Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 526/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.295/CA din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.295 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - "" SRL B, în contradictoriu cu pârâții BIROUL VAMAL B; DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, controlul efectuat de inspectorii Biroului Vamal B în perioada 2 aprilie - 21 aprilie 2007 vizat operațiunile de import efectuate de societatea reclamantă în perioada 1 iunie - 31 august 2006 cu privire la o cantitate de sârmă de provenită din Ucraina.
Urmare acestui control s-a întocmit procesul verbal nr. 5366 din 17 aprilie 2007 prin care s-a constatat că marfa a fost încadrată la poziția tarifară 72.13.91.49.00 pentru a beneficia de scutiri de taxe vamale, însă din verificarea documentelor existente la biroul vamal și la unitatea controlată (fișe magazie, note recepție externă, facturi de vânzare) rezultă că încadrarea corectă este cea de la poziția 72.13.91.10.00 - bare și tije laminate la cald, din fier sau din oțeluri nealiate, cu secțiunea sub 14 mm. de tipul celor utilizate la armarea betonului, având procentul de 20 % taxa vamală.
În aceste condiții s-a constatată nerespectarea art. 48 din Legea nr.86/2006 și conform art. 100 alin.3 și 5 din aceeași lege s-au luat măsuri pentru regularizarea situației, emițându-se deciziile privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5380 - 5384 din 17 aprilie 2007.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale a formulat contestație administrativă societatea reclamantă, iar prin Decizia nr. 140/3 octombrie 2007 Direcției Generale a Finanțelor Publice B s-a respins contestația, reținându-se în considerente că din certificatele de calitate cu nr. K 16747 și K 16779, anexa nr. 19 și 20 la procesul verbal, se constată că - A 510 - 00 indicat de furnizor prezintă proprietățile unui de tipul celui utilizat în consecuții la armarea betonului.
Intimata a mai reținut că potrivit filelor de magazie, notelor de recepție externă și facturilor de vânzare nr. - și -, cuprinse în anexele 5 - 18 la procesul verbal rezultă că marfa importată fost înscrisă în evidentele societății cu codul OB 37 cu diametrul de 6 mm și vândute mai departe cu aceeași denumire și cod ca fiind beton neprofilat cu diametrul de 6 mm.
În susținerea poziției sale intimata a învederat și adresa nr.50153/5 septembrie 2007 V - Direcția Tehnică de și Vamal care a comunicat că produsele importate de - " " SA, cu 50341 - 50345 din 12 iulie 2006 sunt, bare laminate la cald rulate în spire nearanjate, din nealiat, netede, cu diametrul de 5,5 mm și de 6 mm. Aceste bare au fost utilizate de societatea reclamantă pentru confecționarea și comercializarea plaselor sudate.
În adresă s-a mai menționat că potrivit site-ului producătorului singurele plase netede pe care aceasta le produce sunt plasele sudate pentru armarea betonului conform STAS 438 - 3 /98: " produse de pentru armarea betonului - plase sudate", iar conform R 1 și 6, conform Notei 1 lit. d,e,f, de la cap.72 din combinată produsele bare laminate la cald, rulate în spire nearanjate, din nealiat, cu diametrul de 5,5 mm și 6 mm, utilizate la confecționarea plaselor sudate pentru armarea betonului conform STAS - 438 - 3 /98, se clasifică în anul 2006 la cadrul tarifar 72.13.91.10.
De esență contenciosului este de a stabili dacă marfa importată de societatea reclamantă din Ucraina cu I nr. 50341 - 50345 beneficiază de facilitățile vamale prevăzute de HG 200/2006 privind exceptarea și reducerea temporară a taxelor vamale de import pentru unele categorii de mărfuri pentru anul 2006 așa cum susține societatea reclamantă.
Procesul verbal de control nr. 5366/17 aprilie 2007 avut la bază atât înscrisuri care au emanat de la furnizorul produsului cât și cele aflate la sediul societății.
Astfel, din certificatele de calitate a mărfurilor importate nr. K 16747- K 16779 rezultă că furnizorul a indicat A 5 10 M-00 cod care reprezintă proprietățile unui de tipul celui utilizat în construcții la armarea betonului.
Din evidențele societății fișe magazie, note recepție și facturile de vânzare nr.- și - (anexele 5 - 18 proces verbal) rezultă că marfa importată a fost înscrisă în evidențele societății cu codul OB 37 cu diametrul de 6 mm și vândute mai departe cu aceeași denumire și cod ca fiind beton neprofilat cu diametrul de 6 mm.
