Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 537/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul CABINET AVOCAT "- " B împotriva sentinței civile nr.269/CA din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.269din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul-, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
In urma inspecției fiscale efectuate la av.- -, organul de inspecție fiscala Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice B -Administrația Finanțelor Publice a constatat prin referatul din 30.06.2008 ca in cursul lunii octombrie 2006, prin vânzarea unor active-imobile a fost depășit plafonul de TVA in suma de 200.000 lei prevăzut de art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Cod fiscal in vigoare la data producerii evenimentelor, astfel ca contribuabilul trebuia sa devina plătitor de TVA începând cu 01.12.2006.
In baza acestor constatări s-a întocmit Dispoziția nr.15732A/30.06.2008, pe care contestatorul a contestat-o, in termenul prevăzut de lege.
Contestația acestuia a fost a fost respinsa de intimata prin Decizia nr.3/14.08.2008, iar acesta din urma decizie a fost contestata prin prezenta acțiune.
In ceea ce privesc viciile de forma invocate de contestator, instanța a reținut ca atât Dispoziția nr.15732A/30.06.2008 cat si Decizia nr.3/14.08.2008 conțin mențiunile obligatorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Cod procedură fiscala.
Art. 46 din acest act normative prevede ca "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".
Toate aceste mențiuni obligatorii se regăsesc in actele contestate:
- numele, prenumele, si calitatea persoanelor împuternicite de intimata apar la sfârșitul fiecăruia din actele administrative contestate;
- numele contribuabilului apare ca fiindav.- -;
- obiectul actelor administrative îl reprezintă măsura înregistrării contribuabilului ca plătitor de TVA;
- ambele acte sunt semnate de persoanele împuternicite.
Faptul ca contribuabilul nu a fost audiat in mod direct nu este prevăzut in lege sub sancțiunea nulității actului administrativ si, oricum, s-a reținut ca in Decizia nr.3/14.08.2008 a fost consemnat detaliat punctul de vedere al contribuabilului descris in contestație.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept au fost înlăturate susținerile contestatorului cu privire la viciile de forma ale celor doua acte administrative atacate.
Cu privire la fondul contestației s-au avut in vedere dispozițiile art.152 din Codul fiscal, in forma in vigoare pentru perioada verificata si care prevedeau ca pentru stabilirea daca persoana impozabila este plătitor de TVA se are in vedere cifra de afaceri, care este constituita din suma, fără taxa de valoare adăugata a livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii taxabile, incluzând si operațiunile scutite de drept de deducere.
Ori, chiar contestatorul a cuprins in declarația speciala de venit pentru anul 2006 si suma rezultata din vânzarea de active bunuri imobile, rezultând un venit de 445.387 lei, astfel ca plafonul maxim de 200.000 lei prevăzut de art.152 alin.1 Cod fiscal a fost depășit.
In aceste condiții contestatorul trebuia sa se înregistreze ca plătitor de TVA in termen de 10 zile de la data constatării depășirii.
Instanța de fond nu a avut in vedere susținerea contestatorului in sensul ca avocații realizează venituri numai din prestarea de servicii, deoarece, deși este adevărat din punctul de vedere al profesiei, prin raportare la dispozițiile art.1 si 3 din legea nr.51/1995, sub raport contabil au prioritate dispozițiile din materie fiscala - Codul fiscal si Codul d e procedura fiscala.
Ori, potrivit art.41 lit.1 din Codul fiscal "Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activități independente, definite conformart. 46 ", iar art.46 arata ca
"(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii."
Art.48 din același act normativ prevede la alin.2 ca
" (2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității;
c) câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității."
Aceleași prevederi sunt reluate si in nr.1040/2004 si in art.52 din HG nr.44/2004, toate acestea conducând la ideea ca la calculul venitului brut se au in vedere, pe lângă veniturile din prestarea de servicii si veniturile din vânzarea bunurilor din patrimoniul afacerii.
de toate aceste prevederi legale si de faptul ca contribuabilul a depășit in luna octombrie 2006 plafonul stabilit de art.152 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, instanța a apreciat ca in mod corect intimata a dispus înregistrarea contestatorului ca plătitor de TVA, astfel contestația acestuia este nefondata si a fost respinsa.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul " ", solicitând admiterea recursului,modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei nr.3/14.08.2008 și a dispoziției nr.15732A/30.06.2008 întocmite de Administrația Finanțelor Publice
Recurentul a invocat în principal nulitatea acestor acte administrative ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale imperative, iar în subsidiar desființarea acestora ca neîntemeiate.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a înlăturat susținerile sale cu privire la viciile de formă, respectiv la fondul actelor administrative atacate.
Astfel recurentul a susținut că actele administrative atacate nu cuprind calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, obiectul, dată de la care produce efecte, mențiuni privind audierea contribuabilului și motivele de fapt și de drept efective care au stat la baza emiterii acestora, nefiind respectate prevederile art.43, 45 și 46 din OG nr.92/2003.
Cu privire la fondul cauzei recurentul a susținut că instanța de fond a făcut o confuzie între cifra de afaceri și venituri apreciind în mod greșit suma care reprezintă plafonul de scutire în raport de care trebuia determinat dacă contestatorul devenea sau nu plătitor de TVA.
Recurentul a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că sub raport contabil au prioritate dispozițiile din materia fiscală, excluzând aplicarea dispozițiilor art.3 din Legea nr.51/1995. În realitate chiar dispozițiile fiscale fac referire la prevederile art.3 din Legea nr.51/1995.
