Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 5327/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5327
Ședința publică de la 17 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Administrația Finanțelor Publice - J împotriva sentinței nr.1691 din data de 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Administrația Finanțelor Publice - J a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă; recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1691 din data de 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G - Administrația Finanțelor Publice
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3191 lei cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată la data de 7.04.2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G - Administrația Finanțelor Publice G, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 3191 lei actualizată cu rata dobânzii legale încasată nelegală, reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism de teren marca VW Passat, prilej cu care, la 7 noiembrie 2007 pentru înmatricularea autoturismului i-a fost percepută o taxă de primă înmatriculare în sumă de 5720 lei (chitanța - din 7.11.2007) având în vedere capacitatea cilindrică a mașinii precum și normele de poluare.
A precizat reclamanta că această taxă de primă înmatriculare încalcă dispozițiile Protocolului de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, protocol prin care România s-a obligat să adere la deciziile și acordurile încheiate între reprezentanții guvernelor membre și Consiliul Europei.
A susținut reclamanta că au fost încălcate dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care vine în totală contradicție cu dispozițiile Codului Fiscal prin care a fost instituită această taxa specială, fiind încălcate de asemenea disp. Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, tratat care stipulează faptul că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
A mai arătat reclamanta că o parte din taxă în cuantum de 2537 lei i-a fost restituită cu OP 2511 din 19.11.2008 conform extrasului de la BRD - Sucursala --J rămânând de restituit suma de 3.191 lei.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 571/2003, Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, Legii nr. 157/2005, art. 274 Cod pr. civilă.
Reclamanta a depus la dosar extrasului de la BRD - Sucursala --J, adeverința nr. 5775 din 8.02.2008 a --J, anexa la certificatul de înmatriculare 5
La data de 5 mai 2009 reclamanta a depus la dosar o precizare prin care a solicitat anularea actului administrativ, respectiv chitanța nr. - din 7.11.2007, iar suma să fie actualizată în raport de indicele de inflație de la data plății - 7.11.2007 și până la restituirea efectivă.
Pârâta a formulat întâmpinare arătând că reclamantei i-a fost restituită suma de 2537 lei prin decizia de restituire nr. 65355 din 11.11.2008, suma nerestituită fiind taxa de poluare.
Pe cale de excepție s-a considerat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, reclamanta solicitând restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, precizând că prin Decizia de restituire nr. 65355 din 11.11.2008, decizie necontestată în termen de reclamanta, --J stabilind că suma rămasă nerestituită devine taxa de poluare, restituind numai taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamanta achitând taxa specială de înmatriculare în sumă de 5728 lei cu chitanța nr. -/97.11.2007 document care nu poate fi asimilat actelor administrativ-fiscale, precum și răspunsul favorabil cu respectarea legislației în vigoare la acea dată, în caută decizia de restituire nr. 65355/11.11.2008 emisă de --J și necontestată de reclamantă, au avut în vedere nr. 1367/2007 și art. 41-43 din OG nr. 92/2003, republicată.
Reclamanta nu a contestat un act administrativ fiscal pe care să-l fi emis --J, ci solicită taxa achitată și rămasă nerestituită în cuantum de 3191 lei, aspect față de care se învederează că pentru restituirea taxei de poluare nu sunt prevăzute norme de restituire.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Tratatului Uniunii Europene întrucât taxa de primă înmatriculare nu este o taxă vamală, ea aplicându-se și autoturismelor produse în România, nici Comisia Europeană nefiind împotriva perceperii unei taxe fie de primă înmatriculare, fie taxa de poluare.
A arătat pârâta că legislația națională și comunitară nu contravine la această dată normelor comunitare dând dreptul autorităților interne competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art.21 al. 3 din Legea nr. 24/2000, OG nr.50/2008 modificată prin OUG nr. 218/2008 precum și OUG nr. 7 din 16.02.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Din înscrisurile depuse in probațiune, Tribunalul a reținut ca pentru înmatricularea autoturismului VW PASSAT reclamantului i-a fost percepută o taxă de primă înmatriculare în sumă de 5728 lei - chitanța nr. - din 7.11.2007 conform adeverinței emisă de DGFP G, având în vedere capacitatea cilindrică a mașinii precum și normele de poluare.
