Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.463/R/CA-. Dosar nr.113/62/R/CA-./2009
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B împotriva Sentinței civile nr.371/CA din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursurilor în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin Sentința civilă nr.371/31.03.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta " MANAGEMENT"-B în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, cu consecința obligării pârâtei să restituie reclamantei suma de 14.554 lei achitată la data de 21.05.2008, cu titlul de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Toyota număr de identificare 5TBDV58178S- și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 21.05.2008 până la data plății efective. A respins celelalte cereri și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a avut în vedere că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea actului administrativ nr.73142A/29.12.2008 și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B la restituirea sumei de 14.554 lei, achitată la data de 21.05.2008 cu titlul de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare - și a cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.148 al.2 și 4 din Constituția României, art.25, 28 și 90 și ale nr.OG9/2000, reținându-se din motivele invocate că reclamanta a achiziționat autoturismul din Germania și, pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să achite taxa de primă înmatriculare în valoare de 14.554 lei cu nr.14/21.05.2008 și că, deși a solicitat restituirea taxei pe cale administrativă, în mod nelegal reclamanta a fost refuzată conform actului nr.73142A/29.12.2008, deși taxa stabilită de art.214 din Legea nr.571/2003 este contrară legislației comunitare.
Din cuprinsul apărărilor exprimate prin întâmpinare de către pârâtă, instanța de fond a analizat susținerea acesteia potrivit cu care, după intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008, legiuitorul a prevăzut posibilitatea de restituire numai pentru diferența dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, iar taxa achitată de reclamantă a fost reglementată de un act normativ cu putere de lege, perceperea acesteia fiind legală.
Cu privire la fondul cauzei, punctual, instanța de fond a reținut în considerentele admiterii acțiunii, următoarele:
- reclamanta a achiziționat în luna mai 2008, din Germania, autoturismul identificat prin cererea introductivă, autoturism înmatriculat anterior în această țară, iar pentru înmatricularea în România a achitat taxa de primă înmatriculare a cărei restituire se solicită;
- la data de 17.12.2008 reclamanta a solicitat pârâtei să dispună restituirea sumei, însă a primit prin adresă un refuz din partea autorității motivat de faptul că taxa solicitată a fost încasată în baza unui act normativ cu putere de lege, iar conform noii reglementări se poate dispune numai restituirea diferenței dintre taxat de primă înmatriculare și cea de poluare;
- s-a făcut referire la dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României și la cele ale art.90 al.1 din Tratatul Comunității Europene, arătându-se că interdicția comunitară potrivit cu care nici un stat membru nu trebuie să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, vizează înlăturarea discriminării între produsele puse deja în circulație pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu reglementările naționale ale fiecărui stat membru și produsele similare aflate în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- reglementarea națională a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar prin modificarea Legii nr.343/2006 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate; s-a reținut că, potrivit reglementării în vigoare, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial;
- raportat la faptul că această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar începând cu data de 01.01.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, s-a apreciat că prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art.2141din Codul fiscal, se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce, pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută;
- ca urmare, s-a concluzionat că, în acest mod, se aduce atingere dispozițiilor art.91 al.1 din, prevederi care au efect direct și că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal sunt contrare normelor comunitare;
- adresa emisă de pârâtă nu constituie un act administrativ ci o materializare a unui refuz nejustificat, aspect ce nu impune anularea sa întrucât nu produce efecte juridice negative față de persoana reclamantei;
- s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile nr.OUG50/2008 întrucât taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată drept contrară normelor comunitare;
- față de principiul conform căruia un stat membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat la restituirea taxei percepute prin încălcarea acestuia, instanța de fond a apreciat că reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții contrare normelor comunitare;
- pârâta trebuie să achite și folosul nerealizat conform art.1084 raportat la art.1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 al.3 din nr.OG9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective;
- față de culpa procesuală a pârâtei, instanța a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Această recurentă a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, motivele invocate constatând în următoarele:
1. În mod greșit instanța de fond a dispus ca suma de 14.554 lei să fie actualizată cu dobânda legală la data plății efective, fără a indica, în afară de temeiul prevăzut de art.1082-1084 Cod civil, care este temeiul de drept al calculului dobânzii legale și care este prevederea legală care reglementează dobânda legală. S-a arătat că în privința raporturilor juridice fiscale există reglementări speciale referitoare la dobândă neindicate de instanță și că nu s-a menționat perioada pentru care organele fiscale să procedeze la calculul dobânzii.
2. În mod greșit instanța a reținut că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată.
