Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 523/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanta - R - împotriva sentinței civile nr.270/CA din10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 270 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr- s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta- -, în contradictoriu cu pârâtulCONSILIUL LOCAL B -prin Direcția Fiscală, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin prisma excepției inadmisibilității, instanța a constatat că potrivit art.7 al.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului - acesta din urmă fiind un termen de prescripție.
Deciziile de impunere a căror anulare se solicită în cauză au fost emise la data de 25.01.2007.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 31.01.2008, la mai bine de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu are relevanță faptul că plângerea prealabilă a fost formulată de - R Sa pentru - -, în sensul că pentru - R termenul pentru formularea plângerii prealabile ar începe să curgă de la o dată ulterioară celei la care deciziile de impunere au fost comunicare către -, așa cum a susținut reclamanta în cauză. Chiar dacă - R este acționarul majoritar al societății impozitate acestui acționar nu i se comunică separat decizia de impunere pentru că societatea impozitată este -, iar nu - R; de asemenea, termenul de contestare a deciziilor de impunere este unul singur, calculat de la data comunicării deciziilor către societatea impozitată. Nu se pot acorda termene diferite pentru fiecare asociat al respectivei societăți, un asemenea fapt nefiind cuprins în nici o normă legală.
Practica judiciară a stabilit (a se vedea și Decizia nr. 416/1995 a ) că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile in termenele prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este acea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este, față de dispozițiile art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă, o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Sancțiunea prescripției intervine doar in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată in termenul legal, însă acțiunea in instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În prezenta cauză, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamantanua efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cel mult 6 luni de la data emiterii deciziilor de impunere, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de aceste considerente de fapt și de drept și în baza dispozițiilor art. 109 al. 2 Cod procedură civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - R -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală cu, neobservarea motivelor de fapt și de drept invocate. Recurenta a susținut că este un alt subiect de drept în raport cu decizia de impunere și termenul de la care se calculează cele 6 luni este cel începând cu momentul în care a luat la cunoștință pe orice cale despre act, în speță, la data de 31 ianuarie 2008.
Recurenta a susținut faptul că prin decizia nr.797/2007 a Curții Constituționale art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 a fost declarat neconstituțional.
Intimata Direcția Fiscală Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceasta a susținut că în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - R - pentru contribuabilul - -.
Intimata a susținut că - R - este acționar majoritar la - R - care la rândul său este acționar majoritar la - -.
Intimata a precizat că decizia de impunere nr.13238/25.01.2007 a fost comunicată către - - la data de 30.01.2007, iar recurenta R - a formulat plângere prealabilă pentru - - la data de 31.01.2008, la mai mult de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004. Intimata a invocat practica judiciară care a stabilit că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004 este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.270 din 10.03.2009 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii reținând că - R - este acționarul majoritar al societății impozitate și că termenul de contestare al deciziilor de impunere este unul singur, calculat de la data comunicării deciziilor către societatea impozitată.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În speță, decizia a cărei anulare se solicită a fost comunicată societății impozitate - - la data de 30.01.2007, iar plângerea prealabilă formulată de - R - a fost depusă la data de 31.01.2008, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004,respectiv de 6 luni prevăzut de art.7 alin.7 din același act normativ.
Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, acționarul majoritar al - - este - R -. Pe cale de consecință susținerile intimatei reclamante - R - potrivit cărora nu a luat la cunoștință de această decizie de impunere decât la o dată ulterioară celei la care această decizie a fost comunicată către - -, situație în care plângerea prealabilă este formulată în termen, este neîntemeiată. Organele de conducere și persoanele desemnate să administreze interesele - - aveau posibilitatea de a aduce la cunoștința acționarului majoritar emiterea deciziei de impunere imediat după comunicarea acesteia. Faptul că nu s-a procedat astfel nu constituie un motiv pentru a repune în termenul legal pe intimata - R - pentru a aprecia că plângerea prealabilă depusă la aproape un an de la data emiterii deciziei de impunere este formulată în termen. În acest sens este și principiul potrivit căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu își poate invoca propria culpă.
Curtea reține că în speță, dispozițiile art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 constatate neconstituționale prin decizia nr. 797/2007 a Curții Constituționale, invocate de recurentă nu sunt aplicabile deoarece aceasta nu poate susține că este alt subiect de drept vătămat prin decizia de impunere decât persoana căreia i-a fost comunicată această decizie. Aceasta deoarece astfel cum rezultă din adresa nr.5703/3.08.2007 emisă de - -, această societate este reprezentată legal prin administrator unic - R - (fila 12 dosar fond).
Pe cale de consecință având în vedere și prevederile art.109 alin.2 Cod procedură civilă în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut imperativ de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, curtea va respinge în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurenta PRO R, împotriva sentinței civile nr. 270/CA/10 martie 2009 Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta PRO R, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 270/CA/10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, Pt.- aflată în concediu medical, semnează, Vicepreședinte instanță |
Grefier, - |
Red: CEC/29.07.2009
DAct: MD/4.08.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
