Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 545/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de reclamanta și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în numele Activității de Control Fiscal B, împotriva sentinței civile nr. 523 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă, administrator, asistat de avocat, lipsă fiind recurentele-pârâte.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante depune taxa judiciară de timbru de 2 lei cu chitanța nr. -/04.06.2009 și 0,30 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția tardivității recursului declarat de recurenta-reclamantă și pe fondul celor două recursuri.
Avocat pe excepția tardivității recursului, apreciază că atâta timp cât nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii către administratorul societății sau societate, comunicarea hotărârii fiind făcută prin afișare și pe o adresă incompletă, recursul a fost declarat în termen.
Pe fondul cauzei, pune concluzii de admitere a acestuia, casarea sentinței tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la unele apărări legate de faptul că facturile fiscale excluse de la controlul fiscal ar fi false, înțelegând să precizeze doar că aceste creanțe au fost corect calculate. Totodată, organul penal prin soluția de neîncepere a urmăririi penale față de administratorul societății a constatat că nu există infracțiunea de evaziune fiscală, situație ce nu a fost reținută de instanța de fond, în privința acesteia considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de pârâta B, solicită respingerea pe aceleași motive a acestuia, recursul declarat fiind infirmat de soluția penală.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 523/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă excepția prescripției dreptului la încasarea creanțelor anterioare datei de 23 februarie 2003, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B, fiind anulate obligațiile de plată pentru sumele de 17.121 lei, 19.894 lei majorări de întârziere și 3.933 lei penalități întârziere aferente, respectiv de 11.621 lei impozit pe profit, 17.038 lei majorări și 3.027 lei penalități aferente din Decizia de impunere 109/31 martie 2006 și decizia 165/17 mai 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost supusă inspecției fiscale pentru perioada ianuarie 2000 - decembrie 2004.
În urma inspecției s-a emis procesul-verbal înregistrat sub nr. 541/23.02.2006, care a stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat în sumă de 201.924 lei cu accesoriile aferente respectiv 38.355 lei majorări și alte 38.355 lei penalități.
S-a mai constatat că pentru perioada 01.01.2001 - 31.08.2001 societatea mai datorează 52.345 lei impozit pe profit și 13.086 lei majorări de întârziere și alte 13.086 lei dobânzi.
Aceste sume au fost înscrise în decizia de impunere.
Din aceste sume reclamanta a contestat sumele de 38.355 lei A, cu accesoriile aferente de 30.909 lei majorări și 7.068 lei penalități și impozitul pe profit în sumă de 13.086 lei cu majorări aferente de 19.024 lei și penalități în sumă de 3.412 lei.
Prin decizia nr. 165/17.05.2006 a fost respinsă contestația reclamantei, cu motivarea că o serie de societăți furnizoare nu există în baza de date a astfel încât pentru aceste mărfuri nu putea fi dedus.
Instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale.
Conform dispozițiilor art. 96 alin. 3 Cod procedură fiscală la celelalte categorii de contribuabili decât cei mari, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă există indicii privind diminuarea impozitelor și taxelor, nu au fost depuse declarații fiscale, nu au fost îndeplinite obligațiile de plată.
Reclamanta nu se afla în nici una din aceste situații deoarece s-a făcut dovada depunerii declarațiilor fiscale, a achitării creanțelor bugetare și prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a făcut dovada inexistenței indiciilor privire la diminuarea obligațiilor.
Față de aceste aspecte rezultă că inspecția fiscală nu se putea extinde și asupra perioadei anterioare datei de 23.02.2003 motiv pentru care nici instanța nu a mai analizat aspectele de fapt și de drept anterioare acestei date.
Sub incidența prescripției intră valoarea de 17.121 lei și accesoriile acestuia 19.894 lei majorări și 3933 lei penalități, deoarece verificarea s-a făcut pentru perioada ianuarie 2000 - august 2001.
Tot din această perioadă se vor anula și suma de 11.621 lei impozit pe profit și accesoriile aferente acestei sume de 17.038 lei majorări și 3.027 lei penalități.
Diferența de creanțe bugetare au fost menținute deoarece din analiza facturilor depuse la dosarul cauzei rezultă că acestea nu îndeplinesc condițiile art. 155 alin. 8 din legea nr. 571/2003 și F nr. 306/2002 (art. 2.4) lipsindu-le elementele strict obligatorii fie cu privire la numele și adresa completă, codurile de înregistrare ale furnizorilor și beneficiarilor, fie denumirea completă și cantitatea bunurilor livrate.
Este adevărat că s-a făcut dovada că unele din societățile neevidențiate în baza de date a Ps unt înregistrate la Registrul Comerțului, însă instanța a avut în vedere formalismul actelor necesare deducerii.
Cum impozitul pe profit a fost recalculat ca urmare a reanalizării și recalculării A instanța apreciat că și acest impozit este corect calculat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta B în nume propriu și pentru Activitatea de Control Fiscal
Recursul reclamantei a fost legal timbrat cu timbru judiciar - 0,15 lei și taxă de timbru - 2 lei, față de data comunicării hotărârii și data declarării recursului fiind pusă în discuție excepția tardivității recursului.
Recursul pârâtei, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, a fost promovat în termenul legal, în motivarea acestuia fiind criticată sentința primei instanțe pentru interpretarea greșită a legii cu privire la excepția prescripției, având în vedere dispozițiile art. 89, 96 Cod procedură fiscală și împrejurarea că au fost identificate elemente prevăzute de legea penală, respectiv documente care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, conform dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea 82/1991 republicată.
