Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 423/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECI ZIA NR. 423/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mirena Radu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - JUDECĂTOR 3: Comșa
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Brașov și chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 246/CA din 04.03.2009 și a încheierii de ședință din 6 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării, în baza art. 260 al. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 246/CA/04.03.2009 a Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL BRAȘOV
S-a admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV
Au fost obligați pârâții la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare,după cum urmează:
- reclamantei de la data de 20.11.2005 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 20.11.2005 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 20.11.2005 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 20.11.2005 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 01.01.2008 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 01.05.2008 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 09.06.2008 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective;
- reclamantei de la data de 01.09.2008 până la data de 04.03.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor acordate până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru viitor, până la schimbarea situației juridice de fapt și, sau de drept.
A fost obligat chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să adopte proiectul de rectificare a bugetului Ministerului Public, în sensul alocării sumelor necesare achitării drepturilor de mai sus.
S-au respins restul pretențiilor.
Prin încheierea de ședință din 6 aprilie2008, instanța de fond din oficiu a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.246/CA/4 martie 2009 în sensul că alineatul 2 are următorul cuprins: respectiv" S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Public formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, aspect necontestat de pârâți, și rezultă din înscrisurile anexate cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus,exercițiuldreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată,a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Prima instanță, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2004-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridicefictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea a fost admisă in parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, urmând a fi obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Este întemeiată pretenția reclamanților de acordare a drepturilor pentru viitor cât timp sunt în vigoare dispozițiile legale care reglementează suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt în vigoare.
Deși reclamanții au solicitat în scris procentul de 25 % pentru fiecare spor, prima instanță nu a acordat procentual aceste drepturi având în vedere că procentul nu este stabilit de legiuitor,iar practica judecătorească invocată de reclamanți nu constituie izvor de drept.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, și pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Reclamanții au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii cuantumului fiecărui supliment în parte la procentul de 25% din salariul de bază corespunzător fiecărui reclamant în parte.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat a solicitat admiterea recursului, respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți, deoarece legea specială de salarizare a funcționarilor publici prevede o procedură obligatorie de soluționare a litigiilor de această natură, procedură pe care reclamanții nu ar fi urmat-o, anume art.31 alin.1 din OG nr.6/2007. Pe fondul cauzei, recurentul pârât MFP a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, susținând, în esență, că legea privind salarizarea funcționarilor publici, suplinită de OG nr.6/2007, nu prevede acordarea și plata suplimentului postului și nici a suplimentului treptei de salarizare, nu prevede nici vreun cuantum al acestor suplimente, astfel că obligarea ordonatorilor de credite la plata acestor drepturi salariale nu este legală.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bas olicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii reclamanților ca fiind inadmisibilă, pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art.30 din OUG nr.92/2004, respectiv pentru tardivitate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată, susținând în esență că prin hotărârea de acordare a celor două suplimente salariale și pentru viitor, instanța de fond a adăugat la lege, iar prin obligarea pârâților la plata acestor drepturi salariale instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, pe de o parte deoarece legiuitorul a suspendat prin acte normative cu putere de lege acordarea lor, iar pe de altă parte deoarece acordarea și plata efectivă a acestor categorii de drepturi salariale nu sunt prevăzute în legislația salarizării funcționarilor publici, această problemă juridică urmând a fi soluționată unitar prin legea unitară de salarizare. Mai mult, în absența unei alocații bugetare exprese, instituția bugetară pârâtă nu poate achita drepturi salariale în afara alocației bugetare asigurate pentru acel capitol bugetar.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașova solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților, pe de o parte deoarece tribunalul a dispus obligarea pârâților la plata celor două suplimente salariale, deși a reținut că nu se pot identifica cuantumurile corespunzătoare acestora, iar pe de altă parte deoarece instituția pârâtă angajatoare, în calitate de ordonator de credite, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat și urmează a fi respins, recursul declarat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice este fondat și urmează a fi admis, în timp ce recursurile declarate de ceilalți doi pârâți sunt în parte fondate și urmează a fi admise în parte, pentru următoarele considerente:
În privința recursului declarat de reclamanți, instanța de recurs constată că, din moment ce legea, vreo ordonanță de guvern sau alt act normativ în materia drepturilor funcționarilor publici nu le prevede expres în vreun cuantum (de altfel, nici Legea nr.188/1999 republicată și nici OUG nr.92/2004 sau OG nr.6/2007 ce reglementează succesiv în timp inclusiv materia salarizării funcționarilor publici nu prevăd vreun cuantum pentru aceste două suplimente salariale), instanța nu poate să le acorde cele două suplimente în cuantum de câte 25% fiecare, cum au solicitat reclamanții.
