Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 447
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE împotriva sentinței civile nr. 2 din 18 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru intimata SC "- COM" SRL, fiind lipsă recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 11 iunie 2008 s-au depus la dosar din partea recurentei concluzii scrise, la care s-au atașat acte, respectiv adresa nr. 1184/2.05.2006, adresa nr. 19553/1.06.2006, adresa nr. 1560 din 21.06.2006 și adresa nr. 27817 din 26.06.2006, după care:
Consilier juridic arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului conform întâmpinării depuse la dosar.
În combaterea motivelor de recurs arată că instanța de fond în mod corect a respins excepția prematurității acțiunii.
Cu privire la suprafața de 1270 mp teren este vorba de taxă de ocupare fără drept a terenului dar această suprafață de teren a fost folosită numai ca o cale de acces la terenul pentru care intimata are încheiat cu primăria un contract de închiriere, contract care este în vigoare și își produce efectele. Suprafața nu a fost ocupată în tot sau în parte de intimată, a fost folosită numai conform destinației și de către intimată și de către ceilalți proprietari.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe Tribunalului Neamț reclamanta C - Com în contradictoriu cu pârâta Direcția Taxe și Impozite a municipiului P - Consiliul Local P a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de cu nr. 5340D/27.02.2006 și a Raportului de inspecție fiscală cu nr. 5340D/27.02.2006 ce au stat la baza deciziei, acte administrativ -fiscale emise de intimată prin care au fost dispuse măsuri și au fost impuse obligații de plată în sumă totală de 173.073 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în perioada 06.02.-17.02.2006 o echipă de inspectori ai Direcției de Taxe și Impozite în urma inspecției fiscale au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală cu nr.5340D/27.02.2006 și a fost emisă de către pârâtă Decizia de cu același număr. Potrivit susținerii reclamantei,în mod abuziv,netemeinic și nelegal în sarcina sa au fost stabilite obligații de plată în sumă totală de 173.073 lei, reprezentând taxă teren, taxă lipsă folosință, dobânzi și penalități de întârziere.
Reclamanta a formulat contestație fără ca aceasta să fi fost soluționată în termen legal de pârâtă.
Se arată în motivarea acțiunii că inspecția fiscală s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.9 alin.1 din G nr.92/2003, reclamanta fiind lipsită de dreptul de a-și exprima punctul de vedere, cu încălcarea prevederilor Titlului VII, Capitolul II din G nr. 92/2003,fără a se solicita colaborarea la constatarea stărilor de fapt fiscale, cu încălcarea art.105 din G nr.92/2003, reclamanta nefiind informată asupra constatărilor și fără a i se comunica concluziile. Actele fiscale nu cuprind mențiunile privind ascultarea contribuabilului,conform art. 43 lit. i din G nr.92/2003.
S- arătat că în mod nelegal au fost stabilite obligații fiscale reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren.
Cu privire la impozitul pe teren, se arată că în ce privește terenul în suprafață de 1270. organul fiscal a considerat fără motiv că reclamanta datorează taxă pe teren pentru anul 2003 și că acesta a fost folosit fără drept de societatea reclamantă în anul 2005.Terenul,potrivit reclamantei, a fost folosit în baza contractului de închiriere nr. 14880/5.07.2001 și a actelor adiționale cu nr.14880/1.04.2002, 14880/27.03.2003, 14880/11.05.2004,până la 31.12.2004. Contractul încheiat cu Primăria P N nu a fost reziliat. Suprafața de teren nu a fost și nu este ocupată de construcții. nu s-au efectuat pe ea lucrări, nu a fost folosită în scopuri comerciale ci ca simplă cale de acces.
În cursul lunii decembrie 2004 reclamanta a convenit cu reprezentanții primăriei încetarea contractului începând cu 01.01.2005, de la această dată nemaifiind folosită de reclamantă această suprafață de teren. Suprafața de teren a fost și este folosită de C Calor A, C Serv A, inclusiv pe perioada de valabilitate a contractului de închiriere,conform clauzelor acestei convenții.
