Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 49/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 49
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte Secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația formulată de SC C SA PRIN în contradictoriu cu intimata O, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru contestatoarea SC C SA și consilier juridic pentru intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul arhivă, contestatoarea SC C SA a depus răspuns la întâmpinare - concluzii scrise.
Consilier juridic pentru intimata O depune înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate, respectiv: raport de inspecție fiscală nr. 5659/28.10.2009 întocmit de DGFP O, note explicative date de,.
Consilier juridic pentru contestatoarea SC C SA nu solicită acordarea unui termen pentru a observa înscrisurile depuse în ședința de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Codul d e procedură civilă coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța pune în discuție excepția inadmisibilității formulării prezentei acțiuni raportat la faptul că nu a fost parcursă de către contestatoarea SC C SA procedura de contestare a acțiunii administrativ - fiscale la organele ierarhice superioare.
Consilier juridic pentru contestatoarea SC C SA solicită respingerea excepției invocate; arată că potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală, contestația administrativă împotriva actelor fiscale nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale; apreciază că procedura administrativă de soluționare a contestației formulate împotriva actelor administrativ - fiscale nu are caracter obligatoriu - nu există o ordine în alegerea căilor de contestare a actelor administrativ - fiscale.
Pe fond, solicită admiterea contestației conform motivelor scrise în sensul anulării în parte a deciziei de impunere contestate, în sensul de a fi obligată contestatoarea să plătească doar o parte din debitul calculat.
În ceea ce privește TVA rezultat din livrări sau servicii interne, reprezentantul contestatoarei susține că din raportul de inspecție fiscală nr. 5969/28.10.2009, cât și din decizia de impunere nr. 1157/2009 a rezultat că SC C avea datorii la bugetul consolidat și suma de 316.367 lei reprezentând diferența TVA la care se adaugă suma de 13.658 lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume.
În titlul executoriu nr. 6/27.11.2009 emis de DGFP O se regăsește și decizia de impunere nr. 1157/30.10.2009; analizând titlul executoriu, reprezentantul contestatoarei arată că în acesta se regăsește numai suma de 13658 lei - majorările de întârziere, fără a mai fi trecută și suma de 316.367 lei.
Referindu-se la TVA rezultat din operațiuni intracomunitare, reprezentantul contestatoarei arată că situația în care agenții economici din Bulgaria nu au plătit TVA - ul atunci când au ridicat zahăr de la SC C nu poate fi interpretată în sensul că aceștia sunt scutiți de plata TVA -ului, ci doar de o suspendare a plății, TVA -ul urmând a fi achitat în țara de destinație a mărfii - respectiv în Bulgaria.
Menționează că potrivit normelor fiscale nu vânzătorul este cel care plătește TVA, ci cumpărătorul - adică firmele bulgărești.
Consilier juridic pentru contestatoarea SC C SA solicită admiterea contestației conform motivelor scrise în sensul anulării în parte a deciziei de impunere contestate.
Consilier juridic pentru intimata O solicită admiterea excepției invocate; apreciază că prezenta acțiune este inadmisibilă deoarece contestatoarea nu a urmat calea administrativă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii conform motivelor expuse în întâmpinare.
Deliberând,
CURTEA
La data de 17.11.2009 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr- contestația formulată de SC C SA PRIN.
În motivarea contestației s-a arătat că în perioada 01.10.2009 - 28.10.2009, DGFP Oae fectuat un control care a avut ca obiect verificarea operațiunilor impozabile și stabilirea obligațiilor fiscale cu privire la impozitele și taxele datorate de SC C SA către bugetele administrate de diferite ministere.
Perioada verificată este cuprinsă între 1 octombrie 2006 si 30 iunie 2009.
Față de constatările făcute de DGFP O contestatoarea SC C SA a recunoscut pe cele făcute corect si a criticat pe cele ce nu corespund realității. In opinia DGFP O scutirea de la plata TVA-ului în cadrul livrărilor intracomunitare este condiționata de îndeplinirea cumulativa a 2 condiții astfel:
a) - Existenta unui cod valid al operatorului care trebuie comunicat furnizorului (SC C SA ) de înregistrare în scopuri de TVA
b) - Semnătura si ștampila aplicată de destinatarul mărfurilor prin care s-ar confirma primirea mărfurilor (în speța firmele din Bulgaria ) condiție inventată de organul de control.
