Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 4776/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4776
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J împotriva sentinței nr.1665 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scuti de la plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul reclamant a formulat întâmpinare.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod proc. civ.
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1665 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a orașului Tg.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6061 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
La pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut că potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța a constatat că se stipulează în mod clar că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. a din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale și a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
În acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând în art.12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
În baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale a supra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s-a subliniat că, "orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constitui o taxă cu efect echivalent" (CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
În consecință, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343 prin nr.OUG 110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formula prevăzută la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar din 1 ian.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, în speță art. 90 al.1 din Tratat, situație în care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
În caz de conflict între dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar în raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s-a stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă dispoziție de drept național, fie ea chiar o prevedere constituțională.
În consecință, în cazul în care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă în România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că în urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct al art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cazul de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum 6.061 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art.90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților administrative și instanțelor judecătorești în scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului cumpărat în cursul anului 2008 dintr-un stat membru, autoturism second - hand.
Prin urmare actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În aceste condiții, tribunalul a admis acțiunea reclamantului, stabilind că taxa a fost ilegal încasată și a obligat pârâta la restituirea acesteia.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 6061 lei, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai în acest mod, conform dispozițiilor art. 1084, raportat la art. 1082 civil.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorja declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG. J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că reclamantul a indus în eroare instanța de fond solicitând restituirea sumei achitate în anul 2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, fără a învedera instanței că potrivit Deciziei de restituire nr.41792/16.07.2008 a restituit reclamantului diferența dintre taxa specială și taxa pe poluare în cuantum de 2306 lei, decizie necontestată în termen legal, suma rămasă nerestituită devenind taxă de poluare conform referatului de calcul 41792/16.07.2009. S-a arătat că actele administrativ fiscale nu au fost anulate, astfel că restituirea integrală potrivit sentinței duce la o îmbogățire a reclamantului fără just temei.
S-a mai arătat că instanța de fond a admis acțiunea fără să precizeze dacă au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 și nu a solicitat probatorii reclamantului potrivit art.112 proc. civ.
Recurenta pârâtă a mai arătat că instanța de fond a considerat încasarea taxei în mod nelegal, reținând ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană și nu are în vedere reglementările în materie ale, dând dreptul autorităților competente să aibă inițiative legisltive în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000.
S-a mai susținut că prevederile art.214 ind.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal au fost abrogate, în prezent fiind în vigoare prevederile nr.OUG50/2008 care la art.11 prevede restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6061 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 10.10. 2007.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. J solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Administrația Finanțelor Publice Tg. Jas oluționat nefavorabil cererea reclamantului.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J împotriva sentinței nr.1665 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehn.2ex/23 2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Gabriela
