Obligația de a face. Decizia 5136/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5136
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 24.11.2009 privind soluționarea cererilor de revizuire formulate de SC COM SRL și Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și Orașul împotriva deciziei nr. 2081 din 13 martie 2009, pronunțată de Curții de Apel Craiova, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 24.11.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 26.11.2009, ulterior la data de 03.12.2009.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin decizia nr. 2081 din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta SC COM SRL împotriva sentinței nr.1674 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-. S-a modificat în parte sentința în sensul că admite în parte cererea reconvențională. A fost obligat pârâtul reclamant Consiliul Local către reclamanta - pârâtă SC Com SRL la plata sumei de 81106 lei reprezentând c/val construcției edificată de reclamanta pârâtă SC Com SRL pe terenul de 81 mp proprietate publică. Au fost compensate creanțele reciproce ale părților urmând ca reclamanta pârâtă SC Com SRL să plătească pârâtului reclamant Consiliul Local suma de 8097,524 lei, sumă ce urmează a se actualiza cu rata inflației la momentul plății efective. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat intimatul către recurentă la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată în recurs.
La pronunțarea acestei soluții, Curtea a reținut că prin sentința nr. 1674/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj instanța de fond admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de Consiliul Local, Primarul Orașului și Orașul reprezentat prin Primar, a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 81. concesionat potrivit contractului de concesiune încheiat la data de 20.05.1996 și din construcția edificată pe teren, a obligat pârâta SC SRL să achite reclamantului Consiliul Local suma de 89.203,5241 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 01.06.2002 - 28.02.2006 și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Conform contractului de concesiune din 20.06.2004 încheiat între Consiliul Local al orașului și SC COM SRL părțile au convenit ca în schimbul suprafeței de 81. preluat de societate în concesiune, aceasta din urmă să achite o redevență de 130.500 lei pe anual către Consiliul Local.
SC COM SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a plătit redevența la termenele stabilite conform convenției și nici penalitățile de întârziere, astfel că prin Hotărârea 16 din 31.05.2002 Consiliul Local al Orașului a dispus rezilierea contractului de concesiune. Deși contestată această hotărâre a Consiliului Local, prin decizia nr. 57/17.02.2004 rămasă definitivă și irevocabilă a fost respinsă acțiunea SC SRL (prin care solicita anularea HCL 16/2002). Astfel, societatea comercială a continuat să-și desfășoare activitatea și după rezilierea contractului de concesiune fără însă a achita vreo sumă de bani pentru terenul folosit.
Pe terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune SC COM SRL a edificat o construcție conform autorizației de construire nr. 34/05.05.1997. S-a constatat că instanța de fond în mod corect a soluționat cererile privind lipsa de folosință și evacuarea reclamantei de pe terenul ce a făcut obiectul litigiului. Recurenta a folosit suprafața de 81. fără titlu începând cu 01.06.2002 întrucât deși reziliat contractul de concesiune aceasta a continuat să-și desfășoare activitatea refuzând să elibereze terenul.
Astfel, Consiliul Local este îndreptățit la contravaloarea lipsei de folosință în cuantum de 89.203,5241 lei pe perioada 01.06.2002 - 28.02.2006 așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat la 24.03.3007.
În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea apreciat-o întemeiată în parte.
Astfel, potrivit art. 492 cod civil orice construcție plantație sau lucru făcut pe pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acestui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește contrariu. Pentru a nu se îmbogăți pe seama de bună credință, proprietarul terenului va trebui să-l despăgubească cu valoarea de circulație a construcțiilor. Atunci când constructorul este de bună credință, în mod obligatoriu proprietarul terenului devine proprietarul construcției, fără putea cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate. Fără ca art. 494 Cod civil să precizeze, practica juridică a admis că posesorul este de bună credință atunci când posedă terenul ca un proprietar, în puterea unui act translativ de proprietate, ale cărui vicii nu sunt cunoscute.
Cum SC COM SRL a făcut dovada că a fost constructor de bună credință edificând construcția în baza unei autorizații de construire și în perioada când contractul de concesiune era valabil, reclamanta va fi obligată să păstreze construcția cu dezdăunarea.
Dreptul la despăgubire a de bună credință se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 privitor la protecția dreptului de proprietate, CEDO decizând în mod constant că posesorul de bună credință, care a stăpânit bunul în temeiul unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu le-a cunoscut, are dreptul de a fi dezdăunat printr-o indemnizație valorică acceptabilă, stabilită în echitate, pe baza de probe, prin raportare la valoarea bunului.
Astfel, Curtea a admis în parte cererea reconvențională și a obligat pârâtul reclamant Consiliul Local către SC COM SRL la plata sumei de 81.106 lei, reprezentând contravaloarea construcției edificate de reclamanta pârâtă pe terenul de 81. proprietate publică.
În conformitate cu art. 1145 Cod civil a dispus compensarea celor două creanțe reciproce (89.203,5241 lei contravaloarea lipsei de folosință și 81.106 lei contravaloare construcții edificate) și a obligat pârâta reclamantă SC COM SRL să plătească reclamantului pârât Consiliul Local suma de 8.097,524 lei ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație.
Curtea a apreciat că excepția nulității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local au fost temeinic și legal soluționate și amplu motivate.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local invocată în recurs, Curtea a apreciat- neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat revizuire SC COM SRL și Consiliul Local.
Deși ambii revizuienți au invocat în cerere dispozițiile art. 322 pct.1-8.pr.civ. au dezvoltat ulterior motivele de revizuire și au precizat temeiurile legale pe care își fundamentează cererile.
