Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 419 /R/2009 Dosar Nr-
Sedința publică din 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - Distribuție Transilvania SUD SA - B împotriva sentinței civile nr.211/CA din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză de față au avut loc în ședință publică din data de 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.211/25.02.2009 a Tribunalului Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus următoarele:
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta FDFEE DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD - B în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FISCALĂ
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în urma verificărilor efectuate în cadrul inspecției fiscale s-a constatat de către intimată că, obligațiile fiscale reprezentând impozit pe clădiri pe care reclamanta le înregistra pentru anul 2003 au fost operate conform declarațiilor de impunere clădiri depuse de reclamantă în anul 2003, respectiv declarația nr. 5067/2 iulie 2003 prin care au fost declarate cu începere din 1 iulie 2003 clădiri în valoare de 6.681.993,96 RON.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 11 încheiat la data de 18 aprilie 2008 s-a stabilit că societatea datorează impozit pe clădiri începând cu data de întâi a lunii următoarele celei în care au fost recepționate clădirile, respectiv începând cu 1 mai 2003 și nu cum a procedat societatea reclamantă înscriind în contabilitate valoarea clădirilor abia în luna iunie 2003.
S-a mai reținut că potrivit declarației de impunere nr. 5067/2 iulie 2003 privind impozitul pe clădiri pentru anul 2003 intimata a procedat corect la acel moment la operarea în evidențele fiscale declarației de impunere cu începere din data de 1 iulie 2003, ținând seama de data declarată de societatea reclamantă ca fiind data dobândirii imobilului și de luna în care valoarea celor două clădiri a fost înregistrată în contabilitate în contul 212 "construcții", respectiv luna iunie 2003.
Prin raportul de inspecție fiscală s-au constatat diferențele la impozitul pe clădiri și teren, taxa terne, impozit teren administrare, în cuantum de 17.246 RON.
În ce privește impozitul pe clădiri pentru anul 2003 s-a consemnat în raport că societatea recunoaște diferența de impozit de 11.914 RON constatată în urma inspecției, însă prin adresa nr. 708 -3210/2008 nu recunoaște accesoriile aferente debitului în cuantum de 17.805 lei considerându-le o sancțiune nemeritată, în condițiile în care Primăria Baa vut la dispoziție documentele necesare stabilirii impozitului anual și ar fi trebuie să-i comunice debitul restant la plată pe întreaga perioadă cuprinsă între 2003 - 2007.
În baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit decizia de impunere nr. 64456/18 aprilie 2008 prin care s-a stabilit în sarcina societății obligațiile fiscale suplimentare mai sus indicate.
Societatea reclamantă a formulat contestație administrată împotriva actelor administrativ fiscale pentru suma de 17.805 RON, reprezentând dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente diferențelor de debit la impozitul pe clădiri datorat pentru perioada 1 aprilie 2002 - 31 decembrie 2007.
Prin dispoziția nr. 101/26 iunie 2008 intimata a respins contestația, pe considerent că impozitul pe clădiri pentru anul 2003 s-a stabilit potrivit declarației de impunere nr. 5067/2 iulie 2003, iar societatea reclamantă nu a înregistrat în contabilitate valoarea clădirilor decât abia în luna iunie 2003, deși potrivit legislației în vigoare datora impozit pentru clădiri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care au fost recepționate clădirile, respectiv începând cu data de 1 mai 2003, în acest sens fiind și prevederile art. 39 din Legea nr. 50/1991.
Obiectul contenciosului administrativ este de astabili dacă reclamanta datorează dobânzi, penalități de întârziere și majorări aferente diferențelor de debit la impozitul pe clădiri datorat pentru anul 2003.
Societatea reclamantă a învederat atât în acțiune, cât și contestația administrativă și în adresa nr. 708 - 3120/2008 cu ocazia inspecției fiscale că nu contestă diferența de debit constatată, ci doar accesoriile apreciind că nu are nicio culpă în stabilirea acestora și neplata la termen.
Prima instanță a solicitat în mod repetat o listă cu experți judiciari specialitatea contabilitate și la termenul de judecată din data de 11 februarie 2009 pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize, însă reclamanta a învederat instanței că nu contestă cuantum accesoriilor stabilite, ci modul de impunere, astfel că nu apreciază ca fiind utilă cauzei această probă.
La data de 2 iulie 2003 societatea reclamantă a depus declarație de impunere nr.5067 și procesul verbal de recepție nr. 141/14 aprilie 2003.
Reclamanta susține că deși întocmirea procesului verbal de recepție a avut loc la data de 14 aprilie 2003, datorită unor disfuncționalități apărute a înregistrat în contabilitate cele două clădiri în luna iunie 2003.
