Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 382/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 382/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 1858 din 27.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații B și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU DIN CADRUL MINISTERULUI MEDIULUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite și restituire taxă specială de poluare OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 27 ianuarie 2010, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului B, prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil pe cale de excepție, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefundat și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, (filele 12-17).
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1858 din 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantului B și s-a dispus anularea . nr.22337/02.04.2009 a ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z - S, pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 1227 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda aferentă, până la data plății efective.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației Fondului pentru Mediu, precum și cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin chitanța TS 5 nr.- din data de 10.03.2009, reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 1227 lei, cu titlu de taxă de poluare, prevăzută de nr.OUG 50/2008.
Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul, iar cel de - al doilea la interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale.
OUG 50/21.04.2008 pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de OUG208/4.XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță "Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008".
În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009.
OUG 208/2008 a fost abrogată prin art. Ia O. 218/10.XII.2008 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. III din OUG218/2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin OUG50/2008, autovehiculele M1 cu normă de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009.
Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008.
Având în vedere faptul că prin OUG218/2008 s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată nr.OUG 7 din 18.02.2009 privind modificarea OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
OUG 50/2008 în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul Fondului pentru mediu și se manageriază de către Administrația Fondului pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. "a" "cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în România fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare.
Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după 1.07.2008. Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de 1.07.2008 poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul "poluatorul plătește" se aplică numai ultimelor.
Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării.
Art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Analizând comparativ prevederile OUG50/2008 cu textul sus citat instanța constată că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern, contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare.
Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul Comunității Europene, ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din Tratatul Comunității Europene denumește "măsuri cu efect echivalent".
Curtea Europeană de Justiție a definit măsurile cu efect echivalent în cauza Dassonville (1974) stabilind că: "sunt măsuri cu efect echivalent toate regulile comerciale implementate de statele membre ale Comunității care au finalitatea de a împiedica direct sau indirect, actual sau potențial comerțul comercial".
La categoria acestora intră nu numai măsurile care tratează discriminativ în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un stat membru ci și acelea care deși nu pot fi numite discriminative, pot împiedica libera circulație a mărfurilor.
Evaluarea acestora se face având în vedere efectele potențiale ale acestora și mai puțin scopul urmărit de ele.
Pentru cele ce preced, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantul B.
În motivarea recursului invocă inadmisibilitatea acțiunii pe calea contenciosului administrativ având în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la Z, societatea mai sus menționată a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 1227 lei.
Prin adresa nr. 22337 din 02.04.2009, organul fiscal a comunicat faptul că cererea de restituire a taxei de poluare nu se încadrează în prevederile OUG nr, 50/2008 deoarece atâta vreme cât legea fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări în România, această taxă este legal datorată și nu poate fi restituită.
Referitor la solicitarea de către reclamant privind restituirea taxei de primă înmatriculare ( în realitate taxă de poluare), aceasta trebuia să urmeze toată procedura de contestare prevăzută de Codul pe procedură fiscală și de nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și numai după îndeplinirea procedurii prealabile să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Din conținutul Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule înregistrată la. Z, reiese că din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat că reclamantul B are de achitat taxă pe poluare în sumă de 1227 lei.
Reclamantul nu a contestat actul administrativ fiscal revenind ulterior și solicitând Administrației Finanțelor Publice restituirea taxei pe poluare, deși i-a fost comunicat reclamantului prin Decizia de Calcul al Taxei pe a Autovehiculelor faptul că suma de 1227 lei va fi reținută cu titlu de taxă pe poluare și că decizia mai sus menționată reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii, acesta nu a înțeles să conteste în termen de 30 de zile reținerea acestei sume cu titlu de taxă pe poluare, iar prin nedepunerea în termenul legal a contestației acesta este decăzut din dreptul de a mai contesta ulterior acest act administrativ fiscal.
Abia după epuizarea căilor administrative de atac devine posibilă sesizarea instanței de contencios administrativ, conform art. 8 din Legea nr. 544/2004.
După soluționarea contestației împotriva deciziei de restituire se emite de către Biroul Soluționare contestații din cadrul DGFP Sod ecizie, care poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
Termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile a expirat iar Tribunalul Sălaja fost investit cu soluționarea acțiunii reclamantului deși căile administrative de atac nu au fost epuizate.
