Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 464/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.464/R/CA-. Dosar nr.2073/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.139/CA din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr.-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 139/CA din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr.-, s-a espins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală pentru acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este funcționar public în cadrul instituției pârâte în perioada 01.01.2004 - 01.04.2005.
Conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 - republicată în anul 2007 - pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin același articol, la alin. 3 se prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Norma referitoare la compunerea salariului a fost introdusă prima dată prin art.29 al Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004 - 2006 aplicarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.75/2005, art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În Legea nr.251/2006, la art.XIII s-a prevăzut că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
De asemenea art.3 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșteri salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 prevede că "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobat de lege".
De principiu, suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 (devenit art.31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Dispozițiile art.38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă.Prin suspendarea repetată, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii.
În actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor de natură salarială, nu s-a dat nici o explicație și nu s-a făcut nici o referire la situația care ar fi impus- Ca urmare, instanța de fond a apreciat că Guvernul a urmărit practic să aducă atingere însăși existenței dreptului.
Conduita Guvernului poate fi apreciată în acest context ca fiind puțin responsabilă și de natură a aduce o atingere serioasă principiului încrederii în statul de drept, principiu care impune aplicarea efectivă a actelor normative adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive cu consecința obstacolării titularilor drepturilor de a se bucura efectiv de acestea.
Cu toate considerentele mai sus menționate, în ce privește acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază - pe perioada suspendării acestor drepturi și ulterior, cu începere de la 01.01.2007 - instanța este de fond s-a constatat a fi pusă în situația de a analiza în ce măsură procentul solicitat de reclamanți, de 25%, este fondat sau nu.
Deși a fost legiferat ca parte componentă a salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare, nu fost cuantificat (calculat) în nici una din legile ori ordonanțele de completare și modificare a Legii nr.188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d (actualmente art.31) din Legea nr.188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legii.
De principiu, obligarea Guvernului la promovarea unui act normativ cu forță juridică, în sensul menționat, nu este posibilă.
Sub acest aspect, astfel cum a Statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr.1257/28.02.2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - semestrul I, p. 17-20), este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cerere de chemare în judecată a Guvernului pentru emiterea unui act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, cuantificarea de către instanță - indiferent de criteriile abordate - a reprezenta nesocotire a Deciziei nr.820/2008 a Curții constituționale.
Prin decizia respectivă - cu toate că a fost pronunțată într-o altă materie - s-a reținut în mod expres că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Decizia Curții constituționale este obligatorie potrivit art.31 din Legea nr.47/1992 republicată.
Prin decizie se stabilește o regulă de principiu și anume aceea că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împrejurarea că practica instanțelor este neuniformă și că unele instanțe au dispus plata efectivă a unor astfel de drepturi nu poate constitui un temei de drept al acestei acțiuni. Sub acest aspect, în practica judiciară, în afară de considerațiunile generale privind încălcarea normelor constituționale și cele ale codului muncii - care de altfel sunt adevărate - nu s-a adus nici o precizare la modul în care suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost cuantificate la procentul de 25%.
Tribunalul a apreciat că, în speță nu se poate face analogie nici cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de vacanță deoarece există o deosebire fundamentală. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 sunt fără echivoc: "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ca o concluzie, față de cele expuse, instanța de fond a reținut că fără existența unui act normativ, dat de legiuitor ori de Guvern, ori a uni act administrativ dat de ordonatorul de credit prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare de 25% din salariul de bază nu poate fi dispusă.
În consecință, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 și că trebuie aplicat principiul potrivit căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul în care să se aplice, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei.
Recurentul a invocat prevederile art.15, alin.2 din Constituția României și art.38 din Codul muncii.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr. 139/CA din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr.-,este fondat.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31, lit.c și d din Legea nr.188/1999.
Aceste drepturi au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit și nici nu au fost desființate.
Aceste suplimente, astfel cum rezultă din prevederile legale menționate anterior, sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea lor.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum al acestor sporuri și nici o modalitate de calculare a acestora, pe cale de consecință nu se poate stabili un procent determinat, deoarece instanța nu se poate substitui legiuitorului și nu poate adăuga la lege.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurentul, împotriva Sentinței civile nr.139/12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr-; va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și, în consecință, va obliga pârâta la calcularea, acordarea și plata efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculat la salariul de bază începând cu data de 01.11.2008 până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă fiecărui supliment lunar și până la plata efectivă, și în continuare, până la schimbarea condițiilor de fapt și/sau de drept.
Va respinge cererea reclamantului privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază, fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurentul ( cu domiciliul în G,-,.37,.D,.11, jud.C) împotriva Sentinței civile nr.139/12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C (cu sediul în G,-, jud.C) și, în consecință:
Obligă pârâta la calcularea, acordarea și plata efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculat la salariul de bază începând cu data de 01.11.2008 până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă fiecărui supliment lunar și până la plata efectivă, și în continuare, până la schimbarea condițiilor de fapt și/sau de drept.
Respinge cererea reclamantului privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/19.06.2009
Dact.:-/3 ex./23.06.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.2073/119/R/CA-./2008
.:-23.06.2009
Către,
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă
Vă trimitem alăturat, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.464/R/CA-./16.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul cu numărul de mai sus, prin care s-a admis în parte recursul declarat de recurentul ( cu domiciliul în G,-,.37,.D,.11, jud.C) împotriva Sentinței civile nr.139/12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr-.
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
- - Grefier,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
