se calculau majorări și penalități.
Nefondată este susținerea recurentei cum că nu a știut faptul că are o asemenea obligație, întrucât potrivit principiuluinemo censsetur ignorare legem, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de, domiciliată în Or.,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 431 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Urleteanu Alexandrina Dinu Florentina
GREFIER,
Red.DF/DD
2ex./10.04.2008
f- Tribunalul Prahova
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Urleteanu Alexandrina Dinu Florentina