Problema de drept care se pune in cauza este daca legislația interna potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibila cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art. 4 lit. a), fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (ar. 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul utilizează interpretarea teleologica (după scop): In expunerea de motive care insote ste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - `poluatorul plătește` -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc si care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 2008 se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplica pana la data de 31 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogata prin OUG 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 2008-31 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si care se înmatriculează in România, li se aplica taxele prevăzute in anexele nr. 1 si 2. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre mașinile noi si cele vechi, înmatriculate in România după intrarea in vigoare a OUG 50/2008.
Rezulta ca pentru autovehiculul second-hand in cauza, care face parte din categoria M1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamanta ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare in România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța a constatat că, intr-adevăr, în cauza sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta a rezultat din doua argumente:
Constituția României: De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia in cauza Costa/Enel (1964), a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior - or, in speța, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația interna de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, a rezultat ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor a devenit mai evidenta: a fost înlăturata taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai de 2.000 cm3 (or, este de notorietate ca in România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data in România in perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel incit consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. Se protejează astfel producția interna, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 si 218/2008, potrivita căruia: `Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca in economia româneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare`
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in Romania si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate in Italia si fructele cultivate in Italia).
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului `poluatorul plătește`.
Acest tip de discriminare se discuta insa in raport de art 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 si a art 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții fata de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii in acest sens si nechemarea in judecata a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
În ceea privește admisibilitate cererii de față s-a constatat faptul că prin cererea înregistrată sub nr.8830/24.03.2009 reclamantul a solicitat anularea chitanței reprezentând încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, iar intimata i-a răspuns prin adresa nr.9659 din 02.04.2009 printre altele faptul că începând cu data 01.07.2008 a fost instituită taxa pe poluare pentru autovehicule reglementată de OUG nr.50/2008, astfel că din acest răspuns rezultă un refuz implicit care este similar refuzului expres și asimilat refuzului nejustificat de a soluționa o cerere și reglementat de dispozițiile art.2 litera i din.
Pârâta în întâmpinare a invocat faptul că reclamanta nu a contestat decizia nr.65355/11.-, care este actul administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art.41 din OG nr.92/2003 în baza căruia s-a încasat suma de 3191 lei reprezentând taxa de poluare, însă în primul rând reclamantul nu a contestat această decizie, care este emisă conform dispozițiilor art.6 din OUG nr.50/2008 și care se referă la calculul acestei taxe, iar în al doilea rând prin cererea înregistrată a solicitat restituirea taxei de poluare și nu refacerea calculului taxei, considerând că această taxă a fost introdusă în mod ilegal și discriminează cetățenii României față de ceilalți cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, încălcând astfel art.90 din Tratatul de aderare la UE. În consecință, tribunalul, precum și pârâta au fost investite cu o cerere ce vizează nelegalitatea obligării reclamantului la taxa de poluare ca urmare a primei înmatriculări în România a autoturismului cumpărat și calculul efectuat prin decizia nr.65355/11.11.2008, decizie care nu există la dosar, astfel că afirmația pârâtei nu este susținută de nici un înscris.
Ordinul de plată a taxei de poluare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă.
Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate și acesta a fost apreciat ca nefondat deoarece acțiunea reclamantei nu este întemeiată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor OG nr.50/2008, reclamantul a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că Uniunea Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor, dar nu condiționează plata acestei taxe doar pentru anumite autoturisme sau anumite persoane, cu ocazia primei înmatriculări, în caz contrar reclamantul fiind în imposibilitatea de a folosi acest bun, ceea ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de folosință ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cât și o încălcare a dreptului la liberă circulație.
Reclamanta a răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, arătând că nu a contestat decizia de restituire nr. 65355 din 11.11.2008 întrucât nu i-a fost comunicată niciodată, neavând cunoștință despre existența ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Administrația Finanțelor Publice - J criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că în mod nelegal a fost obligată la restituirea sumei de 3.191 lei, sumă actualizată cu rata dobânzii legale.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatara în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand și pentru a-l înmatricula în România, a fost obligată să plătească taxa de 3191 lei. Plata acestei taxe este obligație legală derivată din reglementările codului fiscal, capitolul - Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule -, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în speță, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DGFP Gaa rătat că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art.90 din Tratat.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G - Administrația Finanțelor Publice - J împotriva sentinței nr.1691 din data de 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. C
Ex.2//4.01.2010
Jud. fond A
31
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