Aceste susțineri nu sunt de natură să înlăture obligația societății reclamante instituită de art. 64 din G nr. 36/2002 în vigoare începând cu 1 ianuarie 2003.
Astfel potrivit acestor prevederi legale, "contribuabili sunt obligații să depună declarații de impunere . în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, în vederea determinării valorilor impozabile, precum și a impozitelor sau taxelor aferente".
Pe cale de consecință, societatea reclamantă avea obligația depunerii declarației de impunere care constituie titlu de creanță în termen de 30 de zile de la data recepție construcțiilor care reprezintă data dobândirii acestora și nu la o dată ulterioară.
În acest sens sunt și prevederile art. 39 din Legea nr. 50/1991 republicată, actualizată care prevăd că " toate construcțiile proprietate particulară, realizate în condițiile prezentei legi, se declară în vederea impunerii la organele fiscale, la organele financiare teritoriale sau la unitățile subordonate acestora, după terminare lor/completată".
În situația în care ar fi apărut probleme sau disfuncționalități la construcții nu trebuia semnat procesul verbal de recepție care din punct de vedere fiscal constituie momentul dobândirii construcției și se impozitează cu data de întâi a lunii următoare, în speță începând cu data de 1 mai 2003.
Impozitul pe clădiri a fost stabilit în baza declarației de impunere nr. 5067/2 iulie 2003 începând cu 1 iulie 2003 față de data declarată de societate ca fiind data dobândirii construcției și de luna în care aceste lucrări au intrat în contabilitatea societății.
În aceste condiții, nu se poate stabili vreo culpă în sarcina organului fiscal pentru stabilirea diferenței de impozit abia cu ocazia inspecției fiscale din 18 aprilie 2007.
Răspunderea juridică pentru veridicitatea datelor înscris în declarația de impunere revine în exclusivitate contribuabilului pct. 62.03 din nr.HG 1278/2002 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a G nr. 36/2002, și în această situație este justificat calculul accesoriilor la debitul principal reprezentând diferența la impozitul pe clădiri pentru lunile mai și iunie 2003 pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale.
În ce privește cuantumul creanței de 17.805 RON reprezentând dobânzi, majorări și penalități de întârziere, așa cum am arătat mai sus, nu a fost contestat de reclamantă ci doar modalitatea de impunere a acesteia, astfel că prima instanță nu este în măsură, în lipsa unui raport de expertiză contabilă, să dispună asupra cuantumului acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - " DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD" SA - B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul de a anula majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere în sumă de 17.805, oo lei ron, precum și obligarea pârâtei Direcția Fiscală B să emită o decizie de impunere nouă în sensul celor de mai sus.
În esență, critica sentinței instanței de fond este bazată pe împrejurarea că Primăria B nu ar fi comunicat recurentei reclamante nici un document din care să reiasă existența unor debite restante la plata impozitului pe clădiri, recurenta primind între timp, în anii anteriori, dar ulterior anului 2003, decizii de impunere și certificate fiscale din care rezultă că recurenta reclamantă nu ar figura cu datorii neachitate pentru anul 2003, din impozit pe clădiri neachitat.
Recurenta arată că a depus declarația de impunere pe două clădiri noi cu decalaj de 2 luni determinat, în anul 2003, de întârzierea prezentării procesului-verbal de recepție aferent celor 2 clădiri, iar Primăria B, deși a avut la dispoziție toată documentația celor două clădiri pentru stabilirea impozitului pe clădiri, a constatat neplata impozitului abia după câțiva ani, în cadrul unui control fiscal efectuat în anul 2008, control în urma căruia a fost emisă decizia de impunere nr.64456/18.04.2008, bazată pe raportul de inspecție fiscală nr.11/6446/18.04.2008, pentru suma de 17.805 lei ron. Recurenta mai arată că a achitat diferența de impozit pe clădiri restantă, dar nu înțelege să plătească și dobânzile și penalități/majorări de întârziere pentru perioada 2003-2007, deoarece Primăria B nu i-a comunicat la timp debitul, pentru a putea plăti suma la data la care începuse a fi restantă, obligarea la plata acestor dobânzi și majorări de întârziere reprezentând o sancțiune nemeritată de recurentă, câtă vreme nu a cunoscut debitul principal ce naște majorările și dobânzile.