Recurentul a apreciat că doar pentru veniturile obținute din desfășurarea profesiei liberale de avocat se raporturi juridice fiscale. Acesta a invocat prevederile art.126 din Legea nr.571/2003, precum și prevederile art.152 din același act normativ, considerând că este scutit de plata taxei pe valoare adăugată deoarece plafonul de scutire de 2 miliarde lei se raportează la cifra de afaceri. Acesta a precizat că vânzarea unui bun din patrimoniu persoanei impozabile nu reprezintă o afacere, căci de cele mai multe ori acesta este vândut sub prețul de achiziție fără a obține un profit.
Recurentul a criticat faptul că s-a pus semnul egal între "cifra de afaceri" și "venitul brut".
Recurentul a susținut că potrivit art.126 din Legea nr.571/2003 una din condițiile legale este aceea ca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una din activitățile economice prevăzute la art.127 alin.2 din același act normativ. În speță activitatea economică desfășurată de un avocat este cea cuprinsă și reglementată de dispozițiile art.3 din Legea nr.51/1995; această activitatea economică are codul 6910 - activități juridice.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.269 din 10.03.2009 a Tribunalului Brașov este fondat.
Analizând motivele de nulitate invocate de recurent referitoare la forma și conținutul actelor administrative atacate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate deoarece aceste acte au fost emise cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.43 și art.46 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fond, Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul a depășit plafonul maxim de 200.000 lei prevăzut de art.152 alin.1 Cod fiscal pentru anul 2006, motiv pentru care trebuia să se înregistreze ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la data constatării depășirii.
Acest plafon a fost depășit ca urmare a vânzării de active bunuri imobile, vânzare în urma căreia a rezultat un venit de 445.387 lei.
Instanța de fond în mod greșit a reținut susținerile organelor fiscale potrivit cărora veniturile obținute în urma vânzării unor bunuri imobile se cumulează cu veniturile obținute din activitatea desfășurată de recurent în calitate de avocat și că dacă acestea depășesc plafonul de 200.000 lei reclamantul are obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA și pe cale de consecință de a achita TVA aferent acestei sume rezultate în urma cumulării veniturilor din cele două surse.
Recurentul obține în mod regulat venituri din desfășurarea activității de avocat reglementată de Legea nr.51/1995. Activitățile desfășurate în calitate de avocat și din care recurentul obține venituri în mod constant sunt cele enumerate în mod expres și limitativ în art.3 din Legea nr.51/1995. Aceste venituri sunt cele în funcție de care organele fiscale trebuie să verifice dacă recurentul a depășit sau nu plafonul legal de 2 miliarde lei vechi (200.000 Ron), iar în cazul în care acest plafon este depășit să stabilească în sarcina sa obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA și de a achita TVA aferent acestor sume.
Tranzacțiile efectuate de recurent având ca obiect vânzarea unor bunuri imobile s-au efectuat în mod particular, iar nu cu caracter regulat, recurentul neavând ca obiect de activitate tranzacția de bunuri imobiliare.
Faptul că în urma vânzării acelui imobil recurentul a obținut o sumă de bani cu titlu de preț al acestuia, nu echivalează cu încadrarea acestor sume în categoria de venituri și cumularea acestora cu veniturile obținute din activitatea desfășurată în calitate de avocat.
Art.126 din Legea nr.571/2003 prevede că "în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau prestarea serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor și prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art.127 alin.1 de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art.127 alin.2".
Art.127 alin.2 din același act normativ definește activitățile economice ca fiind "activitățile producătorilor, comercianților și prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate." Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal statuează că obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art.127 alin.2 din Codul fiscal.
Interpretând aceste dispoziții legale rezultă că veniturile obținute în urma vânzării bunurilor imobile puteau fi cumulate cu veniturile obținute din activitatea desfășurată în calitate de avocat doar dacă reprezentau o activitate economică adică dacă aveau un caracter de continuitate și regularitate, respectiv dacă recurentul se ocupa cu vânzarea-cumpărarea de bunuri imobile.
Cum în speță vânzarea acestor imobile nu poate fi încadrată în categoria activităților economice desfășurate de recurent în mod greșit organele fiscale au cumulat veniturile obținute în anul 2006 de recurent din vânzarea bunurilor imobile cu cele obținute din desfășurarea activității de avocat și au constatat că prin însumarea acestor venituri recurentul a depășit plafonul legal. Astfel în mod eronat intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bae mis dispoziția nr.15732A/30.06.2008 de încadrare a recurentului ca plătitor de TVA începând cu luna octombrie 2006 și a respins contestația acestuia prin decizia nr.3/11.08.2008.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurentul -, împotriva sentinței civile nr. 269/CA/10 martie 2009, Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice B, va dispune anularea Deciziei nr. 3/14 august 2008 și a Dispoziției nr. 15732A/30 iunie 2008 emise de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul -, cu sediul În mun.B,-, -.10,.18 jud.B, împotriva sentinței civile nr. 269/CA/10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice
Dispune anularea Deciziei nr. 3/14 august 2008 și a Dispoziției nr. 15732A/30 iunie 2008 emise de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, Pt.- aflată în concediu medical, semnează, Vicepreședinte instanță |
Grefier, - |
Red: CEC/30.07.2009
Dact: MD/7.08.2009- 3 ex.
Jud.fond: M
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.537/R din 30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.269/CA din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