Primăria nu a fost de acord cu încetarea contractului de locațiune
operând tacita relocațiune conform art.3 alin.2 din contractul de închiriere nr.14880/5.07.2001.A fost semnat un act adițional prin care contractul de închiriere a fost prelungit până la 31.12.2006, reclamanta plătind o chirie lunară de 254 lei pe anul 2005,achitată cu OP nr.688/31.10.2006.Pentru motivele de mai sus reclamanta susține că nu a folosit fără forme legale suprafața de 1270m.
p.În ce privește terenul de 863. reclamanta arată că fără probe și în contradicție cu realitatea, organul fiscal a considerat că acesta a fost folosit fără drept de reclamantă în anii 2001,2002,2003,2004 și 2005.Nu reiese din actele administrativ fiscale care sunt motivele pentru care reclamantei i se impută folosința acestui teren. Reclamanta presupune că motivele ar putea fi: că ar fi depozitat 2 bărăci metalice, că există pe această suprafață un branșament, o instalație de utilizare a gazelor naturale și niște cabluri de ancorare a coșurilor de fum de la o centrală termică. Conform reclamantei, organul fiscal ar susține că acestea ar aparține SC - Com SRL.
Cele două bărăci metalice aparțin C A și au fost închiriate de reclamantă,începând cu 10.01.2006. au staționat pe terenul municipalității între 10.01.2006-18.02.2006,ulterior fiind depozitate pe terenul aflat în proprietatea C - Com și instalația de utilizare a gazelor naturale aparțin C Distrigaz A, iar cablurile de ancorarea coșurilor de fum aparțin C Calor
În ce privește suprafața de teren de 75. potrivit reclamantei,în lipsă de probe,organul fiscal a considerat că acesta a fost folosit fără drept de reclamantă în anii 2001,2002,2003,2004 și 2005. Terenul se află în prelungirea suprafeței de 680m.p., dobândită de reclamantă de la SC SA, odată cu hala de producție în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1606/6.06.2002 de Biroul Notarului Public și reprezintă o porțiune din fundația halei de producție. Deși din documentația cadastrală aferentă contractului de vânzare cumpărare nu rezultă că reclamanta este proprietară a acestei suprafețe,aceasta a fost valabil transmisă în proprietatea reclamantei. Este constatarea că fundația a fost realizată de firma reclamantă, ci este vorba de chiar fundația halei de producție cumpărată de la SC SA. Reclamanta a folosit această suprafață nu din anul 2001 ci începând cu decembrie 2005.Aceeași suprafață a fost concesionată reclamantei prin hotărârea Consiliului local.
Cu privire la impozitul pe clădiri, potrivit reclamantei, eronat inspectorii fiscali au reținut că "Societatea reclamantă nu are înregistrată în evidența contabilă clădiri (hale,magazii, șoproane) și construcții speciale (împrejmuiri la sediul din strada - n și Gara Veche)". Eronat a fost stabilită obligația reclamantei de a lua măsuri pentru înregistrarea acestora în evidența contabilă și declararea lor până la 15.03.2006.Reclamanta arată că halele reprezintă în fapt un șopron metalic ce aparține SC - Com SRL situat pe terenul proprietatea firmei și a cărui construcție a fost finalizată la 10.02.2006, dată la care a fost înregistrat în evidența contabilă a firmei. din str. - reprezintă o construcție provizorie ridicată în ianuarie 2006 și desființată în 18.02.2006. Magaziile sunt în fapt două bărăci metalice mobile pentru personalul muncitor,fără fundație și fără a fi ancorate în teren, bunuri ce nu pot fi considerate construcții nici măcar provizorii ce aparțin C SA și au fost închiriate către C - Com începând cu 10.01.2006.
au staționat pe terenul municipalității începând cu 10.01.2006 și până la 18.02.2006,ulterior fiind depozitate pe terenul aflat în proprietatea reclamantei. . din str. - și de la Gara Veche existau la data la care reclamanta și-a început activitatea, reclamanta nu știe cine sunt autorii lor și nici data la care au fost ridicate.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția prematurității, soluționată prin Încheierea din 08.02.2007, prin respingere.
