Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 5134/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5134
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 24.11.2009 privind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - și pârâta împotriva sentinței numărul 1279 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 24.11.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 26.11.2009, ulterior la 03.12.2009.
CURTEA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința numărul 1279 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 1513/08.03.2007, nr. 1513/08.03.2007 și Decizia nr. 21/18.02.2008, emise de către pârâta D, cu privire la următoarele sume:
- suma de 79.611 lei impozit pe profit, cu 9802 lei majorări de întârziere și 505 lei penalități de întârziere;
- suma de 4.755 de lei, cu 7.413,28 de lei majorări de întârziere și 1.285,59 de lei penalități de întârziere.
S-a reținut ca prin decizia nr. 21/18.02.2008 a fost respinsă contestația formulată de către reclamanta - SRL împotriva deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 198/12.03.2007, deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1513/08.03.2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 1513/08.03.2007, emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Activitatea de Inspecție Fiscală.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta - SRL este întemeiată în parte și instanța a admis-o în această limită.
Astfel, așa cum s-a arătat în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, în cadrul activității de inspecție fiscală, s-a procedat la inventarierea stocului de marfă în data de 13.02.2007 la depozitul cu ridicata al societății și în data de 14.02.2007 la punctul de lucru unde societatea își desfășoară activitatea.
La efectuarea inventarului, pe lângă stocul faptic nu au fost avute în vedere listele de inventar din perioada 2004 - 2006, dat fiind că pct. 36 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1753/2004, precizează că,rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate", așa cum în mod corect a procedat pârâta.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia numitul nu avea calificarea necesară pentru a semna listele de inventar, nefiind gestionarul societății, ci doar u simplu angajat, instanța a constatat că această susținere nu a fost probată, sarcină ce-i incumba reclamantei, și care nu este concludentă în condițiile în care numitul a dat o declarație de inventar semnată de el și pe care a aplicat ștampila societății reclamante, ceea ce însemna că acesta avea calitatea de a reprezenta societatea (fila 288).
De altfel, din nota explicativă dată de administratorul societății rezultă că lipsurile constatate de către organele de control nu au putut fi justificate.
În ceea ce privește factura seria - nr. -/22.12.2003, furnizor - SRL, instanța a reținut că aceasta trebuia avută în vedere la TVA-ul dedus de societate, cu atât mai mult cu cât plata acesteia a fost confirmată prin bilet la ordin, dovadă care se regăsește și în extrasul de cont bancar, corectarea datelor omise făcându-se în timpul controlului și neexistând motivul unei suspiciuni în ceea ce privește nerealitatea datelor conținute de către aceasta, decontarea făcându-se cu instrumente bancare.
Cu privire la impozitul pe profit calculat prin actele administrativ fiscale atacate, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța a constatat că valoarea bunurilor constatate lipsă la inventariere, înregistrată ca o cheltuială, conform 1752/2005 și Legii 82/1991, nu poate constitui bază de impozitare ca atare la calculul impozitului pe profit, această cheltuială fiind parte dintr-un calcul mai complex al bazei de impozitare ce cuprinde veniturile realizate, cheltuielile aferente, veniturile impozabile și cheltuielile nedeductibile.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea 571/2003,impozitul pe profit se aplică după cum urmează: a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate", iar în conformitate cu dispozițiile art. 19, impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".
Având în vedere acestea, s-a constatat că în mod eronat s-a stabilit prin actul de control un debit suplimentar în sumă de 79.611 de lei impozit pe profit, calculat neconform cu prevederile Codului fiscal, și pe cale de consecință au fost eronat stabilite și majorările aferente în sumă de 9.802 de lei și penalitățile în sumă de 505 lei.
Referitor la taxa pe valoare adăugată, potrivit art. 128 alin. 4 cod fiscal,sunt asimilate livrărilor de bunuri următoarele operațiuni: - d) bunuri constatate lipsă în gestiune".
Organul de control a considerat că societatea reclamantă a diminuat nejustificat TVA colectat în sumă de 3.647 de lei, aferentă sconturilor acordate, pe motiv că reclamanta nu avea încheiate contracte cu clienții, conform cerințelor prevăzute de art. 18 alin. 3 din Legea 345/2002, însă din probele administrate în cauză a reieșit că la data facturării acestor sconturi, societatea avea încheiate contracte de furnizare cu clienții, iar în aceste contracte era prevăzută posibilitatea acordării acestor sconturi.
Așadar, a rezultat un debit suplimentar în sumă de 3.647 de lei TVA stabilit eronat, la care se adaugă și suma de 1.108 de lei rezultată din factura seria - nr. -/22.12.2003, furnizor - SRL, care trebuia avută în vedere la TVA-ul dedus de societate.