Revizuienta SC COM SRL, invocând dispozițiile art. 322 pct.5 pr.civ. a susținut că după pronunțarea acestei decizii, a intrat în posesia unor înscrisuri care atestă că sumele achitate de către Consiliul Local sunt mai mari decât cele datorate, astfel că societatea nu mai are de achitat nici o sumă față de intimat. A susținut că a intrat în posesia acestor acte urmare a faptului că a decedat fostul asociat al SC COM SRL și nimeni nu a știut de existența acestor acte ele fiind găsite în mod întâmplător.
Revizuienta a depus la dosar chitanțe de plată nr. - din 30.03.2006, nr. - din 28.04.2006. nr. - din 30.05.2006, nr.- din 30.01.2006, nr. - din 27.02.2006, nr. - din 29.09.2005, nr.- din 31.10.2005 și nr. - din 30.06.2006.
În cuprinsul cererii de revizuire formulată de Consiliul local, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct.3 pr.civ. S-a motivat că imobilul în litigiu a făcut obiectul procesului verbal de sechestru încheiat la data de 25.07.2007 de Administrația Finanțelor Publice, pentru sumele pe care SC COM SRL le are de achitat către bugetul de stat, așa încât societatea nu mai poate fi considerată proprietarul clădirii și nici consiliul nu mai poate fi obligat să plătească societății suma de 81106 lei și nu mai poate prelua clădirea ca urmare a compensării.
Revizuientul a depuse la dosar graficul pentru eșalonarea la plată a debitelor datorate de SC Com Srl reprezentând taxa de concesionare, majorări și penalități, pentru perioada 01.01.2005- 30.06.2006, HCL nr. 38 din 20.12.2002, procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiat la 25.07.2007 de AFPC
Examinând cererile de revizuire formulate în cauză față de dispozițiile legale invocate și în raport de actele existente la dosar, instanța apreciază că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitate.
Astfel, prin cererea de revizuire formulată de SC COM SRL, se invocă dispozițiile art. 322 pct.5 pr.civ.
Potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din interpretarea acestor dispoziții, reiese că pentru se putea invoca asemenea motiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea și să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Înscrisurile invocate de revizuienta SC COM SRL, reprezentate de chitanțe de plată rate concesionare la 29.09.2005, 31.10.2005, 30.01.2006, 27.02.2006, 30.03.2006, 28.04.2006, 30.05.2006 și 30.06.2006, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de text pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
În primul rând aceste înscrisuri reprezintă chitanțe din care rezultă că SC COM SRL a achitat unele debite către Consiliul Local pentru perioada 01.11.2000 - 01.06.2002, debite care au fost reeșalonate până la 30.06.2006, prin HCL nr. 38 din 20.12.2002 conform graficului depus la dosarul cauzei.
Ori, în condițiile în care societatea și-a îndeplinit obligația de achitare a debitelor conform graficului menționat, nu poate fi primită susținerea acesteia în sensul că nu avea cunoștință de chitanțele menționate și a fost în imposibilitate de a afla existența acestora.
Mai mult decât atât, având în vedere că obiectul cererii de față vizează contravaloarea lipsei de folosință asupra terenului în litigiu pe perioada 01.06.2002 - 28.02.2006, cât timp societatea a folosit suprafața de 81. fără titlu, întrucât deși reziliat contractul de concesiune aceasta a continuat să-și desfășoare activitatea refuzând să elibereze terenul, este evident că înscrisurile invocate, care se referă la plata ratei de concesionare nu este determinant în sensul dispozițiilor art. 322 pct.5 pr.civ. întrucât, chiar dacă ar fi fost prezentat instanței, acesta nu ar fi condus la o altă soluție decât cea dată în hotărârea a cărei revizuire se cere.
În consecință, instanța constată că cererea de revizuire formulată de SC COM SRL nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct.5 pr.civ. invocat de revizuientă.
Referitor la cererea de revizuire formulată de Consiliul Local, instanța apreciază de asemenea că nu este fondată.
Astfel, dispozițiile art. 322 pct.3 pr.civ. care a fost invocat de revizuient, prevăd că "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în dacă obiectul pricinii nu se află în ființă".
Acest motiv de revizuire presupune ipoteza în care, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert și determinat, care însă a pierit după pronunțarea hotărârii. În această ipoteză nu sunt incluse situațiile în care debitorul a fost obligat la plata contravalorii unui bun, ori bunul a pierit în cursul procesului.
În cauza de față, revizuientul pe lângă faptul că nu a fost obligat să predea intimatului un bun cert, ci contravaloarea construcției edificată de reclamanta pârâtă SC Com SRL pe terenul de 81 mp proprietate publică, nu poate susține că bunul a pierit după pronunțarea hotărârii, în fapt invocând un proces verbal de sechestru încheiat de AFPC la data de 25.07.2007, deci anterior pronunțării hotărârii.
Constatând că situația invocată de revizuient nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 pct.3 pr.civ. instanța urmează să respingă cererea de revizuire formulată de Consiliul Local.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază cererile de revizuire nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct.5 și respectiv art. 322 pct.3 pr.civ. motiv pentru care urmează să le respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererile de revizuire formulate de SC COM SRL și Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și Orașul împotriva deciziei nr. 2081 din 13 martie 2009, pronunțată de Curții de Apel Craiova, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. -
Tehn.CB/2ex/15.12.2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
