Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 487/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 487
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele DGFP G și Administrația Finanțelor Publice Tg. J, împotriva sentinței nr. 2206 din data de 20 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J și Administrația Fondului pentru Mediu
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg. J, lipsind intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg. J solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința Nr. 2218 din ședința publică de la 24 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au respins excepțiile invocate de pârâte și cererea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Tg-J, str. -. G, nr. 2, 2, 1,. 3, 9, județul G, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - G, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg.J, ambele cu sediul în Tg-J,-, județul
Obligă pârâta la restituirea sumei de 14 835 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective.
Sentință definită și executorie.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că autoturismul in cauza a fost înmatriculat pentru prima data in Danemarca în data de 09.01.2002 fiind cumpărat de reclamant in data de 16.02.2009, care s-a prezentat la autoritățile romane in vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data in România. Cererea reclamantului a fost admisă cu obligarea acestuia la achitarea taxei de poluare reglementata de OUG 50/2008.
Problema de drept care se pune in cauza este daca legislația interna potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibila cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art 4 lit a), fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul utilizează interpretarea teleologica (după scop): In expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - `poluatorul plătește` -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc si care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplica pana la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogata prin OUG nr 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare E 3, înmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si care se înmatriculează in România, li se aplica taxele prevăzute in anexele nr. 1 si 2. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre mașinile noi si cele vechi, înmatriculate in România după intrarea in vigoare a OUG 50/2008.
Rezulta ca pentru autovehiculul second-hand in cauza, care face parte din categoria N1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare in România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta rezulta din doua argumente:
Constituția României: De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia in cauza Costa/Enel (1964), a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior - or, in speța, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația interna de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Conform acestei jurisprudențe, Curtea de Justiție Europeană a stabilit că art.90 par.1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate.
Rezultă că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05 și în cauza C-333/05 trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul cele prevăzute de legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și valoarea taxei determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturism second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru: cumparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor a devenit mai evidenta: a fost înlăturata taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai de 2.000 cm3 (or, este de notorietate ca in România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data in România in perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel incit consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. Se protejează astfel producția interna, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 si 218/2008, potrivita căruia: `Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca in economia româneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare.
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in Romania si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl.
Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate in Italia si fructele cultivate in Italia).
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului `poluatorul plătește`.
Acest tip de discriminare se discuta insa in raport de art 16 din Constituție, art 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 si a art 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții fata de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii in acest sens si nechemarea in judecata a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
În ceea privește admisibilitatea cererii de față, se constată faptul că prin cererea înregistrată sub nr. 57960/13.10.2009 reclamantul a solicitat restituirea efectivă a sumei de 14835 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule, iar intimata i-a răspuns prin adresa nr. 59477 din 23.10.2009 arătând, printre altele, că decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 33548/04.06.2009 nu a fost contestată în termenul legal și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru restituire. Tg-J nu are competența de a stabili dacă prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule sunt contrare altor acte normative și/sau tratate internaționale.
Intimata în întâmpinare invocă faptul că reclamantul nu a contestat decizia nr. 33548/04.06.2009 emisă de Tg-J, care este act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art.41 din OG nr.92/2003 în baza căruia s-a încasat suma de 14 835 lei reprezentând taxa de poluare, însă în primul rând reclamantul nu a contestat această decizie, care este emisă conform dispozițiilor art. 6 din OUG nr.50/2008 și care se referă la calculul acestei taxe, iar în al doilea rând prin cererea înregistrată a solicitat restituirea taxei de poluare și nu refacerea calculului taxei, considerând că această taxă a fost introdusă în mod ilegal și discriminează cetățenii României față de ceilalți cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, încălcând astfel art.90 din Tratatul de aderare la UE. În consecință, tribunalul, precum și pârâta au fost investite cu o cerere ce vizează nelegalitatea obligării reclamantului la taxa de poluare ca urmare a primei înmatriculări în România a autoturismului cumpărat din Franța și calculul efectuat prin decizia nr.21745/29.09.2008, decizie care există la dosar.
Ordinul de plată a taxei de poluare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate și acesta este nefondat deoarece acțiunea reclamantului nu este întemeiată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor OG nr.50/2008, reclamantul a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că Uniunea Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor, dar nu condiționează plata acestei taxe doar pentru anumite autoturisme sau anumite persoane, cu ocazia primei înmatriculări, în caz contrar reclamantul fiind în imposibilitatea de a folosi acest bun, ceea ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de folosință ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cât și o încălcare a dreptului la liberă circulație.