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată Direcția Fiscală Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, întrucât soluția instanței de fond este corectă, întrucât potrivit art.64 din OG nr.36/2002 privind impozitele și taxele locale contribuabilii sunt obligați să depună declarații de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, în vederea determinării valorilor impozabile, precum și a taxelor sau impozitelor aferente, obligație pe care recurenta nu a respectat-o, astfel că în cauză nu se poate reține culpa organului fiscal de a nu fi comunicat contribuabilului obligația fiscală restantă sau neonorată. Potrivit art.62.03 din HG nr.1278/13.11.2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.36/2002 privind impozitele și taxele locale, actualizată, răspunderea juridică aparține contribuabilului în privința veridicității datelor înscrise în declarația de impunere, iar din actele contabile ale societății reclamante recurente rezultă că în contabilitate au fost înregistrate cu două luni întârziere (în luna iunie, în loc de luna aprilie), astfel că impozitul pe aceste două noi clădiri a fost calculat cu două luni mai târziu, adică în luna iulie în loc de luna mai 2003. Art.86 alin.4 OG nr.92/2003 coroborat cu art.90 alin.1 OG nr.92/2003 stabilesc faptul că declarația fiscală întocmită de contribuabil este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare efectuate de organele fiscale, prin care cuantumul obligațiilor fiscale poate fi modificat de organele fiscale de control, cu diferențele de obligații fiscale aferente.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată prin prisma art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat este nefondat si urmează a fi respins. Astfel, instanța de control judiciar constată că în mod corect Tribunalul a reținut situația de fapt și a aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, constatând că recurenta reclamantă a depus la data de 2 iulie 2003 declarația de impunere nr.5067 și procesul-verbal de recepție nr.141/14.04.2003, aferent pentru două clădiri nou construite și incluse în patrimoniul societății reclamante. Dispozițiile art.64 din OG nr.36/2002 stabilesc în sarcina contribuabilului obligația de a depune declarația de impunere pentru bunuri imobile nou intrate în patrimoniul propriu al acestuia în termen de 30 de zile de la data dobândirii, adică data recepției lucrărilor în cauză, dată care coincide cu 14 aprilie 2003, conform actelor de la dosar. Această obligație se regăsește expres pentru construcțiile noi în art.39 din Legea nr.50/1991 republicată. Împrejurarea constatării disfuncționalităților ce ar fi determinat amânarea recepției trebuia consemnată în scris, în sensul de a amâna semnarea procesului-verbal de recepție finală a construcției la data la care acesta corespundea exigențelor beneficiarului și cerințelor legale în materie, deci trebuia marcată de demersuri concrete ale beneficiarului, consemnate în scris în scop probatoriu conform legislației aplicabile în materia construcțiilor imobiliare și în materie fiscală (cum am expus mai sus). Instanța de recurs constată singurul înscris probator referitor la data recepției care îndeplinește cerințele legale privind recepția unei lucrări imobiliare este procesul-verbal de recepție din 14 aprilie 2003, stare de fapt reținută corect și de instanța de fond.
Prin urmare, în mod corect organul fiscal, cu ocazia unui control fiscal, chiar dacă efectuat după mai mulți ani de la data recepției clădirilor în discuție, a stabilit obligații fiscale noi, suplimentare în sarcina contribuabilului, constând în impozitul cuvenit pentru cele două luni de întârziere nedeclarate inițial de către societatea recurentă (pe care aceasta a achitat-o benevol), respectiv accesoriile acestei sume, reprezentând dobânzi, penalități, majorări de întârziere în sumă de 17-805 lei ron, sumă necontestată sub aspectul cuantumului. Dispozițiile legale menționate mai sus, anume art.64 din OG nr.36/2002 privind impozitele și taxele locale contribuabilii, art.62.03 din HG nr.1278/13.11.2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.36/2002 privind impozitele și taxele locale, actualizată, stabilesc pentru contribuabili obligația să depună declarații de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii de imobile, în vederea determinării valorilor impozabile, precum și a taxelor sau impozitelor aferente, obligație pe care recurenta nu a respectat-o, stabilind de asemenea că răspunderea juridică aparține contribuabilului în privința veridicității datelor înscrise în declarația de impunere. Prin urmare, nu se poate reține vreo culpă a organului fiscal cu privire la faptul necomunicării către recurenta reclamantă a debitului neachitat pentru perioada 2003-2007, singura obligație a organului de control fiscal fiind aceea ca, în cazul constatării unor debite neachitate pe calea unui control ulterior, să calculeze debitul și accesoriile sale, ceea ce intimata pârâtă a făcut în cauză.
Instanța de recurs nu poate reține criticile aduse de recurenta reclamantă sentinței atacate, întrucât Tribunalul Brașova făcut o aplicare corectă a legii, stabilind în mod corect cui aparține culpa neidentificării cuantumului exact al debitelor societății reclamante la momentul dobândirii celor două noi imobile.
În consecință, instanța de recurs urmează a respinge recursul declarat în cauză de pârâtă, luând act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD - B împotriva Sentinței civile nr.211/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. - - 3.07.2009
Dact. - - 14.07.2009/2 ex
Jud. fond -
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