S-a apreciat că raportul de inspecție fiscală din data de 28.10.2009 este plin de omisiuni a unor elemente care ar putea da instanței posibilitatea de control la care s-au adăugat afirmații neconforme cu realitatea.
În afară celor arătate, începând cu data de 1 ianuarie 2007, data la care România a intrat in UNIUNEA EUROPEANA, cu obligația de a respecta legislația europeană, s-a arătat instanței, ca pentru deducerea TVA - ului rezultat din livrările intracomunitare, punctul de vedere al DGFP O este eronat.
Potrivit DIRECTIVEI 2006/ 112/ CE a CONSILIULUI din 28.11.2006, obligatorie si pentru DGFP O, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în art. 226 din DIRECTIVA se prevăd condițiile << necesare >> ce trebuie menționate în facturile ce presupun ca scop perceperea de TVA.
Potrivit articolului susmenționat, în conținutul facturilor emise << este necesar sa se menționeze doar următoarele detalii in scopuri de TVA >> fără ca printre aceste condiții minimale să se regăsească, pentru ca TVA - ui să fie dedus - semnătura si ștampila confirmă primirea mărfii de către beneficiarul bulgar.
Acest lucru nu împiedica organul de control să calculeze, la întreaga valoare a zahărului livrat, TVA-ul datorat, în suma de 316.367 lei RON si suma de 13.658 lei RON majorări de întârziere.
S-a apreciat că sumele nu pot fi plătite si plata acestora trebuie cel puțin suspendata până la clarificarea cantității de zahăr alb real primită de operatorul bulgar.
La aceste livrări se refuza, în mod nejustificat, deducerea TVA-ului, pe considerentul că, deși exista cod valid, nu exista ștampila si semnătura de primire a mărfurilor de firma bulgăreasca pe -uri la poziția 24 din acestea.
Privitor la acest aspect dna. a dat explicații scrise, selectându-se numai acele susțineri care nu au relevanta juridică dar care "justifică" poziția adoptată de organul de control:
Lipsa semnăturii si ștampilei de primire pe - uri nu face ca scrisoarea de transport pe șosele ( sau cum este cunoscută sub sigla de ) sa nu fie opozabilă organului de control.
Potrivit art. 20 alin. 2 din CONSTITUȚIE "dacă există neconcordanțe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care ROMÂNIA este parte si legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care CONSTITUȚIA sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Prin DECRETUL nr. 451 / 1972, al fostului CONSILIU DE STAT si publicat in Buletinul Oficial nr. 15 / 06.12.1972 ROMÂNIA a aderat la CONVENȚIA REFERITOARE LA CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL DE MĂRFURI PE ( ) semnata la GENEVA la 19 mai 1956, tara noastră a devenit parte a acestei CONVENȚII si obligată sa o respecte.
In această convenție nu existau prevederi legale exprese privind obligativitatea ștampilării/semnării scrisorii de trăsura ( ) de către destinatar sau condiționarea valabilității sale ( adică a - ului) prin existenta concomitenta a celor doua elemente (semnătura si ștampila destinatarului).
Mai mult in art. 4 din convenție s-a precizat:
"Proba contractului de transport se face prin scrisoarea de trăsura (. neregularitatea (in speța lipsa ștampilei si a semnăturii destinatarului ) sau pierderea scrisorii de trăsura nu afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport care rămâne supus dispozițiilor prezentei convenții."
S-a subliniat faptul ca toți destinatarii bulgari au plătit integral marfa si până în prezent nici unul nu a avut obiecțiuni sub aspectul cantității primite care sa genereze litigii cu SC C SA.
În raportul de inspecție fiscala se constata că în anul 2007 SC C SA nu a înregistrat venituri impozabile astfel:
a) 2.564.653 lei RON reprezentând venit neînregistrat motiv pentru care stabilește suma de 410.344 lei RON impozit pe profit.
b) 1.187.400 lei - reprezentând c/v bonuri valorice (subvenție) neînregistrate la capitolul VENITURI pentru anul 2007 pentru care calculează impozit pe profit in suma de 189.984b lei RON.