Ca atare, recursul reclamanților urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.
Recursul declarat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B este întemeiat în ceea ce privește admiterea cererii formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, întrucât pe de o parte Ministerul Finanțelor Publice nu are raporturi de muncă cu reclamanții, iar pe de altă parte, câtă vreme instanța de recurs nu va obliga pârâții ordonatori de credite care sunt și angajatori ai reclamanților la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, chemarea în garanție a acestui minister nu are temei, astfel încât instanța de recurs urmează a respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în cauză. Nu sunt întemeiate criticile recurenților pârâți referitoare la respingerea excepțiilor invocate la fond de către pârâți, întrucât acțiunea formulată de reclamanți nu reprezintă o contestație în sensul art.31 din Legea nr.188/1999, cum corect a reținut instanța de fond.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, precum și recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sunt întemeiate în parte, dar numai cu privire la dispoziția instanței de fond de obligare a acestor pârâți la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare. Recursurile nu sunt întemeiate, însă, și în privința recunoașterii dreptului reclamanților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ca părți componente ale salariului, potrivit dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată.
Instanța de recurs constată că prin art.44 din OUG nr.92/2004 și OUG nr.2/2006 s-a suspendat numai executarea dreptului la cele două categorii de suplimente salariale, fără să se înlăture existența acestora. Suspendarea dreptului nu poate echivala cu eliminarea, abrogarea, anularea dreptului consacrat prin lege anterior, suspendarea exercițiului dreptului nu poate conduce la suprimarea dreptului însuși, deoarece ar însemna că voința reală a legiuitorului ar fi extinsă și asupra unei situații pe care acesta nu a avut-o în vedere, încălcând principiul legalității, cu atât mai mult cu cât actele normative prin care a fost dispusă suspendarea acordării celor două suplimente salariale nu mai sunt în vigoare; de altfel, suspendarea aplicării unor dispoziții legale se poate dispune numai cu respectarea cerințelor impuse de art.56 și art.64 din Legea nr.24/2000. OUG nr.92/2004, nefiind în prezent în vigoare și prin natura sa de ordonanță cu aplicare temporară, poate fi criticată pentru neconstituționalitate de către instanțele de judecată, fără a mai fi necesar filtrul controlului posterior de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională potrivit art. 146 lit.d din Constituția României. De asemenea, instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.38 din Codul muncii, potrivit cărora drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, acestea fiind protejate de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Tribunalul Brașova constatat corect, în motivarea soluției date, că dreptul reclamantului la cele două suplimente salariale este un drept actual prevăzut în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, din moment ce această lege este în vigoare, cu acest conținut normativ pentru art.31 lit. c și Legea nr.188/1999 republicată și modificată prevede, însă, în cuprinsul art.31 alin.3 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici". existenței acestui drept al reclamanților ar încălca prevederile art.1 alin.5 din Constituția României, ar echivala cu ignorarea forței juridice obligatorii a unei legi organice active, aflate în vigoare, lege care își produce efectele în forma dată de legiuitor, ar înfrânge așadar obligația constituțională de respectare a supremației legilor. De altfel, orice norme juridice cuprinse într-o lege sunt pe deplin aplicabile până când voința legiuitorului conduce la abrogarea lor, în formele abrogatoare consacrate în domeniul dreptului. Simpla împrejurare a suspendării prin intermediul unor ordonanțe sau legi a acordării suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, cum am expus mai sus, ilustrează fără putință de tăgadă recunoașterea de către autoritatea legiuitoare (inclusiv prin delegare legislativă) a existenței acestui drept al funcționarilor publici la cele două categorii de suplimente salariale.
