Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 489/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 489
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva sentinței nr. 2311 din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, intimatul reclamant și intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2311 din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Administrația Fondului pentru Mediu.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg.J și Administrația Fondului pentru Mediu.
Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. J și Administrația Fondului pentru Mediu B să restituie reclamantului suma de 3284 lei, reprezentând taxă specială de poluare, achitată cu chitanța nr. - actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că autoturismul în cauză a fost înmatriculat pentru prima data în Germania. A fost cumpărat de reclamant în data de 19.08.2008, care s-a prezentat la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data în România.
Problema de drept care se pune în cauza este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 si art. 9 alin. 1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), s-a reținut că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul a utilizat interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - "poluatorul plătește" - să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare E 3, înmatriculate pentru prima dată în afară Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Astfel, s-a reținut că pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria N1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene prevede:,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța de fond a constat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
Constituția României: De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca bază legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 si 218/2008, potrivita căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia româneasca, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Acest tip de discriminare se discută însă in raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 și a art. 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții față de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii în acest sens și nechemarea în judecată a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
În ceea ce privește excepțiile invocate de Administrația Fondului pentru Mediu se constată că acestea sunt neîntemeiate urmând a fi respinse.
Astfel, excepția inadmisibilității cererii este neîntemeiată, în cauză nefiind vorba despre constatarea neconstituționalității dispozițiilor legale, așa cum susține pârâta, ci despre contestarea unor decizii emise de organele fiscale.
Se constată faptul că prin cererea înregistrată sub nr.63977/17.11.2009, reclamantul a solicitat restituirea efectivă a sumei de 3284 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece chiar dacă taxa de poluare a fost stabilită de Tg.J, câtă vreme suma respectivă fost virată în contul Administrației Fondului pentru Mediu, impunându-se ca soluționarea prezentei cauze să se facă în contradictoriu cu aceasta pentru opozabilitate.
Ordinul de plată a taxei de poluare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamantul, apreciind că taxa solicitată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
Este adevărat că Uniunea Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor, dar nu condiționează plata acestei taxe doar pentru anumite autoturisme sau anumite persoane, cu ocazia primei înmatriculări, în caz contrar reclamantul fiind în imposibilitatea de a folosi acest bun, ceea ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de folosință ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cât și o încălcare a dreptului la liberă circulație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Într-un prim motiv de recurs pârâta a arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal.
În acest sens s-a argumentat că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilitatii, formulata de pârâtă.
Recurenta a invocat excepția inadmisibilității motivat tocmai de faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul Codului d e procedură fiscală ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează, formulând o acțiune care nu este îndreptată împotriva unui răspuns la o plângere prealabilă (contestați administrativă) sau pentru că nu ar primit niciun răspuns de la pârâta ori ar primit un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci o acțiune care are ca obiect restituire unei sume.
În acest sens, s-a susținut că motivarea hotărârii este contradictorie, deoarece instanța constată, pe de parte, că în cauză ar fi vorba despre "contestarea unor decizii emise de organele fiscale iar pe de altă parte retine faptul că "ordinul de plată al taxei pe poluare nu poate fi apreciat ca act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă" în condițiile în care recurenta a invocat chiar lipsa plângerii prealabile împotriva actului administrativ.
Actul administrativ atacabil nu este în niciun caz ordinul de plată, ci decizia de calcul a taxei pe poluare emisă în data de 12.12.2008. Acest act administrativ ar fi trebuit să fie atacat de reclamant în termen de 30 de zile de la data emiterii, prin contestație adresata organului emitent sau organului ierarhic superior, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 privim contenciosul administrativ, conform cărora:
Deși intimatul - reclamant a îndeplinit aceasta procedură prealabilă, a depășit cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de lege, fiind incidentă sancțiunea decăderii astfel încât acțiunea este inamisibilă.
S-a susținut și că în motivarea respingerii excepției inadmisibilității, tribunalul face aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 7 alin. 5 din legea 554/2004, reținând că "nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile" in speță, ca urmare a răspunsului dat de Administrația Finanțelor Publice reclamantului prin care îi respinge motivat cererea de restituire, asimilând "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere", situație reglementata de lege, cu răspunsul de respingere a cererii.
Or, în speță nu se poate reține, în niciun caz, existența unui refuz nejustificat, întrucât reclamantului i s-a răspuns motivat cererii.
Astfel, tribunalul dă o altă interpretare prevederilor dispozițiilor art. 2 alin. 2, ignorând tocmai prevederile legale ce explică semnificația expresiilor, respectiv art. 1 lit. i).
Pe fondul cauzei s-a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor în fapt legea nefacând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei pe poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România.