În întâmpinarea depusă nu au fost formulate apărări pe fond.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: Raport de inspecție fiscală
( filele 8-12), Decizia de cu nr.5340D/27.02.2006( filele 13și 14), Notă de constatare Direcției Taxe și Impozite( filele 15-17), corespondență între părți( filele 21-25, Certificat de urbanism( filele 26-27), Hotărârea cu nr.150/25.05.2006 a Consiliului local al municipiului P N privind concesionarea unei suprafețe de 80m.p. către reclamantă( filele 28-29), Autorizație de construire cu nr.410 din 10.10.2001( filele 30 și 31), planuri de situație, contract de închiriere cu nr.14880/5.07.2001, cu acte adiționale( filele 42-49), contract de vânzare cumpărare a suprafeței de 680. cu documentație cadastrală ( filele 51-57), extras de carte funciară, acte contabile.
Au fost încuviințate probele cu expertizele tehnică și contabilă.A fost de asemenea încuviințată întocmirea și a unui raport de un expert parte.
Prin sentința civilă nr. 2/CF din 18 ianuarie 2008 Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - COM LPN în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE.
fost anulată din cuprinsul deciziei de cu nr. 5340D/27.02.2006 obligațiile fiscale reprezentând taxă lipsă folosință teren în sumă de 172.416,00 RON și s-a menținut obligația fiscală reprezentând taxă teren în sumă de 657 lei.
A fost anulat din cuprinsul Raportului de Inspecție Fiscală constatările cu privire la taxa lipsă folosință teren.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1015,4 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la 23.02.2006,inspectorii fiscali au reținut următoarele:
Societatea reclamantă nu a depus declarații de în vederea determinării impozitului de clădiri datorat pentru anii 2003,2004,2005,nu are înregistrată în evidența contabilă clădiri (hale, magazii, șoproane)și construcții speciale (împrejmuiri la sediul din str. - n și Gara Veche), a executat lucrări de construcții hale, magazii,șoproane fără a deține autorizații de construire, certificat de urbanism atât pentru construcțiile situate pe terenul proprietate,cât și pentru cele deținute fără forme legale,societatea a desființat depozitul de combustibil fără autorizație de desființare, a executat fără autorizație de construire la rețeaua de gaze naturale deținut fără forme legale, nu a respectat prevederile legale în vigoare la determinarea valorii de inventar și nu a respectat prevederile art. 6 din contractul de închiriere cu nr.14880 /15.07.2001, referitor la interdicția de a instala construcții demontabile sau fixe pe terenul închiriat. Au fost încălcate prevederi legale ale Legii nr.27/1994,OG nr.36/2002, HG nr. 44/2004, Legii nr. 571/2003 și ale Legii nr.50/1991.
Potrivit aceluiași raport, conform contractului de închiriere nr.14880/15.07.2001, societatea reclamantă a închiriat 1270. teren pentru care nu a depus declarații de pentru determinarea taxei de teren datorată bugetului local.
Pentru perioada 01.08.2001-30.01.2004 societatea nu a prezentat dovada plății chiriei datorate bugetului local,iar pentru suprafața de teren menționată, societatea nu respectă prevederile contractului de închiriere
referitoare la obiectul contractului,schimbând destinația terenului și introducându-l în circuitul economic fără avizul organelor abilitate.
A fost calculată taxa pe teren datorată bugetului local pentru anul 2003 pentru 1270. în sumă de 381 RON cu dobânzi în sumă de 221 RON
și penalități de întârziere de 55 RON în total suma de 657 RON.