La aceste sume se adaugă, pe cale de consecință, stabilirea eronată a 7.413,28 de lei majorări de întârziere și 1.285,59 de lei penalități de întârziere.
Potrivit expertizei efectuate în cauză (filele 350 - 362), instanța a constatat că celelalte critici formulate de către reclamantă nu sunt întemeiate, din verificarea modului de calcul a debitelor suplimentare, precum și majorări de întârziere aferente acestor debite pentru impozitul pe salarii, CAS asigurați, CAS angajator, fond accidente și boli profesionale, fond șomaj angajați, fond sănătate angajați, rezultând că aceste sume au fost determinate corect.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamanta - SRL si parata DGFP D, care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Motivand in fapt cererea de recurs, reclamanta a sustinut ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra tuturor criticilor aduse modului de intocmire a raportului de inspectie fiscala, respectiv modalitatea inventarierii stocului de marfa, conformitatea listelor de inventar cu dispozitiile Legii nr. 82/1991. Desi aceste critici au constituit obiective ale expertizei contabile incuviintate in cauza, instanta le-a respins cu motivarea ca sunt in caderea instantei de a le examina, numai ca in final a omis sa se pronunte asupra lor.
Recurenta a invocat si nelegalitatea inventarului, in sensul nerespectarii dispozitiilor Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr. 1753/2004 si cele ale Legii nr. 82/1991.
Referitor la contributia de asigurari sociale datorata de angajator, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator, contributia individuala de asigurari pentru somaj si pentru asigurarile sociale de sanatate retinute de la asigurati in mod gresit instanta a retinut ca au fost corect determinate.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta in vederea rejudecarii.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 ind.1 civ.
Cod PenalLa randul sau, parata DGFP Das ustinut ca solutia de admitere in parte a sentintei nu este motivata, instanta preluand concluziile expertizei, desi acestea sunt vadit nefondate.
Astfel, in ceea ce priveste impozitul pe profit, expertul nu a indicat care este calculul mai compex la care a facut referire in raport si nici care este suma reprezentand impozit pe profit efectiv datorata, in conditiile in care nu este indicat textul legal care ar fi fost incalcat de organul de control.
De altfel,chiar expertul, in raspunsul formulat la obiectivul nr.7, in ceea ce priveste TVA, accepta ca fiind corecta constatarea potrivit careia existau lipsuri la inventariere in suma totala de 372.135,70 lei in ceea ce priveste gestiunea cu amanuntul si de 170.216,36 lei in ceea ce priveste gestiunea cu ridicata.
In ceea ce priveste TVA in suma de 1108 lei, recurenta a sustinut ca expertul contabil nu a precizat care este dovada faptului ca reclamanta ar fi corectat factura seria - nr. -/22.12.2003 in timpul controlului si nu ulterior desfasurarii acestuia, in conditiile in care, anexat raportului de inspectie fiscala, a fost depus un exemplar al acestei facturi care nu contine elementele necesare pentru aprecierea calitatii de document justificativ, respectiv numele cumparatorului, codul fiscal, nr. de inregistrare in Registrul Comertului, sediul complet, contul bancar si banca.
In situatia retinuta de organul de inspectie, respectiv in cazul in care la data intocmirii actului administrativ factura nu continea elementele de identificare ale cumparatorului, aceasta nu putea fi avuta in vedere de organul de inspectie la stabilirea caracterului deductibil sau nu al taxei din aceasta factura.
Cu privire la TVA colectata, diminuata din punctul de vedere al controlului cu suma de 3.647 lei aferenta sconturilor acordate, recurenta a solicitat instantei de recurs sa constate faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 18 alin.3 din Legea nr. 345/2002, contractele de discount la care se face referire incalcand dispozitiile art. 2 alin.2 din Legea nr. 469/2002.
A mai aratat ca prin raspunsul la obiectiuni expertul a recunoscut faptul ca nu se poate pronunta asupra valabilitatii contractelor, astfel ca apare ca nefondata concluzia instantei de fond, care preia sustinerile expertului, in conditiile in care aspectul indeplinirii conditiilor din Legea nr. 469/2002 nu a fost analizat.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr.1513/08.03.2008, emisa in baza raportului de inspectie fiscala inregistrat sub acelasi numar, organele de inspectie fiscala ale DGFP D - au stabilit ca - SRL datoreaza suma totala de 228.649 lei reprezentand impozit pe profit, TVA si contributii cu accesorii.
