Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 546/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamantul - B împotriva sentinței civile nr. 569 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă SRL, lipsă fiind intimații-pârâți B și Activitatea de Inspecție Fiscală
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante depune taxa judiciară de timbru de 4 lei cu chitanța nr. -/02.06.2009 și 0,30 lei timbru judiciar.
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, legal timbrat, având în vedere dovezile depuse astăzi de recurentă. Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, pune concluzii de admitere a recursului și modificarea sentinței tribunalului, în sensul admiterii acțiunii, arătând că închirierea spațiului a fost condiționată de plata unui comision, care potrivit prevederilor contractuale s-a perceput lunar și nu într-o singură tranșă. Această prevedere contractuală însă, nu poate fi cenzurată de organul fiscal, apreciind că plata eșalonată a comisionului și TVA putea fi sancționată prin perceperea unor penalități și nu prin neacordarea dreptului de deducerea TVA.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr-, reclamanta Bac hemat în judecată pe pârâtele B și Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând anularea Deciziei nr. 180/11.04.2004, privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. 31/20.02.2008, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. -/20.02.2008.
Reclamanta a susținut că, prin actele contestate, organele fiscale au stabilit în mod greșit că din suma de 14.308,16 lei, evidențiată ca deductibil, aferent facturilor fiscale emise de, în temeiul contractului de servicii imobiliare nr. 122/22.03.2006, s-ar justifica deductibil doar în sumă de 1.200 lei (aferent facturii seria - - nr. -/3.05.2006).
Reclamanta consideră că pârâtele au interpretat greșit dispozițiile legale și clauzele contractului nr. 122/22.03.2006, fără a avea în vedere că înțelegerea părților a fost în sensul de a se percepe și plăti un comision lunar, pe toată durata închirierii spațiului către Serv
Prin sentința civilă nr. 569/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua respins acțiunea reclamantei ca nefondată, în considerarea următoarelor aspecte, reținute în motivare:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. -/20.02.2008, organul de control constatat că SC a înregistrat în evidența contabilă taxă pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 14.309 lei dedusă din facturile fiscale emise de SC SRL ce poartă mențiunea "contravaloare comision intermediere pentru luna ."
Organul de control reținut că contractele de comision nr. 122/22.03.2006 și nr. 94/30.03.2007 ce au ca obiect " prestarea de servicii imobiliare pe bază de comision pentru închirierea de către SC SERV M SA a imobilului din B,-, in suprafața de 747 mp" nu pot constitui documente primare pentru emiterea facturilor fiscale pe toata perioada in cauză.
Pentru ca suma plătită cu titlu de comision să fie cheltuială deductibilă, precum si TVA aferent, societatea trebuia să prezinte în susținere documente care să ateste punerea in executare efectivă a contractelor si să dovedească concret în ce au constat serviciile imobiliare prestate pe baza de comision, coroborat cu obligațiile prestatorului (conform contractelor), respectiv a eventualelor tarife negociate între părți, valoarea totală defalcată pe durata de realizare a contractului, a documentelor din care sa rezulte acordarea de consultanță de specialitate oferite, informații și mijloace de identificare a clienților.
În mod legal, organul de control a constatat că se justifică prestarea serviciilor privind doar comisionul perceput de agenție în sumă de 1800 euro plus TVA, comision care, potrivit scrisorii de intenție este "perceput de agenție pentru întreaga perioada de închiriere a spatiilor dumneavoastră de către un client este de 2,40 euro fără TVA", acceptând deductibilitatea doar pentru TVA în sumă de 1200 lei aferent facturii fiscale nr. -/03.05.2006.
În mod corect s-a apreciat că, începând cu factura aferentă lunii mai și până la sfârșitul perioadei contractuale (valoare totala de 70.192 lei din care TVA 13.109 lei ) obligațiile prestatorului (acordarea consultanței de specialitate în vederea închirierii de către client a spațiului, asistarea beneficiarului la negocierea prețului chiriei și la încheierea contractului de închiriere) nu mai au justificare faptică.
Aceste aspecte sunt confirmate și susținute chiar de mențiunea prevăzută la lit.d, cap. IV din contractul nr. 122/22.03.2006 unde se precizează: "Comisionul se va percepe la fiecare contract încheiat de către beneficiar cu SC SERVntr-o singura tranșă,la data încheierii contractului.
Legalitatea măsurii dispuse, de respingere la rambursare a TVA, prin considerarea ca nedeductibilă a sumei de 13.109 lei este susținută de prevederile legale in vigoare. Astfel, s-a constatat că, în lipsa unor documente care să justifice serviciile efectiv prestate in dovedirea necesității efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate,s-au încălcat cerințele impuse de art. 21 alin. 2 lit. din Legea 571/2003, fapt pentru care s-au aplicat dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m din aceeași lege. De asemenea s-a constatat nerespectarea cerințelor art. 145 alin.3 lit. a aplicabile pana la 31.12.2006 si art. 145 alin. 2 lit. a (de la 01.01.2007).
Tribunalul a apreciat că în mod corect organul de inspecție fiscală stabilit că se justifică prestarea serviciilor, doar pentru comisionul de închiriere perceput de agenție în sumă de 1800 euro plus TVA pentru lunile aprilie 2006 (echivalentul 7518 lei din care TVA deductibil de 1200 lei), valori înscrise în factura fiscală Seria - - nr. -/03.05.2006.