La solicitarea instanței, recurenta a înaintat raportul de inspecție fiscală nr. 846/24 martie 2006 cu anexele aferente și procesul - verbal încheiat la data de 22 februarie 2006.
Cu privire la excepția tardivității recursului reclamantei, reprezentantul acesteia formulat concluzii de respingere atât timp cât nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii către administratorul societății sau societate, comunicarea hotărârii fiind făcută prin afișare. De asemenea, s-a solicitat admiterea, în fond, a recursului, instanța nepronunțându-se asupra caracterului fals al facturilor fiscale excluse de controlul fiscal, având în vedere și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de administratorul societății pentru infracțiunea de evaziune fiscală. pentru aceleași considerente s-a solicitat și respingerea recursului pârâtei.
Examinând, în condițiile art. 137 alin. l Cod procedură civilă, excepția tardivității recursului reclamantei instanța reține următoarele:
Comunicarea sentinței civile nr. 523/15 octombrie 2008 pronunțată în cauză s-a realizat față de reclamantă la data de 17.12.2008, prin afișare, modalitate reglementată de dispozițiile art. 921teza finală Cod procedură civilă. Astfel, hotărârea a fost comunicată la sediul indicat prin acțiunea introductivă de către reclamantă conform dispozițiilor art. 112 pct. Cod procedură civilă, fără a indica numărul de casă invocat prin motivele de recurs, cu consecința aprecierii îndeplinirii legale a procedurii de citare.
Pe de altă parte, cu toate că citarea reclamantei pentru primul termen de judecată în fața primei instanțe - 11 octombrie 2006 s-a realizat în aceeași modalitate, prin afișare, reprezentantul reclamantei s-a prezentat în fața instanței, confirmând astfel primirea citației.
Având în vedere și dispozițiile art. 100 alineatul ultim Cod procedură civilă potrivit cărora procesul - verbal de comunicare hotărârii face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constate personal de cel care l- încheiat, instanța apreciază ca data comunicării sentinței recurate, de la care se calculează termenul de declarare a recursului este de 17.12.2008.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. l din Legea 554/2004 și ale art. 101 Cod procedură civilă, termenul de promovare a recursului s- împlinit la data de 05 ianuarie 2009.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. l Cod procedură civilă, recursul promovat de către reclamantă la data de 17 aprilie 2009, data poștei, va fi respins ca tardiv formulat.
Cu privire la recursului pârâtei, având în vedere motivele formulate și dispozițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Stabilirea termenului de prescripție incident în cauză se realizează prin raportare la condițiile particulare ale cauzei. Astfel, având în vedere rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 2786/P/25 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care s-a stabilit că fapta sesizată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 89 al. 3 Cod procedură civilă care au în vedere ipoteza săvârșirii unei fapte penale.
Pe de altă parte, având în vedere soluția primei instanțe de menținere a obligațiilor fiscale pentru perioada ulterioară datei de 23 februarie 2003, dispoziție intrată în puterea lucrului judecat pentru respingerea recursului reclamantei, este îndeplinită condiția reglementată de dispozițiile art. 96 alin. 3 lit. a Cod procedură fiscală referitoare la existența indiciilor privind diminuarea impozitelor și taxelor datorate bugetului, cu consecința extinderii inspecției fiscale pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
Din această perspectivă, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. l, 2 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție este de 5 ani cu privire la dreptul de a stabili obligații fiscale, termen care curge de la data 01 ianuarie a anului următor celui în care s- născut creanța fiscală.
Din raportul de inspecție fiscală nr. 846/24 martie 2006 rezultă că perioada verificată a fost pentru ianuarie 2000 - decembrie 2004, iar pentru impozitul pe profit ianuarie 2000 - august 2001.
Calculând termenul de prescripție potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1, 2 Cod procedură fiscală, instanța constată că pentru anul 2000 termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01 ianuarie 2006, astfel că la data inspecției fiscale dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale privind acest an era prescris.
Pentru anii 2001 - 2004, termenul de prescripție calculat conform acelorași dispoziții se împlinea în perioada 01.01.200701.01.2010, ulterior efectuării inspecției fiscale.
Drept urmare în mod eronat a fost admisă de către prima instanță excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale pentru perioada 01.01.2001 - 23.02.2003, prescripția operând exclusiv pentru anul 2000.
Constatând că prin admiterea eronată a excepției prescripției pentru perioada menționată prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi casată în parte sentința recurată cu privire la excepția prescripției dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale și va fi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău pentru soluționarea acțiunii privind perioada 01.01.2001 - 23.02.2003.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la obligațiile fiscale stabilite pentru perioada 23.02.2003 - 31.12.2004, având în vedere respingerea recursului reclamantei ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 523 din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite recursul promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn nume propriu și în numeleACTIVITĂȚII DE CONTROL FISCALîmpotriva aceleiași sentințe mai sus citate.
Casează în parte sentința recurată cu privire la excepția prescripției dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale și
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău pentru soluționarea acțiunii privind perioada 01.01.2001 - 23.02.2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la obligațiile fiscale stabilite pentru perioada 23.02.2003 - 31.12.2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
19 iunie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Claudia Popescu