S-a reținut că C - Com deține fără forme legale,suprafețele de teren de 863. situat în str. - n pe care a amplasat construcții fără respectarea cadrului legal,75 în continuarea halei cumpărate de la SC SA,pe care se află construcții și 1270. teren pentru care nu mai are contract de închiriere începând cu 01.01.2005.
Pentru suprafețele de teren deținute fără forme legale potrivit raportului,s-a stabilit că societatea datorează bugetului local taxă lipsă folosință. Pentru anul 2001,reclamanta datorează 9895,9 RON cu dobânzi în sumă de 12.190 RON și penalități de întârziere de 2.487 RON.
Pentru anul 2002 reclamanta datorează taxă lipsă de folosință în sumă de 12.869,36 RON cu dobânzi de 10.609 RON și penalități de 2.606 RON. Pentru anul 2003, taxa lipsă folosință, calculată potrivit raportului este de 14.163,8 RON cu dobânzi de 8.159 RON și penalități de 2.036 RON. Pentru anul 2004, taxa lipsă folosință este de 14.163,8 RON cu dobânzi de 5.060 RON și penalități de 1.187 RON.
Pentru anul 2005, taxa stabilită este,potrivit raportului, în sumă de 66.240 RON cu dobânzi de 9.308 RON și penalități de 1.441 RON.
Sumele astfel stabilite au fost înscrise în Decizia de cu nr.5340D/27.02.2006.
Contestația reclamantei a rămas nesoluționată de pârâtă.
Prin adresa cu nr.8633D/30.03.2006 pârâta a solicitat reclamantei să-i prezinte procesul-verbal de predare-primire la expirarea contractului de închiriere cu nr.14880/5.07.2001 și dovada că la expirarea contractului reclamanta a solicitat prelungirea acestuia. Au mai fost solicitate reclamantei,prin adresa cu nr.15758D/22.06.2006,pe lângă cele mai sus-arătate,autorizația de construire pentru clădirea P + 1, aferentă certificatului de urbanism,autorizație în baza căreia a executat și instalația de gaze naturale și dovada că a eliberat drumul de acces de 863.
Răspunzând adreselor solicitate, reclamanta arată că nu a avut obligații contractuale asumate de a încheia vreun proces - verbal de predare -primire sau alte formalități, ci numai obligația predării terenului liber de sarcini,obligație îndeplinită de reclamantă atâta timp cât proprietarul terenului nu a susținut contrariul.
Prin Decizia cu nr. 84/13.09.2006,Direcția Taxe și Impozite a suspendat procedura de soluționare a contestației administrative cu nr. 1177/27.03.2006 formulată de reclamantă împotriva Deciziei de cu nr. 5340D/27.02.2006.
Examinând clauzele contractuale ale contractului de închiriere, instanța a reținut că potrivit art.3 alin.2 "contractul va fi prelungit de plin drept, dacă nici una din părți nu va solicita rezilierea acestuia".De asemenea prin actele adiționale încheiate termenul de închirierea fost expres prelungit succesiv până la 31.12.2002-prin actul adițional din 01.04.2002,până la 31.12.2003-prin actul adițional din 27.03.2003,până la 31.12.2004- prin actul adițional din 2004 și până la 31.12.2006-prin actul adițional din 2006 (filele 46-49). Rezultă că suprafața de teren de 1270. este deținută de reclamantă cu forme legale pe întreaga perioadă verificată, contractul de închiriere nefiind niciodată reziliat și în plus, termenul acestuia fiind în mod expres prelungit prin acordul părților exprimat în actele adiționale.
Rezultă că în mod eronat în cuprinsul raportului de inspecție fiscală s-a reținut că reclamanta deține fără forme legale această suprafață.