Ambele sume au fost impozitate în anul 2008 astfel ca nu mai erau datorate fiind vorba de o dubla impozitare caz in care DGFP O trebuie să opteze în ce an ( 2007 sau 2008 ) se face raportarea sumelor la capitolul BUGETAR " VENITURI "
Pentru anul 2008 organul de control stabilește o datorie către bugetul de stat în valoare de 1.330.468 lei RON compusă din:
c) 1.082.901 lei RON - impozit pe profit
d)247.567lei RON - majorări de întârziere 1.330.468 lei
Raționamentul pe baza căruia organul de control a făcut aceasta constatare s-a referit la faptul că au fost impozitate cheltuielile și nu venituri, completând greșeala și prin calcularea majorărilor de întârziere:
Organul de control a stabilit cheltuielile corespunzătoare anului 2008 sunt în sumă de 83.035.971 lei RON, cu 10.520.187 lei RON mai puțin decit totalul cheltuielilor înregistrate pentru realizarea producției în curs și a produselor finite din cursul anului 2008.
Din aceasta omisiune statul a primit impozit suplimentar nedatorat plătit de SC C SA la suma de 10.520.187 adică 16 % din aceasta suma, respective suma de 1.683.229,72 lei RON.
Pentru a corecta aceasta omisiune cu alte omisiuni ( neînregistrarea unor venituri - în favoarea statului) în mod corect aduce la din bugetul societății venituri omise, astfel:
e) 2.564.653 lei RON - reprezentând diferențe suplimentare în favoarea statului,si care reprezentau venituri corespunzătoare anului 2007, dar descărcate din gestiune în anul 2008 (CORECT)
f) 1.181.400 lei RON - reprezentând subvenții încasate in anul 2007 dar înregistrate in anul 2008 (corect).
TOTAL 3.752.053 lei TOTAL venituri omise
Suma de 3.752.053 RON a fost scăzuta din totalul cheltuielilor omise ( adică 10.520.187 lei RON ) pentru a afla restul de cheltuieli neevidențiate, ceea ce organul de control rezultând suma de 6.768.134 lei RON cheltuieli neevidențiate.
In aceasta faza a verificării reprezentanții DGFP O au calculat impozitul pe profit având ca bază de calcul cheltuieli neevidențiate în loc de venituri, adică suma de 6.768.134 lei RON și consecvenți făcându-ne astfel datorii cu suma de 1.082.901 lei RON - impozit pe profit - inexistent, la care s-a calculat si penalizări de întârziere în suma de 201.420 iei RON.
DGFP Oas usținut că din suma de 1.082.901 lei ( IMPOZIT PE CHELTUIELI) s-a scăzut suma de 189.984 lei, reprezentând venituri înregistrate în avans, dar diminuarea nu are loc, așa cum a rezultat din raport.
S-a subliniat că în cursul anului 2008 s-au livrat diferite cantități de zahăr alb către SC SRL B fără a fi evidențiate la data de 25.07.2008 si care au fost evidențiate în contabilitate la data de 25.10.2008 in valoare de 3.135.000 lei RON.
În aceasta situație suma de 3.135.000 lei RON urmează a fi scăzută din valoarea cheltuielilor neevidențiate (respectiv 10.520.187 lei ) pentru a se afla venitul real ce constituie baza de calcul al impozitului pe profit datorat.
Deci, din valoarea cheltuielilor neevidențiate ( 10.520.187 lei ) se va scădea si suma de 6.887.053 lei RON reprezentând venituri neevidențiate
Suma de 6.887.053 lei RON reprezintă cheltuielile neevidențiate cu care se vor diminua veniturile în funcție de care se vor stabili eventualele sume neimpozitate cu 16 %.
Deci 10.520.187 lei RON (cheltuieli neevidențiate ) minus 6.887.053 venituri neevidențiate = 3.653.134 lei RON, suma pentru care SC C SA a plătit în mod eronat 16 % impozit pe profit adică suma de 584.502 lei RON suma ce urmează a fi restituită de stat sau folosită pentru compensarea altor datorii fiscale.