În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare tribunalul constată că nici unul dintre actele care stau la baza încasării taxei pe poluare nu sunt acte administrative fiscale pentru motive ce țin in special de definiția actului administrativ fiscal si modul in care acesta se comunica, dar si pentru motive care țin de logica. In aceasta ordine de idei, este necesar a se menționa că, potrivit articolului 41 din Codul d e Procedura Fiscala, "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale", potrivit articolului 43 alineatul 2 din Codul d e Procedura Fiscala actul administrativ fiscal trebuie sa conțină datele de identificare ale contribuabilului sau ale împuternicitului acestuia, motivele de fapt, numele si semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal precum si posibilitatea de a fi contestat iar potrivit articolului 44 din același act normativ, actul administrativ fiscal se comunica fie prin primirea actului sub semnătura de câtre contribuabil sau împuternicitul sau, fie prin posta, e-mail, fax etc. fie prin publicitate.
Referatul de calcul care sta la baza emiterii deciziei de calcul este precedat de cererea contribuabilului in sensul efectuării unui calcul matematic ce are la baza diferiți indici, pentru determinarea in concret a cuantumului taxei pe poluare ce urmează a fi achitata. Deși conține elemente de identificare a contribuabilului si a organului fiscal, referatul de calcul nu conține posibilitatea de a fi contestat si nici nu este comunicat acestuia intr-unul din mijloacele prevăzute expres de lege. In aceasta ordine de idei, caracterul de act administrativ fiscal al referatului de calcul al taxei pe poluarea nu poate fi susținut din punct de vedere juridic.
Analiza cea mai interesantă este cu privire la natura juridică a deciziei de calcul a taxei pe poluare care, la prima vedere, apare ca un veritabil act administrativ. Astfel, acest act conține elementele esențiale de identificare a contribuabilului si a organului fiscal, conține chiar si mențiunea că poate fi contestat in condițiile Codului d e Procedura Fiscala. Insă, din conținutul acestui presupus act administrativ fiscal, nu reiese dovada comunicării acestuia in vreuna din modalitățile prevăzute de articolul 44 din Codul d e Procedura Fiscala.
Prin urmare, din punct de vedere strict tehnic, decizia de calcul al taxei pe poluare nu este un act administrativ fiscal. Mai mult, dacă se apreciază că decizia de calcul "reprezintă titlu de creanță si înștiințare de plata conform legii", pornind și de la o definiție mai completă a actului administrativ fiscal, se constată că nu există nici o sancțiune în cazul neachitării sumei precizată in decizia de calcul. In ordinea de idei a unui veritabil act administrativ fiscal, urmează ca titlul de creanță să devină titlu executoriu și presupusa creanță bugetară să fie încasată silit, obligând astfel contribuabilul să achite un debit pentru o simplă operațiune matematică, pentru un calcul, toate acestea în situația în care înmatricularea autovehiculului nu s-a produs și nici nu este sigur că se va produce.
În consecință, decizia de calcul al taxei pe poluare nu are nici măcar caracterul unei creanțe bugetare, simplul fapt că executivul arată că aceasta "reprezintă titlu de creanță" nefiind suficient in nici o ordine logică sau juridică a normelor amintite, pentru ca aceasta să fie considerată un act administrativ fiscal.
Raportat la posibilitatea de contestare a acestei decizii, trebuie să ne raportăm obligatoriu la dispozițiile OUG nr. 50/2008 care reglementează taxa pe poluare. Or, articolul 10 din acest act normativ, arată că "suma reprezentând taxa poate fi contestata atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat intr-o măsura mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzuta in anexa nr. 4."
În consecință, contestația împotriva decizie de calcul este limitată ope legis la modalitatea de calcul sub aspectul gradului de uzura al autovehiculului, orice fel de contestație in afara limitelor articolului 10 din OUG nr. 50/2008 urmând a fi respinsă. Așadar, este împotriva principiului interpretării logico-juridice și a dispozițiilor ca decizia de calcul al taxei pe poluare sa fie considerata un act administrativ fiscal.
Deși este un act juridic in sensul de instrumentum probationis, chitanța prin care s-a achitat taxa pe poluare nu poate fi considerată un act administrativ fiscal pentru motive ce țin de elementele de identificare ale contribuabilului, de comunicarea actului, precum si de posibilitatea ca actul administrativ fiscal să fie contestat. Chitanța de încasare a sumei aferente taxei pe poluare are înțelesul unei plate nedatorate sau al unei îmbogățiri fără justă cauză și ca atare nu se poate susține că actele care stau la baza încasării sumei aferente taxei pe poluare sunt acte administrative fiscale.
Ca atare, actul administrativ-fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură civilă, sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei depuse la. Tg.
În ceea ce privește introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, pe motiv că sumele încasate cu titlu de taxă de poluare se fac venit în contul acestei administrații, acest aspect nu reprezintă un temei juridic care se poate încadra în dispozițiile art.16 din sau în dispozițiile 49 și următoarele pr.civ. pentru admiterea acestei cereri prin care se solicită introducerea în cauză pentru opozabilitate.