Pe cale de consecință, încadrarea tarifată a mărfurilor importate la poziția nr. 72.13.91.10.00 s-a efectuat în baza acestora înscrisuri, cele învederate de reclamantă nu au susținere în materialul probatoriu administrat.
De altfel, în acest sens este și adresa nr. 50153/5 septembrie 2007 emisă de - Direcția de și Vamal, organism abilitat să stabilească poziția tarifară corectă a produselor importate.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a înlăturat concluziile expertului contabil care prin specializarea sa nu este în măsură să stabilească criterii tehnice obiective relativ la natura mărfii importate și încadrarea acesteia în regimul vamal, ci doar din punct de vedere contabil dacă obligațiile fiscale suplimentare au temei legal.
Expertul nu a avut în vedere prevederile art. 48 alin.2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României potrivit cărora "la clasificarea tarifară a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiată la la 14 iunie 1983 ratificată prin Legea nr. 98/1996.
Instanța de fond a reținut ca legale susținerile intimatelor potrivit cărora încadrarea în funcție de conținutul de carbon este luată în considerare doar în situația în care nu există o poziție mai specifică funcției de principalele caracteristici sau de utilizare a produsului.
În speță, s-a reținut că mărfurile importate se încadrează la codul 72.13.91.10 "bare și tije laminate la cald în spire nearanjate din fier sau din oțeluri nealiate cu secțiunea circulară cu un diametru sub 14 mm, de tipul celor utilizate la armarea betonului, astfel că susținerile expertului referitoare la conținutul de carbon sunt lipsite de relevanță și nu au suport tehnic, fiind simple aprecieri ale expertului specialitatea contabilitate care s-a raportat la o marfă importată care nu se mai găsea în stocul societății reclamante.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat ca pertinente cauzei doar documentele justificative mai sus expuse care atestă încadrarea tarifară greșită urmare a declarațiilor vamale nr. 50341 - 50345 ce i-ar fi acordat reclamantei scutire de la plata taxelor vamale în conformitate cu G nr. 200/2006.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, intimata 1 procedat la verificarea documentelor și controlul ulterior al declarațiilor vamale și a luat măsuri pentru regularizarea situației emițând deciziile nr. 5380 - 5384 din 17 aprilie 2007 prin care a stabilit diferențe în minus privind taxe vamale și accesorii legale datorate de societatea reclamantă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia actelor contestate, respins acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod nepermis concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Instanța nu putea să lipsească de eficiență aceste constatări ale stării de fapt și rețineri cu caracter tehnic, decât prin administrarea unei expertize contrarii care să dezmintă cele prezentate în primul raport de expertiză.
Recurenta a susținut că instanța de fond a admis în mod greșit excepția privitoare la petitul de anulare a obligațiilor fiscale accesorii. S-a precizat că este excesiv și absurd a se pretinde parcurgerea căii administrative împotriva unor obligații fiscale accesorii, de vreme ce organul de soluționare a contestației fiscale se pronunțase deja cu privire la fondul problemei și respinsese contestația privind debitul principal.
Recurenta a mai arătat că la momentul importului mărfurilor ce au făcut obiectul inspecției vamale ulterioare, marfa a fost declarată în vamă drept "bare laminate la cald cu diametrul de 14 mm, cu un conținut de carbon de peste 0,06% dar sub greutatea de 0,25% din greutate" fiind încadrată la poziția tarifară 72.13.91.49.00 și fiind scutită de taxe vamale conform tarifului vamal individual.
În mod neîntemeiat și în lipsa unor argumente obiective inspectorii vamali au concluzionat în cuprinsul raportului de inspecție că marfa ar fi trebuit încadrată la poziția 72.13.91.10.00, respectiv bare și tije laminate de tipul celor utilizate la armarea betonului.
Recurenta a precizat că a probat cu acte (bonuri de consum) faptul că întreaga cantitate de sârmă a fost folosită pentru fabricarea de plase sudate, nicidecum pentru construcții ca beton. Din păcate inspectorii vamali au refuzat să consemneze aceste explicații și apărări în cadrul procesului verbal de control, deși erau de natură să lămurească împrejurările speței.
Intimata Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceasta a arătat că instanța de fond în mod corect a înlăturat concluziile raportului de expertiză deoarece nu se coroborau cu celelalte probe.
