Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5135/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5135
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 24.11.2009 privind soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2062 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 24.11.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 26.11.2009, ulterior la 03.12.2009.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința 2062 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Primăria
S-a reținut că prin cererea formulată, contestatorul a înțeles să conteste titlul executoriu și somația emisă în baza acestuia susținând că nu datorează taxa de baruri și penalitățile aferente întrucât nu a desfășurat nici un moment în perioada menționată activitate de baruri deoarece aceasta presupune obținerea și eliberarea unei autorizații de spațiu pe care nu a solicitat-
Mai susține că prin decizia de impunere se reține ca unic obiect de activitate comerțul cu amănuntul.
Față de susținerile reclamantului, instanța a reținut că la data de 19.09.2003 Primăria orașului Sae mis pentru AF și autorizația nr.28 pentru desfășurarea activității principale de baruri. Această autorizație a fost anulată începând cu data de 08.06.2007 prin dispoziția nr.2561/2007 a Primarului orașului.
Pe perioada 31.12.2006-08.06.2007 i s-au calculat reclamantului taxa pentru vizarea anuală a autorizației pentru desfășurarea activității de alimentație publică în cuantum de 1500 lei și majorări de întârziere de 1074 lei.
Potrivit art.268 alin.5 din Legea nr.571/2003 comercianții a căror activitate se desfășoară potrivit activităților din economia națională -, în clasa 5530 - restaurante și 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei. Autorizația privind desfășurarea activității de alimentație publică, în cazul în care comerciantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competență se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că în situația în care s-a emis autorizația pentru desfășurarea activității de alimentație publică, așa cum este și cazul asociației al cărei reprezentant este reclamantul, se datorează către bugetul local al orașului în a cărei rază se află amplasată unitatea o taxă pentru vizarea anuală a autorizației.
Faptul că reclamantul nu a desfășurat activitatea pentru care a obținut autorizație deoarece nu a solicitat și celelalte autorizații prevăzute de lege nu are relevanță atâta timp cât acesta nu a solicitat anularea autorizației de funcționare emise.
Având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 62/2006 s-a stabilit taxa pentru vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică la suma de 300 lei, s-a apreciat că în mod legal i s-a calculat reclamantului o taxă de 1500 lei pentru perioada 31.12.2006-08.06.2007( data anulării autorizației), precum și penalități de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând în esență, greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond.
Examinând sentința atacată în raport de actele existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, instanța apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Independent de faptul că prin cererea introductivă nu s-a indicat temeiul legal de către reclamantul, din cuprinsul cererii și actelor depuse la dosar se poate observa că acțiunea promovată vizează anularea atât a titlului executoriu nr.T 2959 din 17.12.2008 cât și a somației, ambele emise de Primăria S - Serviciul de Impozite și Taxe.
În raport de obiectul acțiunii, în mod greșit Tribunalul Mehedinția considerat că este de competența instanței de contencios administrativ soluționarea acestei cereri.
Astfel cum prevede art. 5 alin.2 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate în contencios administrativ actele pentru modificarea și desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. În speță, legea organică este Codul d e Procedură fiscală.
Potrivit art. 172 alin.1 și alin.3 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările ulterioare,(1) "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Art.172 alin.4 din OG 92/2003 prevede: "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".
Instanța de executare este judecătoria și nu instanța de contencios administrativ competentă, la care, același cod de procedură fiscală face trimitere în mod expres și exclusiv numai prin art. 218, raportat la art. 205 alin.1, care se referă la contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere.
În cauză nefiind puse în discuție decizii de impunere, nu sunt aplicabile, așa cum s-a arătat anterior, nici prevederile Legii contenciosului administrativ.
Curtea, reține deci că aparține Judecătoriei Strehaia competența de soluționare a cererii de anulare a titlului executoriu nr. T 2959 din 17.12.2008 cât și a somației, ambele emise de Primăria S - Serviciul de Impozite și Taxe.
Pentru cele expuse, În t3emeiul art. 312.pr.civ. se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre soluționare Judecătoriei Strehaia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2062 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA
Casează sentința, trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Strehaia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