Implicit este eronată a taxei lipsă folosință pentru această suprafață aferentă anului 2005.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală se reține că reclamanta deține în mod abuziv,fără forme legale suprafața de 863m.teren p. în str. - fn pe care a amplasat construcții fără respectarea cadrului legal. Implicit au fost impuse sume cu titlu taxă lipsă folosință pentru această suprafață aferentă anilor 2001,2002, 2003,2004 și 2005.Reclamanta depune la dosar contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1606 din 6.06.2002 prin care face dovada cumpărării unui imobil alcătuit dintr-o clădire în suprafață construită de 545. împreună cu teren aferent de 680. situat în intravilanul municipiului P N,pe str. - Motivul impunerii sumei reprezentând taxă lipsă folosință aferentă suprafeței de 863. l-a constituit,potrivit raportului, folosirea abuzivă fără forme legale a acestei suprafețe de teren și nu amplasarea de construcții fără respectarea cadrului legal. Construcțiile despre care în raport se susține că sunt amplasate fără respectarea cadrului legal, nu constituie motivul impunerii fiscale așa cum în mod eronat reclamanta a" intuit "în cererea de chemare în judecată, probatoriul referitor la legalitatea construcțiilor nefiind util cauzei.
S- reținut că reclamanta are forme legale pentru deținerea suprafeței de teren de 863m.p. și că în mod nelegal,în sarcina reclamantei au fost stabilite sarcini fiscale reprezentând
taxă lipsă folosință teren aferentă anilor 2002,2003,2004,2005.deși pentru anul 2001 reclamanta nu are titlu de proprietate,nu rezultă în ce mod inspectorii fiscali au stabilit în cursul anului 2006 faptul că reclamanta a folosit fără forme legale această suprafață în anul 2001.De asemenea, din rapoartele de expertiză rezultă că terenul în cauză este folosit de mai multe societăți drept cale de acces.
Tot în cuprinsul raportului de inspecție fiscală se reține că societatea reclamantă a ocupat fără forme legale suprafața de teren de 75. începând cu anul 2001.Raportul de inspecție fiscală a fost întocmit în 23.02.2006 și este adevărat că la acea dată pe suprafața de teren respectivă, reclamanta începuse o lucrare de extindere a halei proprietatea sa,însă lucrările
de extindere începuseră în cursul lunii noiembrie 2005,iar reclamanta nu a folosit acest teren mai înainte,așa cum eronat au reținut inspectorii fiscali.
Este într-adevăr îndoielnic dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren care nu figurează în documentația cadastrală ca fiind a reclamantei,însă nu rezultă că această suprafață a fost ocupată de reclamantă fără forme legale mai înainte de luna noiembrie 2005,motiv pentru care a fiscală pentru perioada 2001-2005 aferentă suprafeței de 75. cu titlu de taxă lipsă folosință teren, nu are justificare.
Instanța a apreciat că nelegal au fost impuse sumele ce reprezintă taxă lipsă folosință aferentă deținerii fără forme legale a suprafețelor de 863. și 1270m.Pentru p. aceste suprafețe, reclamanta face dovada dreptului de proprietate și respectiv a închirierii, că tot nelegal a fost impusă suma ce reprezintă taxa lipsă folosință aferentă pretinsei ocupări nelegale a suprafeței de 75. în perioada 2001-2005. Ocuparea a avut loc în luna noiembrie 2005 și nu în anul 2001 cum reiese din raportul fiscal.
Pe cale de consecință a apreciat instanța că suma de 172.416,00 RON a fost nelegal impusă reclamantei în Decizia de cu nr. 5340D/27.02.2006.
Cu privire la taxa de teren în sumă de 657,00 RON nu s- constatat motive de nelegalitate a impunerii astfel efectuate, motiv pentru care a fiscală reprezentând taxă de teren pe anul 2003, urmează a fost menținută ca legală. De asemenea plățile făcute cu ordinele de plată depuse la dosar, sunt ulterioare raportului de inspecție fiscală, indiferent când ar fi fost făcute plățile curente nu au ca efect stingerea obligațiilor fiscale. taxei de închiriere nu constituie cauza impunerii fiscale reprezentând taxa de teren.