Obligația contractuală de acordare consultanței de specialitate în vederea închirierii de către client spațiului nu mai are cum să fie îndeplinită în condițiile în care spațiul ce face obiectul contractului este deja închiriat, iar cu privire la obligația de asista pe beneficiar la negocierea prețului chiriei, precum și la încheierea contractului de închiriere, constatarea organului de inspecție fiscală este corectă, deoarece între reclamantă și SC SERV SA fost încheiat un singur contract de închiriere al cărui obiect l- constituit spațiul din str. - nr. 28
Cu privire la susținerea reclamantei, că pentru stabilirea corectă comisionului lunar s-au efectuat punctaje între părțile contractante, operațiune în urma căreia comisionarul întocmea "notă de evaluare comisionului" pe care prezenta spre aprobare societății, iar ulterior aceasta emitea factură fiscală, s-a apreciat că acestea nu reprezintă documente justificative, care să confirme prestarea serviciului în raport de litera cap. VI ( obligații beneficiar) din contractul intervenit între părți.
Nu poate fi susținută afirmația petentei cu privire la constatarea organului de control numai cu privire la un contract de comision, respectiv contractul nr. 94/30.03.2007 care avea valabilitate începând cu luna aprilie 2007, situație care făcut posibilă prezentarea distorsionată operațiunii de comisionare în raportul de inspecție fiscală, deoarece acesta analizat ambele contracte ( pagina 5 din raport ) situație care condus la respingerea la rambursare TVA considerate ca cheltuieli drept nedeductibile, suma de 13.109 lei.
Având în vedere prevederile art. 48 Titlul II din HG nr. 44 /2004 care precizează condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ în vederea deducerii cheltuielilor, condiții care în speță nu au fost îndeplinite, tribunalul a reținut actele contestate ca temeinice și legale și pe cale de consecință a respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a susținut că în speță nu s-au încălcat dispozițiile art. 21 și art. 145 din Legea 571/2003, fiind îndeplinite condițiile pentru deducerea în cuantumul solicitat de societate. Recurenta-reclamantă a susținut că argumentul esențial în susținerea poziției sale este faptul că ea a achitat comisionul convenit prin contract lunar și nu într-o singură tranșă, iar această prevedere contractuală nu poate fi cenzurată de organele fiscale și nici de instanță.
Ca urmare, recurenta consideră că este îndreptățită la deducerea în sumă totală de 14.308,6 lei, aferent sumei totale de 75.310 lei achitată către " " cu titlu de comision lunar.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Societatea recurentă a încheiat cu M contractele nr. 122/22.03.2006 și nr. 94/30.03.2007, având ca obiect "prestarea de servicii imobiliare pe bază de comision, pentru închirierea, de către Serv M, a imobilului din B,-, în suprafață de 747 ".
Conform contractelor menționate, valoarea lunară a comisionului pentru intermedierea închirierii plătit de comisionarului este de 1.800 Euro plus TVA, respectiv 747 Euro plus TVA, comision care "se va încasa lunar pe toată durata contractului cu Serv M ".
Problema care se pune în speță este aceea dacă societatea recurentă poate beneficia de deducerea - ului aferent facturilor emise de comisionarul pentru comisionul lunar aferent perioadei aprilie 2006 - decembrie 2006, respectiv ianuarie 2007 - martie 2007 (așa cum susține recurenta) sau dacă este îndreptățită la deducerea - ului aferent doar pentru prima factură - seria -. - nr. -/3.05.2006, în sumă de 1.200 lei (așa cum a apreciat organul fiscal).
Curtea are în vedere dispozițiile pct. 48 din nr.HG 44/2004, privind normele de aplicare a Legii 571/2003, potrivit cărora, pentru a se deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță sau alte prestări de servicii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-serviciile trebuie să fie efectiv prestateși să fie executate în baza unui contract;
- justificarea prestării efective a serviciilor să se efectueze prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
În speță, societatea reclamantă a prezentat doar facturile emise pentru comisionul lunar, fără alte documente care să ateste realitatea și necesitatea serviciilor prestate de către comisionar pe întreaga perioadă în discuție.
În același sens, curtea reține că, așa cum corect a constatat instanța de fond, ulterior încheierii contractului de închiriere, obligațiile asumate de prestatorul nu își mai găseau o justificare faptică (în condițiile în care prestatorul se obliga să acorde beneficiarului consultanță în vederea închirierii spațiului, să asiste pe beneficiar la negocierea prețului chiriei și la încheierea contractului etc.).
Nu pot fi reținute apărările recurentei, în sensul că organele fiscale și instanța ar fi cenzurat clauzele contractuale referitoare la plata comisionului. În condițiile în care în contract s-a trecut cuantumul comisionului ce urmează a fi achitat de beneficiar, ca fiind de 1.800 Euro, plus, recurenta avea libertatea de a achita acest comision în tranșe lunare.
Întrucât în contract nu s-a prevăzut o altă sumă, ce ar fi reprezentat comision total ce urma a fi achitat în tranșe lunare, măsura respingerii la rambursare a se justifică.
Față de considerentele expuse, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale aplicabile, în raport de dispozițiile art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 569 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâteDirecția Generală a Finanțelor PubliceșiActivitatea de Inspecție Fiscală, ambele cu sediul în B,- - 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. sent.
red.
tehnored. /2 ex.
23.06.2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Claudia Popescu