Astfel din valoarea cheltuielilor neevidențiate ( 10.520.187 lei ) se va scădea suma de 6.887.053 lei RON reprezentând venituri neevidențiate.
Suma de 6.887.053 lei RON reprezintă veniturile neevidențiate cu care se vor diminua cheltuielile în funcție de care se vor stabili eventualele sume neimpozitate cu 16 %.
In final s-a arătat DGFP Oam ers până la calcularea majorărilor de întârziere pentru întârzierea la înregistrarea facturii emisă împotriva SC SRL B pentru zahăr alb în valoare de 3.135.000 lei RON, majorare in suma de 46.147 lei RON.
Deși prin art. 115 din Codul d e Procedura fiscal, se prevede că majorările de întârziere se plătesc pentru neachitarea obligațiilor de plata la scadență și nicidecum pentru înregistrarea eronată (adică tardivă în speță) a respectivei facturi emisă împotriva SC SRL
In cazul impozitului pe profit data de la care se naște dreptul statului de a primi suma ce reprezintă impozitul pe profit și implicit penalitățile de întârziere se naște la data de 1 iunie ale anului următor exercițiului financiar contabil încheiat deoarece societățile comerciale au termen limită de stabilire a profitului brut sfârșitul lunii mai (art. 111 alin. 1 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale).
Organul de control a constatat că SC C SA a încheiat contracte de arendă cu diferite persoane fizice, proprietare de terenuri agricole.
În schimbul(nu al transmiterii dreptului de proprietate arenda fiind plătită fie în natură zahăr, porumb sau, fie in bani, organul de control consideră ca achitarea arendei în natura generează obligația de plata (din partea arendatorului) a TVA - ului pentru arenda (chirie ) primită în natura iar pentru ( SC C SA ) obligația de LA SURSA a TVA - ului datorat de arendator calculat, in echivalent lei.
S-a menționat faptul că in anul 2006 DGFP O în urma inspecției fiscale nr. 3357 / 26.06.2006 si prin Decizia de impunere nr. 240 / 04.09.2006 a stabilit în sarcina SC C SA plata sumei de 50.475 lei RON reprezentând TVA - ui pe care societatea noastră nu l-a reținut atunci când a plătit arenda in bani.
Contestația formulata de societatea a fost admisă de Tribunalul Olt, debitul anulat ( prin sentința nr. 395 / 20.10.2006 - dosar nr- ) si menținută de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 1112/18.03.2007.
Prin procesul verbal de verificare fiscală nr. 5659/28.10.2009 DGFP Oas tabilit în sarcina societății plata sumei de 204.519 lei RON reprezentând TVA necalculat si nereținut de la arendatori pentru plata arendei în natura ( zahăr, porumb ) având o valoare de 1.076.418 lei RON.
S-a solicitat instanței să anuleze si aceasta sumă.
Netransmiterea dreptului de proprietate asupra terenului arendat către justifică scutirea de plata a TVA - ului pentru contractul de arendă făcuta de lege, respectiv art. 141 alin. 2 pct. 6 litera e din Codul Fiscal.
S-a observat că legiuitorul nu face nici o deosebire, sub aspectul obligației de plata a TVA-ului după cum aceasta este achitată în natură sau în bani, nefiind permisă nici o excepție, altele decât cele stabilite de lege, nici prin asimilare si nici prin interpretare așa cum s-a făcut de către organul de verificare, care invoca dispozițiile art. 130, asimilând contractul de arenda cu cel de livrare sau prestare de servicii.
Chiar și în eventualitatea in care contractul de arenda ( ceea ce juridic este imposibil ) ar fi contract de prestări servicii, art. 130 din cadrul fiscal stabilește ca o condiție necesara pentru a fi prestare de servicii ca fiecare participant la contractul de arenda să fie impozabil (adică plătitor de TVA ) condiție neîndeplinită întrucât persoanele fizice (arendatorii) nu sunt plătitoare de TVA.
S-a solicitat instanței anularea integrala a RAPORTULUI DE INSPECȚIE FISCALA nr. 5659 si DECIZIA DE nr. 1157/30.10.2009.