În ce privește susținerile reclamantei referitoare la capitolul 1 -impozit pe clădiri din cuprinsul raportului de inspecție fiscală constată că deși raportul de inspecție fiscală conține constatări privind neînregistrarea în contabilitate a unor clădiri, aceste constatări nu au generat stabilirea unor obligații fiscale în cuprinsul Deciziei de, ci numai obligația din cuprinsul raportului de a face înregistrarea în contabilitate. Atâta timp cât aceste constatări nu au produs nici un efect în actul administrativ fiscal și nu au generat obligații fiscale,în mod nejustificat reclamanta se consideră vătămată de constatările astfel efectuate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Consiliul local - Direcția Taxe și Impozite, arătând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită dispozițiilor legale. Astfel, se invocă faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității acțiunii introductive deoarece organul fiscal nu s-a pronunțat printr- decizie asupra contestației.
Cu privire la fondul cauzei se arată că instanța a reluat concluziile raportului de expertiză fără a analiza actele puse la dispoziție de reclamantă, nu a analizat faptul că reclamanta a intrat în legalitate ulterior încheierii raportului de inspecție fiscală, nu a analizat constatările și concluziile raportului de inspecție fiscală nr. 5340/27.02.2006,
Se mai arată că reținerea instanței că societatea a făcut dovada dreptului de proprietate este eronată, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus nici un înscris care să ateste dreptul de proprietate asupra suprafeței de 863 iar cu privire la suprafața de 270 contractul de închiriere a fost încheiat ulterior încheierii actului de control fiscal. Se mai invocă faptul că instanța nu a analizat faptul că prin decizia administrativă nr. 84/13.09.2006 organul fiscal a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației administrative nr. 1177/27 martie 2006 și că reclamanta nu a solicitat anularea deciziei nr. 84/13.09.2006, situație față de care soluționarea contestației nu putea fi făcută de către instanța de judecată ci de organul fiscal emitent, potrivit art. 179 Cod procedură fiscală.
Se mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care a format convingerea instanței, instanța a analizat cauza sub toate aspectele. Cu privire la excepția inadmisibilității se arată că în mod corect a fost respinsă de instanță, făcând trimitere la art. 7 al. l din Legea 554/2004, art. 8, art. 70 al. l din OG92/2003. Arată intimata că decizia 84/2006 nu constituie act administrativ, ci reprezintă un abuz de drept procesual, neproducând efecte din moment ce la data emiterii termenul de 45 zile era depășit. Cu privire la fondul cauzei se arată că suprafața de 1270 a fost folosită cu forme legale, iar suprafața de 863 nu a fost ocupată în perioada 2001 - 2005, fiind cale de acces, de altfel singura posibilă la proprietatea firmei, acea cale de acces fiind folosită și de CALOR, SERV și CONSILIUL LOCAL P
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu această instanță apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă în mod legal de către instanța de fond. Astfel, împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 5340D/27.02.2006 și a deciziei de 5340/2006, reclamanta a formulat în temeiul art. 175 - 177 din OG92/2003, contestație înregistrată la 27 martie 2006.
În forma în care era în vigoare Codul d e procedură fiscală la acea dată nu era prevăzut un termen pentru soluționarea contestației. Ulterior însă, după ce organul fiscal fost investit cu soluționarea contestației, la 22 iunie 2006 s-a introdus art. 681Cod procedură fiscală, termenul de soluționare fiind de 45 zile de la înregistrare. Potrivit art. 681al. 2, în situația în care pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
În speță, termenul de 45 zile s-a prelungit până la data primirii adresei 1207/07 iulie 2006 înaintată de reclamantă ca răspuns la adresa recurentei nr. 15758/22 iunie 2006. Prin urmare, față de dispozițiile art. 681Cod procedură fiscală, după primirea adresei din 07 iulie 2006, recurenta avea obligația soluționării contestației.
