Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 495/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul - și de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 3137/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice BMe ste scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată de asemenea faptul că, deși citat cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru în sumă de 2 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recurentul nu s-a conformat.
La data de 30.12.2008 s-a depus la dosar, de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice BMî ntâmpinare, la recursul declarat de reclamantul.
Curtea, având în vedere cele constatate la acest termen, în temeiul art. 150 Pr. Civ. urmează a rămâne în pronunțare asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice B M și, având în vedere faptul că recursul declarat de reclamantul nu este timbrat, din oficiu, în temeiul art. 20, alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9, alin. 2 din G nr. 32/1995, invocă excepția netimbrării recursului declarat de reclamantul și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3137 din 6 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Îmatricularea Autovehiculelor M și ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice M și, în consecință: a fost obligată pârâta Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M să înmatriculeze autoturismul marca -, nr. de identificare -, importat din Germania, în favoarea reclamantului fără achitarea taxei speciale de înmatriculare.
Totodată, a fost obligată pârâta de rând 1 și la suma de 304 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 9.06.2008, reclamantul a solicitat pârâtei Instituției Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M înmatricularea autovehiculului marca -, nr. de identificare - fără taxă de înmatriculare arătând că aceasta este nelegală, însă prin adresa nr.- din 19.06.2008 pârâta i-a comunicat faptul că cererea sa nu poate fi admisă deoarece nu se încadrează în excepțiile de la plata acestei taxe reglementate de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 2141și 2143din Codul fiscal și pct.311- 313din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Din economia textului de lege enunțat anterior rezultă că există discriminare între autoturismele cumpărate din România și cele provenite din țările Comunității Europene, aspect interzis de art.90 partea I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, raportat la prevederile art.148 din Constituția României, potrivit cărora urmare a aderării, normele tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din dispozițiile alineatului 2 (alin.4) statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Considerând că instituirea aceste taxe încalcă principiul libertății circulației mărfurilor în condițiile în care dezavantajează direct sau indirect vehiculele importate din celelalte țări membre ale Uniunii Europene și că refuzul înmatriculării este nejustificat, tribunalul va admite în parte acțiunea precizată de reclamant în temeiul art.18alin.1 teza finală din 554/2004 și va obliga pe pârâta Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M să înmatriculeze autoturismul marca - în favoarea reclamantului fără achitarea taxei de primă înmatriculare.
Cu toate că reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului începând cu 25 iunie 2008, dată la care a cerut autorității administrative acest lucru, instanța a considerat că operațiunea nu poate fi dispusă în sensul celor solicitate și că urmează ca aceasta să fie efectuată în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii în condițiile reglementate de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta 1 să plătească reclamantului cheltuielile reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâta arată că reclamantul a solicitat inițial instanței de fond atât înmatricularea provizorie autovehiculului fără achitarea taxei de prima înmatriculare, cat si înmatricularea definitiva a autovehiculului fără achitarea taxei de înmatriculare. La dezbaterea de fond reclamantul intimat solicita admiterea acțiunii in sensul înmatriculării definitive a autovehiculului fără plata taxei de înmatriculare, renunțând implicit la al doilea petit din acțiune.
Sentința nr. 3137 / 06.10.2008 a fost pronunțata cu încălcarea legii, întrucât la data soluționării cauzei erau in vigoare prevederile nr.OUG 50 / 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, si începând cu data de 1 iulie 2008 erau abrogate prevederile act. 214"1 - 214"3 din Codul Fiscal, astfel ca, sentința s-a dat in baza unor prevederi legale abrogate. Deși instanța de fond retine ca operațiunea administrativa a înmatriculării definitive urmează sa fie realizata in termenul prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554 / 2004 privind contenciosul administrativ, la data respectiva sentința nu va putea fi pusa in executare fiind rămasă fără obiect, întrucât atâta timp cat instanțele judecătorești considera taxa pe poluare nu este echivalentul taxei speciale de înmatriculare, înmatricularea definitiva a autovehiculului se va face cu achitarea taxei pe poluare si nu retroactiv așa cum a cerut reclamantul întrucât taxa pe poluare nu era in vigoare, iar la data pronunțării sentinței taxa speciala de înmatriculare era oricum abrogata. Deși acțiunea a fost introdusa ulterior datei de 1 iulie 2008 instanța nu poate soluționa acțiunea pe baza unor texte de lege e nu mai sunt in vigoare. In acest sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala prin deciziile nr. 948 / 23.09.2008 si nr. 1028 / 07.10.2008 care, sesizata fiind cu excepția de neconstituționalitate a art. 214-1-214-3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a statuat ca se pronunță numai asupra unor dispoziții din legi sau ordonanțe "în vigoare", excepția de neconstituționalitate devenind inadmisibilă, potrivit act. 29 alin. (6) din Legea nr.47/1992. Faptul ca dispozițiile privind taxa speciala de înmatriculare nu au fost gate prin lege si din acest motiv ar fi încă valabile nu pot fi primite deoarece abrogarea dispozițiilor de lege criticate a fost făcută în mod expres prin dispozițiile art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, act normativ cu putere de lege, potrivit art. 115 din Constituție."