La data de 15.12.2009, pârâta DGFP Oad epus întâmpinare în care
pe cale pe excepție, s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii, pentru lipsa îndeplinirii procedurii administrative prealabile. Adresarea reclamantei direct instanței de judecată fără a parcurge procedura de contestare pe cale administrativă prev. de nr.OG 92/2003, derivă din faptul că aceasta a făcut confuzie între cele două proceduri, respectiv cea administrativă și cea administrativ-jurisdicțională, numai ultima fiind facultativă potrivit art. 21 alin. 4 din Constituție. Una din rațiunile legiuitorului de a institui o astfel de procedură specială în ceea ce privește actele administrativ - fiscale este aceea de a da posibilitatea organelor care au emis actele atacate de a reveni asupra măsurilor dispuse. S-a învederat că și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că pentru contestarea actelor de control fiscale este obligatorie urmarea căii de atac administrative prevăzute de Codul d e procedură fiscală, (a se vedea decizianr.2352 din 4 mai 2007 ÎCCJ). S-a arătat că reclamanta nu a urmat procedura de contestare pe cale administrativă a Deciziei de impunere nr.1157/30.10.2009 și Raportul de inspecție fiscală nr.5659/28.10.2009, situație față de care s-a considerat că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În subsidiar s-a solicitat respingerea, pe fond, a acțiunii ca fiind complet neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, reținând următoarele aspecte:
Prin acțiunea cu care reclamanta a sesizat instanța de judecată s-a solicitat anularea atât a raportului de inspecție fiscală nr. 5659/28.10.2009 cât și a deciziei de impunere nr.1157/30.10.2009, fără însă ca împotriva actului administrativ fiscal să se fi formulat anterior contestația administrativă la organul fiscal competent.
În aceste condiții acțiunea este inadmisibilă atât în ceea ce privește capătul de cerere referitor la decizia de impunere cât și în ceea ce privește capătul de cerere vizând raportul de inspecție fiscală.
Astfel, Curtea reține că procedura contestării actelor administrativ fiscale reglementată de art. 205-218.proc. fisc. este o cale administrativă de atac și nu o jurisdicție specială administrativă, în sensul art. 21 alin.4 din Constituție și ale art.6 alin.1 din Legea nr.554/2004. Această cale administrativă de atac reprezintă o procedură prealabilă care este obligatorie de urmat potrivit art.7 din Legea nr. 554/2004( dec. nr. 496/14.02.2006 a -; dec. nr. 188/27.04.2004 și dec. nr. 409/2004 ale Curții Constituționale ).
În consecință, instanța de contencios administrativ soluționează doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscală, neputând cenzura în mod direct actele administrative de impunere(dec. nr. 3986/15.11.2006 a - ).
Dispozițiile art.205 alin.1 proc.fisc. invocate de reclamantă în susținerea posibilității contestării direct la instanță a actelor administrativ fiscale nu reglementează o asemenea situație.
Așadar, pentru că reclamanta nu a formulat contestație la organul fiscal competent, cererea prin care se contestă în mod direct în instanță actul de impunere, respectiv decizia de impunere nr. 1157/30.10.2009, este inadmisibilă.
Totodată, Curtea mai reține și că pentru a fi susceptibil de cenzură, actul administrativ fiscal trebuie să fie capabil să dea naștere, să modifice sau să raporturi administrativ fiscale. Or, cât timp raportul de inspecție fiscală nu poate produce efecte juridice prin el însuși, separat de decizia de impunere, este evident că analiza aspectelor fiscale invocate de către reclamantă se poate face doar în cadrul contestației privind decizia de impunere.
Este inadmisibilă contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală, întrucât potrivit disp. art.205 alin.1 proc.fisc. contestația pe cale administrativă se poate formula împotriva titlului de creanță, care este decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală fiind un act premergător actului administrativ fiscal( dec. nr. 4318/09.11.2007 - ).
Față de cele arătate, Curtea apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, urmând să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de C cu sediul în C,-, Jud. O în contradictoriu cu intimata O cu sediul în mun. S,-, Jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
.red. jud.
17.02.2010
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
