Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 443/
Ședința publică din 05 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în M C-.1 județul H, împotriva sentinței civile nr.96/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părțilro.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantei recurentei-reclamante, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 05.05.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr.96 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL împotriva pârâtei DGFP
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia de impunere nr.150 din 30.04.2008, MCa stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 241.007 lei.
Prin decizia nr.29 din 22.07.2008 a DGFP H s-a dispus respingerea, ca nedepusă în termen, a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de imputare nr.150/30.04.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.7484/30.04.2008.
Pentru a pronunța această soluție, pârâta DGFP Har eținut că reclamanta a depus contestația cu o întârziere de 21 de zile față de termenul legal, ultima zi pentru depunerea în termen a contestației fiind 09.06.2008.
Contestația formulată de reclamantă împotriva celor două acte administrative fiscale menționate a fost înregistrată la M C la data de 30.06.2008 sub nr.10719, deci cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.207 alin.1 pr.fiscală, ultima zi pentru depunerea în termen a contestației fiind 08.06.2008.
Susținerea reclamantei, în sensul că respectiva contestație a fost depusă în termen, fiind formulate obiecțiuni în privința modului cum s-a desfășurat controlul, ce au fost înregistrate la data de 21.05.2008, nu este întemeiată întrucât aceste obiecțiuni nu pot fi calificate ca fiind o contestație împotriva actelor administrative fiscale din cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, -" "SRL solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs s-a arătat că la data de 21.05.2008 reclamanta a formulat "notă de obiecțiuni" în care sunt descrise aspectele privind desfășurarea controlului de fond și că răspunsul la această notă de obiecțiuni a fost primit la data de 18.06.2008 sub formă de raport al comisiei de disciplină, fără a se primi răspuns la aspectele sesizate cu privire la modul de calcul.
S-a apreciat că a fot încălcat dreptul la apărare al reclamantei și că potrivit art.205 alin.1 pr.fiscală contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
DGFP Had epus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului arătând că atât decizia de impunere în cauză, cât și raportul de inspecție fiscală nr.7484/30.04.2008, i-au fost comunicate recurentei sub semnătură și ștampilă în data de 08.05.2008, așa cum de fapt rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei, la filele 118,119 și 128. În condițiile date este evident că trebuie respectat termenul de 30 de zile stipulat de art.207 alin.1 pr.fiscală, pentru formularea și depunerea contestației la organul fiscal competent.
Intimata a apreciat că recurentei i-a fost recunoscut dreptul la apărare prin acordarea căii de atac a contestației, însă aceasta nu și-a exercitat dreptul decât după expirarea cu 21 de zile a termenului prevăzut de lege în acest scop.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.150/30.04.2008, au fost stabilite în sarcina petentei obligații fiscale suplimentare de plată.
La dosar există dovada efectuării comunicării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală nr.7484/30.04.2008 către reclamantă(118-119, 128 din dosarul de fond), însă reclamanta nu a formulat contestație în termenul de 30 de zile prevăzut de art.-207 alin.1 pr.fiscală.
Reclamanta a făcut confuzie între posibilitatea contestării rezultatelor controlului pe calea contestației și posibilitatea contestării modalității de efectuare a acestuia pe calea obiecțiunilor.
Formularea obiecțiunilor cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat controlul nu acoperă în niciun fel neexercitarea dreptului de a depune contestație cu privire la actele prin care s-au stabilit obligațiile fiscale.
Deși reclamanta susține că prin acele obiecțiuni ar fi invocat și chestiuni legate de calculul obligațiilor fiscale, acest aspect este infirmat de cuprinsul notei de obiecțiuni de la filele 28,29 din dosarul de fond.
În aceste condiții, comunicarea efectuându-se în condițiile legii, reclamanta nu mai era în termen pentru a formula contestație împotriva actelor prin care s-au stabilit obligațiile fiscale, contestația în mod corect fiind respinsă ca tardivă prin decizia nr.29/2008 emisă de DGFP
În ce privește susținerea recurentei că potrivit art.205 alin.1 pr.fiscală, contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune constatăm că reclamanta a ales să parcurgă această fază fără să respecte însă termenele stabilite de legiuitor pentru procedura administrativă.
Câtă vreme reclamanta a ales parcurgerea acestei faze ea trebuia să se supună regulilor stabilite de legiuitor cu privire la termene sau la orice alte aspecte.
După cum am arătat mai sus însă, reclamanta nu a respectat termenele stabilit prin lege.
În ce privește susținerea recurentei că respingerea cererii de probațiune cu privire la efectuarea unei expertize reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil menționăm că atâta vreme cât contestația a fost respinsă ca tardivă nu se mai pot pune în discuție aspecte legate de probațiune deoarece judecătorul nu ajunge să soluționeze cauza pe fond. Din acest punct de vedere hotărârea de respingere a cererii de probațiune este legală.
În consecință, în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de -" "SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de -" "SRL cu sediul în C-, județul H, împotriva sentinței nr.96/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
ptr. ,fiind
plecat în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
ptr. ,fiind
în concediu, semnează
Prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
26.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