Având în vedere aceste aspecte consideră că reclamantul nu a contestat în termenul prevăzut de art.207 Cod procedură fiscală respectiv 30 de zile de la comunicarea Deciziei de Calcul al Taxei pe pentru autovehicule nr. 72853/11.12.2008, și în consecință acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei arată că axa pe poluare auto este un instrument de protecție a mediului și este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină. Conform art.4 din nr.OUG50 /2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și 9.
nr.OG50/2008 prevede o singură modalitate de a contesta taxa și anume atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate să facă dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr.4.
OG nr.50/2008 a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă în statele membre ale,s-a aliniat la regulile liberei concurențe, noua formă a taxei care se referă la gradul de poluare, este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va implementa în altele.
document care a fost relevant în fundamentare nr.OG50/2008 este și Rezoluția parlamentului European din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și a mediului în care se subliniază că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piață pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii, pentru care s-a recomandat adoptarea directivei privind taxarea autovehiculelor.
Măsurile stabilite de nr.OG50/2008 sunt compatibile cu prevederile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Prin noua taxă de poluare se asigură condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prevăzute în Protocolul de la al cărui semnatare este și România.
In domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită restituirea taxei actualizată cu dobânda de referință de la data plății și până la achitarea efectivă solicită de asemenea respingerea acesteia având în vedere dispozițiile Codului d e Procedură Fiscală coroborată cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursarea sumelor de la buget.
Reclamantul B, prin întâmpinarea de la 12-16 solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.3041proc.civ. Curtea de Apel constată următoarele:
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ în considerarea faptului că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 1227 lei fără a ataca actul administrativ, Curtea reține că această excepție este neîntemeiată deoarece reclamantul nu poate fi obligat să urmeze calea prevăzută de art.205 din nr.OG92/2003 câtă vreme obiectul acțiunii este restituirea unei sume apreciată ca fiind nedatorată. Aceasta deoarece acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile art.8 din Legea nr.554/2004 dat fiind faptul că se invocă refuzul nejustificat de restituire iar pe de altă parte acțiunea nu face o critică a neconstituționalității OUG50/2008 ci consideră că acesta ct normativ este contrar normelor comunitare situație în care potrivit practicii Curții Europene de Justiție, instanța este chemată să nu aplice dispozițiile de drept intern considerate contrare dreptului comunitar. Așa fiind excepția inadmisibilității apare ca fiind neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei Curtea reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei de poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.,Ab intio, trebuie insa enuntata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecatii si plecand de aspectele concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 10.02.2009, reclamantul recurent a achiziționat din Germania un autoturism marca BMW, înmatriculat pentru prima data in Germania la data de 03.05.1993, achitând la data de 10.03.2009 prin chitanța seria - nr. - suma de 1227 lei reprezentând taxa de poluare.
Potrivit plângerii înregistrată la Z sub nr. 21401 din 30.03.2009 acesta a solicitat restituirea taxei de poluare care a fost reținută nelegal iar prin Decizia nr.22337 din 02.04.2009 organul fiscal respinge această cerere de restituire.
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale OUG50/2008, constată faptul că solicitarea de restituire a taxei de poluare a avut loc după data modificării OUG50/2008 prin OUG218/2008 și OUG 7/2009. Astfel, cererea adresata autorității administrative este datată 30.03.2009, OUG218/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11.12.2008, iar OUG7/2009 în Monitorul Oficial din 19.02.2009. In consecință, compatibilitatea OUG50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul ordonanței de urgență 218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:,concluziile analizei gradului deadâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională;
-faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigurepăstrarea locurilor de muncă în economia românească,iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu,ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin imbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a OUG218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al OUG218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla într-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG218/2008 și OUG 7/2009, norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în Romania și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de,infringement, de către Comisia Europeana, la data de 25.06.2009, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia considera ca prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridica semne de îndoiala asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația românească care intră direct pe piață mașinilor de ocazie din această țară, circula fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1. recursul declarat de pârâta FP. S urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S împotriva sentinței civile nr. 1858 din 27.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.IC
Dact./5ex.
18.02.2010
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