Contestatia formulata de reclamanta a fost respinsa de Serviciul de Solutionare Contestatii din cadrul DGFP D, care a mentinut toate actele administrative emise de DGFP
Tribunalul Dolj, prin sentinta nr. 1279/01.07.2009, a admis in parte contestatia reclamantei si a anulat in parte actele administrative cu privire la sumele de 79.611 lei impozit pr profit, 4.755 lei TVA si accesorii.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond si-a insusit in totalitate concluziile raportului de expertiza contabila, motivarea fiind una insuficienta si neconvingatoare, asa incat nu se poate exercita controlul judiciar.
Astfel, sub aspectul impozitului pe profit, tribunalul a preluat concluziile expertului, in conditiile in care acestea nu sunt edificatoare. Acesta admite realitatea constatarilor organului de control privitor la lipsurile la inventariere in suma de 372.135,70 lei in ceea ce priveste gestiunea cu amanuntul si de 170.216,36 in ceea ce priveste gestiunea cu ridicata si nu precizeaza care este impozitul pe profit efectiv datorat.
De asemenea, in ceea ce priveste TVA in suma de 1.108 lei, nu s-a facut dovada ca reclamanta a corectat factura seria - nr. -/22.12.2003 in timpul controlului si nu ulterior, asa cum a sustinut parata DGFP D, iar instanta nu a combatut argumentul acesteia din urma privitor la faptul ca un exemplar al facturii mentionate a fost anexat raportului de inspectie fiscala.
Aspectul este important intrucat stabilirea calitatii de document justificativ determina si stabilirea caracterului deductibil al taxei din aceasta factura.
Sub aspectul TVA colectata, aceasta a fost diminuata de inspectia fiscala cu suma de 3.647 lei aferenta sconturilor acordate, motivata de faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 18 alin.3 din Legea nr. 345/2002, contractele de discount fiind intocmite cu incalcarea prevederilor art. 2 alin.2 din Legea nr. 469/2002.
Tribunalul s-a limitat sa constate ca din probele administrate in cauza a reiesit ca la data facturarii acestor sconturi, societatea avea contracte de furnizare cu clientii, iar in aceste contracte era prevazuta posibilitatea acordarii acestor sconturi, fara o analiza a acestui aspect, in raport de criticile formulate.
De asemenea, in ceea ce priveste modul de determinare a impozitului pe salarii, CAS asigurati, CAS angajator, fond accidente si boli profesionale, fond somaj angajati, fond sanatate angajati, tribunalul nu a realizat o analiza a acestor aspecte deduse judecatii, limitandu-se sa arate ca aceste sume au fost determinate corect .
Prin modul de soluționare a cauzei, prima instanță a nesocotit prevederile art. 261 Cod pr.civilă, dar și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil în fața instanțelor de judecată.
În conformitate cu art. 20 din Constituția României, judecătorul național al unui stat membru al Convenției Europene a Drepturilor Omului este și primul judecător al prevederilor Convenției, tratat care, fiind ratificat de România, face parte din dreptul intern și ca urmare creează în sarcina autorităților și a judecătorului obligația de respectare a acesteia.
Motivarea corespunzătoare a unei hotărâri judecătorești în care se explică în mod clar care sunt rațiunile pentru care se înlătură susținerile uneia dintre părți se circumscrie prevederilor art.6 din CEDO, reprezentând una dintre principalele garanții ale procedurii judiciare.
În măsura în care o hotărâre este motivată sumar prin preluarea susținerilor numai uneia dintre părți, fără a se da explicații elocvente cu privire la înlăturarea susținerilor celeilalte părți, se constituie într-o încălcare, atât a prevederilor art. 261 Cod pr.civilă, cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, in cauza fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal, in temeiul art. 312.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursurile formulate de reclamanta - SRL si parata DGFP D, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Rejudecand cauza, instanta de fond urmeaza sa dispuna efectuarea unei expertize contabile, avand ca obiective verificarea sustinerilor recurentelor in ceea ce priveste modul de determinare a impozitului pe profit, TVA in suma de 1.108 lei, TVA colectata diminuata cu suma de 3.647 lei aferenta sconturilor acordate, a impozitului pe salarii, CAS asigurati, CAS angajator, fond accidente si boli profesionale, fond somaj angajati, fond sanatate angajati.
De asemenea, in rejudecare, instanta de fond va examina si celelalte critici formulate de recurenta reclamanta relative la legalitatea inventarului, care nu au mai fost analizate de instanta de recurs, fata de solutia pronuntata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta - și pârâta împotriva sentinței numărul 1279 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/04.01.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