În primul rând, conform dispozițiilor Ordinului nr.1820/2003 administrația finanțelor publice municipală este unitatea fiscală care asigură, în mod nemijlocit, activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice și juridice, organizând activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat.
Din nici un act normativ ce a reglementat - sau care reglementează în prezent - organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, nu rezultă că alte instituții sunt implicate în operațiunile de calculare, evidență, vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de contribuabilii persoane fizice sau în operațiuni de natura celor reglementate de art. 117 Cod procedură fiscală, raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscală teritorială de la nivel de municipiu și pe contribuabilul plătitor al taxei speciale.
Nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei de poluare, care reprezintă de altfel o taxă total diferită de cea care a fost introdusă în Codul fiscal prin <LLNK 12006 343 10 201 0 18>Legea nr. 343/2006, nu are a răspunde față de contribuabil, de modul în care administrația finanțelor publice a soluționat cererea de restituire, fiecare unitate fiscală purtând o răspundere proprie pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de a soluționa cererea ce i-a fost adresată, neinteresând, din punct de vedere al regulilor de procedură, care sunt raporturile administrative dintre diversele structuri ale Agenție Naționale de Administrare Fiscală.
Întrucât nu este parte în raportul litigios dedus judecății și nici beneficiar al plății, nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate, lipsa raportului obligațional conducând la lipsa legitimării procesuale a autorității despre care se afirmă că a încălcat dreptul recunoscut contribuabilului prin Tratatul ratificat de România prin <LLNK 12005 157 10 201 0 18>Legea nr. 157/2005, în nici o situație Administrația Fondului pentru Mediu neputând răspunde față de plătitorul taxei, de actele și faptele unității fiscale cu care acesta a intrat în raport direct, considerente pentru care tribunalul a respins cererea de introducere în cauză a acestei administrații.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DGFP G și Administrația Finanțelor Publice Tg. J, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare recurentele au învederat că în mod greșit nu a fost introdusă în cauză Administrația Fondului pentru Mediu, această hotărâre fiind opozabilă instituției în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 6 din HG nr. 686/2008 privind Normele de Aplicare a OUG nr.50/2008.
Incorect și nemotivat s-a respins excepția lipsei calității procesuale a DGFP G, a inadmisibilității pentru nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 50/2008.
Pe fond, s-a invocat de către recurentă incidența dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție și inaplicabilitatea dispozițiilor art. 23 (9) și 25 (12) din Tratatul Uniunii Europene, taxa nefiind vamală. De asemenea, s-a prevăzut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul UE.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâta Tg. J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a învederat că sentința este lipsită de temei legal, nefiind anulate actele finale de stabilire a sumei pentru a putea fi ulterior restituită.
Adresa contestată nu reprezintă act administrativ fiscal conform OG nr. 92/2003 și nu poate face obiectul contestației conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Un alt motiv de recurs constituie și opinia Tg. J, greșita respingere de către Tribunalul Gorja cererii de introducere în cauză a conform cu dispozițiile art. 1 din OUG nr.50/2008, dar și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea procedurii prealabile.
Pe fond, s-a susținut netemeinicia acțiunii fiind reiterate argumente din "întâmpinare", fără a fi aduse critici directe considerentelor sentinței.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Critica recurenților DGFP G și Tg. J referitoare la greșita respingere a cererii de introducere în cauză a este întemeiată.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr.50/2008 coroborate cu art. 3 alin. 6 din HG nr. 686/2008 privind Normele de Aplicare a OUG nr.50/2008, rezultă că beneficiarul venitului constituit din taxa de poluare reglementata de OUG nr. 50/2008 este exclusiv Administrația Fondului de Mediu. Prin urmare, titularul unei eventuale obligații de restituire este beneficiarul taxei, în speță, căruia sentința trebuie să-i fie opozabilă pentru a fi executată.
Procedând la judecarea cauzei fără conceptarea și citarea, s-au nesocotit dispozițiile imperative ale legii dar și principiul contradictorialității și dreptul la apărare a titularului obligației.
Prin urmare în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. 2.c Cod Penal raportat la art. 312 alin. 5.c Cod Penal, instanța va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării, se va concepta și cita în cauză, se va da posibilitatea exercitării dreptului de apărare și se vor administra probatorii în contradictoriu cu această parte. Se vor avea în vedere și celelalte critici din recurs relative la motivarea excepției inadmisibilității, calificarea deciziei de calcul ce se va depune la dosar, verificarea comunicării și a termenelor de contestație, calificarea cererii de restituire, avand in vedere afirmarea caracterului nelegal al taxei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele DGFP G și Administrația Finanțelor Publice Tg. J, împotriva sentinței nr. 2206 din data de 20 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J și Administrația Fondului pentru Mediu
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. LB
Tehn. MI 2 ex/09.03.2010
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriel Viziru