Nesoluționarea în termen a contestației îndreptățit reclamanta în temeiul art. 8 din Legea 554/2004 să sesizeze instanța de contencios administrativ în vederea anulării actelor administrativ fiscale. Nesoluționarea contestației în termenul de 45 zile echivalează cu un refuz de a soluționa contestația, împrejurare ce fac incidente dispozițiile art. 8 al. l din Legea 554/2004, text potrivit căruia persoana vătămată printr-un act administrativ care nu a primit răspuns în termenul prevăzut de lege (în speță 45 zile) poate sesiza instanța de contencios - administrativ.
Faptul că la 13 septembrie 2006 (cu mult după depășirea termenului legal de soluționare a contestației) s-a emis de către recurentă decizia 84/13 septembrie 2006 nu produce efecte asupra dreptului persoanei care nu primit răspuns în termen de uza de dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004. Împrejurarea că reclamanta nu a contestat decizia de suspendare a contestației nu îngrădește controlul instanței de contencios cu privire la actele administrativ - fiscale contestate (raportul de inspecție - fiscală și decizia de ).
Apărările intimatei privitoare la legalitatea deciziei 84/2006 nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, dat fiind faptul că această decizie nu a format obiectul acțiunii deduse instanței de fond, însă acest aspect nu are consecințe asupra celorlalte acte fiscale supuse controlului instanței. Este adevărat că decizia emisă în soluționarea contestației este actul administrativ - fiscal ce face obiectul judecăți, instanța de contencios însă în situația în care persoana vătămată a formulat contestație și nu a fost soluționată în termen, legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a se adresa instanței, nesoluționarea în termen apărând ca un refuz în sensul art. 2 lit. h din legea contenciosului. Mai mult, având în vedere că în această materie, termenele de prescripție sunt mai scurte, reclamanta se afla în situația de a se prescrie dreptul la acțiune, dacă avem în vedere dispozițiile art. 11 lit. c din Legea 554/2004, potrivit căreia cererile se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile.
Pentru cele ce preced, instanța găsește neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Criticile n ce vizează fondul cauzei, nu au suport juridic.
Astfel, analizând considerentele sentinței recurate se reține că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, așa încât critica fundamentată pe dispozițiile art. 261 al. 1 Cod procedură civilă nu se confirmă.
Instanța analizând legalitatea raportului de inspecție fiscală prin prisma înscrisurilor depuse la dosar a ajuns la concluzia că este nelegal, așa încât nu se poate reține că nu au fost analizate constatările organului fiscal.
Singura apărare ce poate fi reținută este cea referitoare la suprafața de 863 Astfel, reclamanta într-adevăr nu este proprietara acestei suprafețe de teren, însă în perioada 2001 - 2005 nu a ocupat-o, acest teren fiind (conform expertizei topo - pct. 6 - fila 125 dosar - fila 127) o cale de acces la hala de producție a reclamantei, cale de acces la hala de producție ce este folosită (conform pct. 5 - fila 125 raport expertiză) și de CALOR care deține un garaj pe str. -
Însă, cum nu există temei legal pentru stabilirea unei obligații de plată în sarcina reclamantei pentru terenul de 863, hotărârea primei instanțe de anulare actelor administrativ - fiscale contestate apare ca legală, neimpunându-se reformarea hotărârii recurate ci doar substituirea considerentelor hotărârii în sensul,că reclamanta nu datorează taxa calculată pentru că ar fi proprietar ci pentru că terenul pentru care s-a calculat taxă este o cale de acces folosită de mai multe persoane juridice.
Cât privește suprafața de 1270, din probele administrate rezultă că a fost folosită cu forme legale, în baza contractului de închiriere nr. 14880/05 iulie 2001, reclamanta a achitat chiria aferentă.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăCONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P N,împotriva sentinței civile nr. 2 din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă - COM LPN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la13 iunie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
30iunie/01 iulie 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