Intimata a susținut că excepția prematurității completării de acțiune este întemeiată întrucât actul administrativ fiscal privind accesoriile este distinct față de cel principal și trebuia contestat separat în condițiile art.202 și următoarele Cod procedură fiscală.
Pe fond intimata a arătat că încadrarea tarifară stabilită în urma controlului ulterior este temeinică întrucât din înscrisurile ce emană de la societate și de la producătorul bunului rezultă că bunul reprezintă beton neprofilat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 295 din 11.03.2009 a Tribunalului Brașov este fondat.
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că marfa importată de recurenta reclamantă și declarată ca bare laminate la cald cu diametrul de 14 mm, cu un conținut de carbon de peste 0,06% dar sub greutatea de 0,25% din greutate" și încadrată la poziția tarifară 72.13.91.49.00 pentru a fi scutită de taxe vamale conform tarifului vamal individual intră în altă categorie și la altă poziție tarifară, motiv pentru care nu beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale.
Din probele administrate în cauză (înscrisuri, expertiză tehnică) rezultă faptul că marfa importată a fost folosită la producerea de plase sudate, fiind încadrată în codul tarifar vamal -.
Curtea reține că din concluziile raportului de expertiză rezultă că marfa importată a fost în mod corect încadrată la poziția tarifară -, astfel că nu datorează taxe vamale și că încadrarea acestei mărfi în altă poziție tarifară, fără a exista motive și documente care să îndreptățească la efectuarea acestei modificări este eronată.
În speță organele de control nu au făcut dovada faptului că încadrarea în codul tarifar nr. - declarată de recurentă, în calitate de importator a mărfii, este incorectă. Din documentele prezentate de recurentă rezultă că marfa importată a fost folosită potrivit destinației declarate la data importului astfel că nu se impune încadrarea acesteia într-o altă poziție tarifară.
Pentru aceste considerente Curtea constată că recurenta nu datorează taxele vamale reținute în sarcina sa prin procesul verbal de control nr.5366/17 aprilie 2007 și prin deciziile de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, acte administrativ fiscale emise de Biroul Vamal
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția prematurității formulării contestației împotriva procesului verbal nr.58/22.02.2008 și a înștiințării de plată nr.2644/22.02.2008, deoarece recurenta reclamantă ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de art.205 și următoarele din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, dispoziții legale care reglementează procedura administrativ-jurisdicțională pe care debitorul unor obligații fiscale trebuie să o urmeze anterior promovării acțiunii în instanță. Astfel critica formulată de recurentă cu privire la admiterea excepției prematurității petitului privind contestarea obligațiilor fiscale accesorii este nefondată. De altfel modul de soluționare a acestei contestații, respectiv verificarea legalității și temeiniciei acestor acte administrativ fiscale prin care s-au stabilit majorări de întârziere pentru neachitarea în termen a taxelor vamale, depinde de modul în care este soluționată contestația prin care s-au stabilit obligațiile fiscale principale, în speță taxele vamale pentru marfa importată.
Pe cale de consecință Curtea va anula actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit în mod eronat taxe vamale în sarcina recurentei și va dispune restituirea sumelor încasate de organul vamal în baza acestor titluri de creanță.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga intimații să plătească reclamantei cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță și în recurs constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr. 295/CA/11 martie 2009, Tribunalului Brașov, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Biroul Vamal B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, va dispune anularea procesului - verbal de control nr. 5366/17 aprilie 2007 emis de Biroul Vamal B și a deciziilor de regularizare situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal sub nr. 5380, 5381, 5382, 5383 și 5384 din data de 17 aprilie 2007, va dispune restituirea sumelor încasate de organul vamal în baza acestor titluri de creanță, va obliga intimații Biroul Vamal B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B să plătească recurentei suma de 7371,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 295/CA/11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Biroul Vamal B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Dispune anularea procesului - verbal de control nr. 5366/17 aprilie 2007 emis de Biroul Vamal B și a deciziilor de regularizare situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal sub nr. 5380, 5381, 5382, 5383 și 5384 din data de 17 aprilie 2007.
Dispune restituirea sumelor încasate de organul vamal în baza acestor titluri de creanță.
Obligă intimații Biroul Vamal B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B să plătească recurentei suma de 7371,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, Pt.- aflată în concediu medical, semnează, Vicepreședinte instanță |
Grefier, - |
Red: CEC/30.07.2009
Dact: MD/7.08.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.526/R din 30.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.295/CA din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