În acest sens, s-a arătat că și prin nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, achitarea taxei are caracter imperativ fiind una dintre condițiile impuse de legiuitor pentru înmatricularea autovehiculelor.
Regimul juridic al taxei speciale era reglementat prin Legea nr.571/2003 act juridic pe care recurenta l-a pus în aplicare până la data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a nr.OUG50/2008.
3. Plata taxei s-a realizat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul achitării. Taxa de primă înmatriculare prevăzută atât de Codul fiscal cât și de noile reglementări în vigoare nr.OUG50/2008 se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate în România cât și celor achiziționate din statele comunitare, taxa fiind percepută cu 01.01.2007 și neputând fi aplicată retroactiv și anume pentru autovehiculele deja înmatriculate până la acea dată.
În conformitate cu art.2141Cod fiscal, referitor la perioada 01.01.2007-01.07.2008, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, cât și pentru autoturismele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive întemeiate pentru restituirea acesteia.
Dispozițiile art.90 al.1 din nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare auto se plătește de către toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența lor, la momentul primei introduceri în România.
Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă precum și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta " MANAGEMENT"-B a achitat o taxă de prima înmatriculare în cuantum de 14.554 lei potrivit nr.14/21.05.2008, în scopul de a putea înmatricula autoturismul marca Toyota achiziționat din Germania. Ulterior, prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice B, a solicitat restituirea acestei taxe. Pârâta a răspuns prin adresa nr.73142A/29.12.2008 în sensul că nu există un temei de drept în baza căruia taxa să fie restituita.
Ca urmare, ne aflăm în prezența unei nesoluționări a cererii adresate pe calea unei plângeri prealabile de către o persoană juridică ce s-a considerat vătămată într-un drept al său.
În primul rând, se impune a se preciza relativ la critica adusă de recurenta pârâtă cu privire la neaplicarea în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene că aceasta este neîntemeiată întrucât preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție și, ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe. Se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.2141din Codul fiscal, era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Ca urmare, in acest mod, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. In acest sens Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis, a arătat ca în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ). De asemenea, in ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completă neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Ca urmare, se poate concluziona, față de motivele de recurs ale pârâtei că, potrivit acestei jurisprudențe bine stabilite, art.90 par.1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă, scopul art.90 nefiind acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Astfel, în contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective, întrucât o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Totodată modificarea legislativa intervenita prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, ci reprezintă un argument în același sens ca cele expuse de curte anterior, întrucât este o dovadă a schimbării unui sistem de plata a unei taxe, afectat din punct de vedere al respectării Tratatului Comunității Europene.
Invocarea modului prevăzut de acest ultim act normativ de restituire a taxei de înmatriculare deja achitată prin compensarea cu taxa de poluare calculată conform legii nu poate fi primită în cauză întrucât pe de o parte nu există o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului, iar pe de alta parte, astfel cum în mod întemeiat a arătat prima instanță, conform jurisprudenței Curții de Justiție, statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor legale. De asemenea, un alt argument în același sens constă în aceea că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 nu pot retroactiva.
Prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nedeținând o creanță față de aceasta, stabilită printr-un act administrativ fiscal definitiv.
De asemenea, se constata ca nu se poate sancționa prin respingerea acțiunii faptul că reclamanta a înțeles să plătească benevol taxa de primă înmatriculare, condiție fără de care nu putea obține înmatricularea autoturismului. De altfel, așa cum în mod corect a argumentat prima instanță, în cauză este aplicabil principiul de drept comunitar, potrivit cu care taxele percepute de un stat membru ce contravin dreptului comunitar, trebuie restituite.
Referitor la criticile aduse modului de acordare a dobânzii, se constată că reclamanta a solicitat aplicarea dobânzii legale, iar instanța, față de incidența în cauză a dispozițiilor art.1084 raportat la art.1082 cod civil, a admis cererea formulată, stabilind un mod de calcul al dobânzii în conformitate cu dispozițiile art.3 al.3 din nr.OG9/2000, respectiv la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%.
Recurenta nu a indicat în concret reglementările de natură fiscală ce prevăd modul de calcul al dobânzii legale în cazul restituirii unor sume de către instituțiile statului.
În prezenta cauză, astfel cum în mod corect s-a dispus, pârâta a fost obligată la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare, prima instanță apreciind în mod întemeiat că această situație se încadrează, în cele la care face referire art.3 al.3 din nr.OG9/2000.
Ca urmare niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, iar față de modul de soluționare a acțiunii civile și de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
.//.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B ( cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.371/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/15.07.2009
Dact.:-/3 ex./15.07.2009
Jud.fond:- -
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