Având in vedere motivele expuse și poziția Curții Constituționale,
a solicitat instanței că se constate că, potrivit act. 304 pct. 8 si 9 Cod de Procedura Civila, sentința civila /06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș este lipsita de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșita a legii, și să se admită recursul în sensul respingerii ca fiind inadmisibilă la data soluționării sentinței.
Împotriva sentințe a declarat recurs și reclamantul solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în temeiul art.312 rap.la art.304 pct.9 pr.civ. înmatricularea definitivă fără taxă de primă înmatriculare a autovehiculului reclamantului, începând cu data de 09.06.2008 și să se constatate ca nefiind aplicabile în speță prevederile OUG nr.50/2008, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că hotărârea este nelegală și temeinică atâta timp cât, deși prin dispozitiv s-a precizat că s-a admis acțiunea precizată, în realitate nu s-a dispus în consecință. Prima instanță nu a dispus înmatricularea autovehiculului cu data cererii depuse la pârâtă si nici nu a constatat faptul că nu sunt aplicabile în speță prevederile OUG nr. 50/2008. Este incident motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9.
În fapt, reclamantul a cumpărat autovehiculul marca 75 Diesel din Germania, pentru a-l înmatricula în România. Pârâta de rând 1 refuzat prin funcționarii săi primirea documentației pentru înmatricularea autovehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a taxei de primă înmatriculare.
Prin cererea din data de 9.06.2008 reclamantul a solicitat înmatricularea fără taxă, cererea fiind respinsă la data de 19.06.2008 prin adresa nr. -.
Pentru a se realiza o justă reparație este necesar ca înmatricularea să fie dispusă începând cu data cererii respinsă în mod ne legal si să se constate faptul că nu sunt aplicabile prevederile OUG nr. 50/2008.
Raportul juridic de drept fiscal care a dat naștere obligației de plată a taxei de primă înmatriculare trebuie analizat în raport cu legea care era în vigoare la data depunerii cererii, numai așa putând fi verificat dacă soluția de respingere a cererii este sau nu legală. În acest sens, cererea si acțiune trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 214 - 214 ind.3 din Codul Fiscal si pct. 31 - 31 ind.2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, privitoare la taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Prevederile OUG nr. 50/2008 nu erau în vigoare la acea dată si nu pot fi aplicate retroactiv, aspect relevat de dispozițiile obligatorii ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea putând dispune numai pentru viitor.
O altă soluție ar avea si un caracter discriminatoriu, în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituția României privitoare la egalitatea cetățenilor în fata legii, în condițiile în care cei care au beneficiat de soluționarea acțiunii privind înmatricularea fără taxă anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 au obținut soluții de admitere. Exercitarea unui drept prevăzut de lege (554/2004) precum si durata procedurii nu pot atrage consecințe negative sub aspectul realizării drepturilor si obținerii unei juste reparații si a unei echitabile despăgubiri.
Concluzionăm în sensul că acțiunea trebui a analizată prin prisma prevederilor art. 2141 - 2143.fiscal, nefiind aplicabile prevederile OUG nr. 50/2008, deoarece în cazul în care cererea noastră adresată pârâtului 1 ar fi fost admisă înmatricularea s-ar fi realizat sub legea veche.
Deși a cerut prin precizarea de acțiune ca instanța să analizeze si să retină că nu sunt aplicabile în speță prevederile OUG nr. 50/2008 instanța fondului nu face acest lucru si nici nu motivează în vreun fel lipsa din dispozitiv a soluționării acestui capăt de cerere esențial pentru reclamant si pentru eficienta juridică a sentinței si posibilitate a reală de punere în executare a hotărârii în condițiile în care instanța a fost investită sub legea veche iar sentința a fost pronunțată sub legea nouă.
Această situație tranzitorie trebui a lămurită de instanța fondului atâta timp cât a dispus ca înmatricularea să se realizeze sub imperiul legii noi (OUG nr. 50/2008), fără plata taxei reglementată de legea veche abrogată (Codul Fiscal). În caz contrar înmatricularea dispunându-se pentru prezent reclamantului i se va cere plata noii taxe de poluare prejudiciul cauzat de exercitarea dreptului si durata procedurii fiind evident: dacă cererea sa s-ar fi soluționat înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 nu ar fi plătit nici o taxă însă dacă cererea s-a soluționat ulterior va plăti taxa reglementată de noua lege. Măsura este si discriminatorie, în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituția României, atâta timp cât pentru persoanele care, aflându-se în situație identică, au avut posibilitatea legală de a obține o soluție favorabilă înainte de intrarea în vigoare a noii legi nu au plătit vreo taxă fie ea de primă înmatriculare (Fiscal) fie de poluare (OUG 50/2008).