S-a argumentat că în materia impozitării autovehiculelor second-hand de import cu prilejul primei înmatriculări într-un stat membru, după ce fuseseră anterior înmatriculate în alt stat membru, impozit care se aplică o singură dată, la o primă înmatriculare într-un stat membru, pentru toate autovehiculele înmatriculate în acest stat, fie noi, fie second-hand. fabricate pe teritoriul național sau importate din alte state membre, cum e și cazul taxei de poluare instituită de OUG nr. 50/2008. printr-o jurisprudență constantă. Curtea Europeană de Justiție a considerat că prevederile art. 90 alin. 1 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există o încălcare a art. 90 alin. 1 CE atunci când impozitul aplicat produsului din import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (Hotărârea Weigel Austriei Hotărârea Nasadi și Nemeth contra Bulgariei și Brezezinski contra Poloniei). Astfel, în temeiul acestei disopziții comunitare, în concret, impozitele, în speță taxa auto, aplicate asupra produselor provenind din alte state membru nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dint-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja într-un alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața națională, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România.
Mai mult, s-a arătat că în jurisprudență sa, prin Hotărârea adoptată în cauza Brezezinski contra Poloniei, dar și prin alte hotărâri, Curtea a statuat că. în principiu, un impozit aplicat o singură dată, la prima înmatriculare a unui autovehicul într-un stat membru, aplicat nondiscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată, fie ca sunt noi, sau second hand fabricate pe teritoriul național ori într-un alt stat membru, cum este și taxa de poluare, nu este contrar prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat care, practic, constituie o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent, în măsura în care valoarea impozitului aplicat autoturismele second hand importate din alt stat membru unde au și fost, de altfel, înmatriculate, nu depășește valoarea reziduală a aceluiași impozit încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare, înmatriculate anterior îi statul membru care instituie impozitul, în cazul cărora a fost plătit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.
Este așadar, potrivit jurisprudenței, compatibilă cu dreptul comunitar, în principiu plata unui impozit cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism second hand importat într-un stat membru, chiar dacă autoturismele similare second hand, aflate pe piața internă, nu sun supuse plății acestui impozit la o nouă reînmatriculare în același stat membru cu prilejul înstrăinării către un alt proprietar, atâta timp cât autoturisme aflate pe piața internă, potrivi legislației interne care reglementează impozitul sunt supuse plății acestui tip de impozit cu prilejul primei lor înmatriculări în statul membru, iar valoarea impozitului aplicat autoturismului second hand importat nu e mai mare decât valoarea reziduală care se aplică autoturismelor aflate pe piața internă, noi ori second hand, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr. 4.
Prin urmare, atâta timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de recurent este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de recurent scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 Nemeth sunt respectate.
S-a invocat și că, Comisia Europeană a apreciat OUG nr. 50/2008. aplicabilă raportului juridic dedus judecății, a fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infringement declanșată împotriva României ca urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art. 214 din Codul Fiscal, a fost ridicată odată cu adoptarea OUG nr. 50/2008.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. proc. civ. OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, precum și pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar, conform art. 242 din Codul d e procedură civilă s-a solicitat judecarea în lipsă
În recurs nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probatorii.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Tg J la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule din data de 12.12.2009, aflată la fila 4 a dosarului de fond.
Din acest punct de vedere se reține că, potrivit probatoriului administrat în cauză reclamantul a achiziționat din Germania la data de 19.08.2008 un autoturism rulat marca Audi A4.
În vederea înmatriculării acestuia în România reclamantul a susținut că achitat taxa de poluare determinată conform deciziei mai sus precizate însă nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens de la dosar lipsind chitanța privind achitarea acestei taxe.
De asemenea, deși instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 63977/17.11.2009, reclamantul a solicitat restituirea efectivă a sumei de 3284 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în acest sens.
Mai mult, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamantului de restituire a taxei de poluare ar fi fost respinsă deși nici acest aspect nu este dovedit în cauză.
Potrivit art. 7 din OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, excepțiile invocate de către pârâta recurentă trebuiau analizate în raport de aceste dispoziții legale ce fac trimitere la dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Tot din același punct de vedere era însă imperios necesar ca în vederea unei juste soluționări a excepțiilor invocate să se administreze probatorii prin care să se stabilească, data comunicării deciziei de calcul a taxei de poluare către reclamant, dacă și eventual data la care acesta a formulat contestație, modalitatea în care aceasta a fost soluționată precum și dat soluționării eventualei contestații a reclamantului în procedura administrativă.
Mai mult, în vederea unei temeinice soluționări a fondului cauzei se impunea a se dovedi cu certitudine că reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită.
Neprocedând în acest mod, și soluționând cauza prin prisma unor considerente pur teoretice, fără a verifica dacă acestea au corespondent în situația de fapt existentă în speță, prima instanță a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului cauzei ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 și 5 urmând a se casa sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va analiza excepțiile și susținerile formulate de părți prin prisma probatoriilor ce se impun a fi administrate având în vedere și dispozițiile art. 315 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva sentinței nr. 2311 din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./ 02 Martie 2010
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriel Viziru