Instanța constată că această din urmă lege, de stabilire a sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, nu a fost încă adoptată. În materia salarizării efective a funcționarilor publici este în vigoare în prezent un alt act normativ cu putere de lege, anume OG nr.6/2007 care "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare" (art.1). În economia OG nr.6/2007 nu există nicio reglementare explicită pentru acordarea, plata efectivă a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, astfel încât, deși aceste două componente salariale sunt prevăzute de plano în Legea privind statutul funcționarilor publici ca fiind părți ale salariului unui funcționar public, totuși ele nu pot fi acordate efectiv de către instanța de judecată, în sensul ca instanța de judecată nu poate să oblige angajatorul pârât în cauză la plata către funcționarii publici reclamanți a acestor două suplimente salariale, din moment ce cele două sporuri revendicate nu se regăsesc în legea de salarizare în vigoare, anume OG nr.6/2007.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială în diferite domenii și în alte situații prevăzute de lege, cum este și cazul funcționarilor publici, unde legiuitorul a prevăzut expres acordarea celor două categorii de sporuri menționate în acțiunea introductivă, precum și incidența art.15 alin.1 și 2 din Constituție privind principiul activității legii, respectiv neretroactivitatea legii, astfel încât un drept consacrat prin lege trebuie respectat de autoritățile statale, trebuie pus în viață norma juridică cu putere de lege care a consacrat acel drept sau drepturi, pentru a se respecta principiul activității legii și cel al securității juridice.
Însă, instanța de judecată nu are abilitarea constituțională de a dispune în sectorul rezervat altor puteri publice, fiind imperativă respectarea principiului separației puterilor în stat, potrivit art.1 alin.4 din Constituție, precum și cel de respectare a competențelor autonome și exclusive ale celorlalte puteri constituționale. Însă recunoașterea unor drepturi de natură salarială ce sunt expres reglementate de o lege în vigoare intră în atribuțiile constituționale explicite ale instanțelor de judecată, prevederea plății efective și stabilirea cuantumului acestor drepturi de natură salarială fiind atributul altor autorități publice (legislativ, executiv).
În consecință, recursurile declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, precum și recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov urmează a fi admise în parte, iar sentința atacată va fi modificată în sensul că instanța de recurs va constata dreptul reclamanților la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare corespunzător art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată, respingând restul pretențiilor reclamanților, iar recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat. De asemenea, va fi admis recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de către pârâți.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe,
Admite în parte recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Sent.civ. nr.246/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și, în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și constată că reclamantele, în calitate de funcționari publici, au dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Respinge restul pretențiilor reclamantelor.
Respinge recursul declarat de reclamantele, împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte, Judecător, - - - - - -
Cu opinie separată, în sensul respingerii tuturor recursurilor declarate în cauză.
Judecător,
- Grefier
Opinia separată:
Recursurile declarate de reclamanții, și pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov apreciez că sunt nefondate.
Conform prevederilor art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste dispoziții legale privind compunerea salariilor funcționarilor publici au fost suspendate prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 (actual art. 31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 au fost suspendate prevederile art. 29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr. 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 215/2006, lit."d" a aliniatului 1, al art. 29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art. 1, alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. Prin art. 48 al acestui act normativ, se prevede că dispozițiile ordonanței, se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată.
Deci, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. Suspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din nr.OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art. 37, alin. 3, teza ultimă din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede în mod expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu, este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
După ratificare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său, în mod efectiv și licit, sumele aferente suplimentelor.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea reține că art. 31 menționat, nu prevede un cuantum de 25%, așa cum a fost acordat de prima instanță, iar instanța nu poate stabili prin analogie cuantumul acestora.
În consecință, dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici și nu a fost abrogat.
Curtea reține că nu poate fi specificat cuantumul acestor sporuri având în vedere faptul că art.31 din Legea 188/1999 republicată nu prevede un cuantum de 25% așa cum au solicitat reclamanții, iar instanța de judecată nu poate stabili prin analogie cu alte sporuri cuantumul acestora. Criteriile după care se calculează cuatumul acestor suplimente prevăzute de lege se stabilesc fie de legiuitor, fie de ordonatorul de credite printr-un act administrativ (în acest sens a se vedea de exemplu, ordinele ministrului intrernelor prin care se stabilesc criteriile de cuantificare pentru sporul de fidelitate)
Reclamanții au formulat o acțiune în realizarea dreptului nu în constatare.Potrivit art. 129 alin 6.pc judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Lipsa cuantumului pentru aceste sporuri nu justifică neacordarea lor. Acestea deși în prezent nu sunt determinate pot fi determinabile.
Judecător
-
Red.// 3.07.2009
Op.separată
Dact. / 9.07.2009
- 3ex.
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Comșa