Prin faptul exercitării dreptului consacrat în prevederile Legii nr. 554/2004 nu putem fi plasați sub un alt regim juridic care nu era în vigoare la data depunerii cererii de înmatriculare fără taxă si nu putem suferi prejudicii patrimoniale constând În obligarea la plata taxei de poluare, prin simplul fapt că hotărârea s-a pronunțat sub imperiul noii legi, atâta timp cât raportul juridic supus controlului judecătoresc s-a născut sub imperiul Codului Fiscal.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M s-a solicitat respingerea recursului formulat de către reclamant ca inadmisibil.
Examinând recursurile declarate în cauză Curtea reține următoarele:
1.Recursul declarat de reclamant este susceptibil de a fi anulat ca netimbrat întrucât nici la data depunerii recursului la instanța de fond și nici după ce a fost legal citata cu mențiunea de a face dovada plății taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și a aplicării timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei acesta nu s-a conformat, motiv pentru care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 corelat cu art. 30 alin. 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999 cât și ale art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Curtea va anula recursului acestuia ca netimbrat.
2. Cât privește recursul declarat de pârâta DGFP a jud. M, Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 50/2008 au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare.
Se susține astfel că noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare.
Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit ( scond-hand ).
Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat) constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de Comisia Europeană care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din Tratat (procedura de infrigement).
Pentru a pune de acord legislația internă cu normele Tratatului și a înceta procedura de constatare a încălcării Tratatului demarată de Comisia Europeană, Guvernul a adoptat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008.
În acest sens în expunerea de motive a Guvernului se arată, între altele: - ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale -.
Având în vedere situația litigioasă a speței, potrivit principiului tempus regit actum se pune problema efectelor juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008.
Este evident că refuzul emis de pârât asupra înmatriculării autoturismului achiziționat de reclamantul intimat materializat în adresa nr. - din 19 iunie 2008 fost dat în perioada de aplicare a dispozițiilor legale consacrate de Codul fiscal.
Cu toate acestea recurentul solicită a se lua act că actul normativ pe baza căruia s-a emis refuzul este abrogat și ca atare acest refuz nu mai are temei legal invocând abrogarea dispozițiilor legale operată de OUG nr. 50/2008.
Pe de altă parte, recurenta evocă că acest nou act normativ s-ar aplica și litigiului de față conform art. 725 alin. 1 din Codul d e procedură civilă trăgând concluzia că reclamantul are obligația să plătească taxa de poluare instituită de noul act normativ drept condiție preliminară și prealabilă a înmatriculării autovehiculului.
Drept urmare, poziția Statului Român și a organului fiscal este aceea că este corect și legal refuzul de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei de poluare.
poziției exprimate de pârât unit cu echivocul poziției exprimate de recurentă face ca drepturile reclamantului să fie grav afectate.
Așa fiind, Curtea va face o analiză a efectelor OUG nr. 50/2008 cu referire la speță și va statua apoi dacă soluția de anulare a adresei pârâtului își menține sau nu actualitatea.
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze trebuia încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat nu-i mai revine obligația de a plăti o taxă speciale impusă în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Astfel, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei cu justificarea că acțiunea nu mai are obiect menținând necesitatea și obligația plății taxei speciale de primă înmatriculare care apoi să fie compensată cu taxa de poluare.
Curtea reține că obligația de a plăti taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după 1 iulie 2008 pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține înmatricularea autovehiculului său fără plata taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Din această perspectivă Curtea constată că dreptul reclamantului de a fi soluționată cererea de înmatriculare fără plata taxei speciale de primă înmatriculare stabilită de Codul fiscal și fără plata taxei de poluare stabilită de OUG nr. 50/2008 este de netăgăduit.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Deși reclamantul a solicitat plata cheltuielilor de judecată în recurs acesta nu a dovedit și justificat în nici un mod că ar fi suportat asemenea cheltuieli în faza procesuală de judecată a recursului, or conform art. 274 alin. 2.pr.civ. pot fi acordate cheltuieli de judecatăpe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Din această perspectivă cererea de cheltuieli de judecată nu este întemeiată și astfel Curtea o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin Administrația Finanțelor Publice B M, împotriva sentinței civile nr. 3137/06.10.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de către reclamantul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
2.ex./09.02.2009
Jud.fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
