Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 546/CA/2009
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.10/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru contestatoarea intimată -.-. - SUCURSALA S prin lichidator -" ACTIVE"SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea contestatoarea intimată -.-. - SUCURSALA S prin lichidator -" ACTIVE"SRL s-a depus la dosar întâmpinare, factura nr.1/24.04.2009 precum și chitanța nr.31/24.04.2009 reprezentând onorariul avocațial.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta contestatoarei solicită respingerea ca nefundat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanta - -. - - SUCURSALA S prin lichidator -" ACTIVE"SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGFP S și ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII S, anularea deciziei nr.65/17.12.2007 pronunțată de DGFP S, precum și anularea în parte a Deciziei de impunere nr.2002/10.10.2007 emisă de pentru sumele de 33.316 lei impozit pe veniturile obținute din România de persoanele juridice nerezidente și 9.959 lei majorări de întârziere aferente acestei sume.
Reclamanta a motivat că la solicitarea lichidatorului judiciar, inspectorii din cadrul DGFP S au efectuat un control asupra activității societății, iar din raportul de inspecție fiscală s-a calculat un impozit suplimentar pentru veniturile obținute în România de nerezidenți, în sumă de 33.316 lei și majorări 9.959 lei. Sucursala a realizat în anul 2005 profit net în sumă de 353.161 lei, care a fost repatriat societății din Italia, iar autoritatea de control a făcut o confuzie și a interpretat acest virament ca fiind dividend repartizat de către Sucursala Sibiu. Sucursala este lipsită de patrimoniu și nu poate lua decizii referitoare la repartizarea profitului.
În drept s-au invocat disp.art.43 alin.1, art.67 din Legea nr.31/1990 și art.115 din Codul fiscal.
Prin sentința nr.10/CA/13.01.2009 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr.65/2007 a DGFP S, a anulat în parte Decizia de impunere nr.202/10.10.2007 a Sp entru sumele 36316 lei impozit pe veniturile persoanelor nerezidente și 9.959 lei accesorii la această sumă, obligând pârâții să plătească reclamantei 3794,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta este sucursală a persoanei juridice străine - -.- ITALIA, iar operațiunea înscrisă în documentele externe de plată a fost greșit calificată ca o plată a dividendelor impozabilă în România, acest lucru nefiind posibil din perspectiva prev.art.115 Cod fiscal și art.7 al.1 pct.12 Cod fiscal, sucursala neavând competența de a distribui dividende.
Singura obligație fiscală a sucursalei este potrivit art.29 alin.1 Cod fiscal aceea de a calcula, înregistra și plăti la termene scadente impozitul pe profit atribuit sediului permanent.
Prin urmare, operațiunea în litigiu reprezenta o plată a profitului net realizat de sucursală ca sediu permanent al - -.- ITALIA în România, iar nu dividendele cuvenite asociaților persoanei juridice.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta DGFP S, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta susține că instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului, întrucât în documentul de plată reclamanta a înscris destinația sumei în mod expres - "dividende" - iar înregistrările în contabilitate s-au făcut în contul 457 " de plată", astfel fiind cuprinse și în bilanțul pe 2004 și bilanțul la 31.12.2005.
Instanța nu putea da o altă calificare operațiunii de plată, decât cea înscrisă în documentul justificativ, conform art.6 al.1 din Legea nr.82/1991.
În drept se invocă prev.art.304 pct.9, 3041Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de fond a calificat operațiunea ca plată a profitului net realizat de un sediul permanent în România al unei persoane juridice străine, cât și statutul juridic al reclamantei. În plus, și dacă s-ar considera că operațiunea juridică ar fi fost plata dividendelor, expertul contabil a arătat în expertiza sa că ar fi fost aplicabile prev.art.47 lit.h Cod fiscal, dividendele fiind scutite de impozit.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect natura operațiunii de plată în discuție, plecând tocmai de la statutul juridic al reclamantei - de sediu permanent al persoanei juridice străine în România.
Ori, potrivit acestui statut juridic, competența sucursalei se rezumă potrivit art.29 Cod fiscal, așa cum corect a reținut instanța de fond, la a calcula, înregistra și plăti impozitul pe profit atribuit sediului permanent, iar rezultatul net, după impozitare poate fi repatriat.
Sucursala nu poate dispune de dividendele societății fondatoare, stabilirea și distribuirea dividendelor fiind de competența adunării generale a asociaților persoanei juridice străine.
În consecință, chiar dacă în evidența contabilă a reclamantei s-a înscris greșit natura/destinația plății sumei de 353.161 lei, ca dividend, aceasta trebuie calificată potrivit competențelor legale pe care le avea, cât și dispozițiilor interne reprezentând decizia Președintelui Consiliului de Administrație al societății mamă, privind operațiunea.
Prin actul de la fila 42 dosar fond, reprezentând Decizia Președintelui Consiliului de Administrație al persoanei juridice străine din 22.12.2006, s-a dispus ca profitul net realizat de sucursală în anii 2004 și 2005 să se vireze la societatea mamă din Italia, urmând ca Adunarea Generală a Acționarilor să hotărască modul de utilizare a acestui profit.
Ori înscrierea în documentul de plată externă a unui cod bancar greșit, iar în evidențele contabile a unui cod contabil greșit 457 în loc de 481, constituie o eroare materială care așa cum a reținut și expertul contabil nu schimbă natura operațiunii reale, eroare care poate fi îndreptată în condițiile nr.1850/2005, paragraf 63.
În speță, având în vedere statutul juridic al reclamantei, natura juridică a operațiunii a fost greșit calificată de organul fiscal ca fiind o plată de dividende pentru persoane nerezidente în temeiul art.115 Cod fiscal. Textul legal nu este aplicabil raportului juridic fiscal dedus judecății, astfel că, așa cum corect a reținut instanța de fond, acțiunea reclamantei era fondată și actul fiscal de impunere în ce privește suma de 35316 lei impozit pe veniturile persoanelor nerezidente și a accesoriilor acestei sume, în mod corect a fost anulat.
În speță, chiar în ipoteza absurdă în care sucursala ar fi putut distribui dividendele societății mamă, ar fi trebuit să se considere că aceasta are o participare de 100% la capitalul social al sucursalei și operațiunea ar fi fost scutită de la plata impozitului pe venit persoane nerezidente, conform art.117 lit.r Cod fiscal, însă acesta este un raționament prin reducere la absurd subsidiar celor reținute în principal de instanță.
În concluzie,criticile pârâtei sunt nefondate și nu atrag incidența motivelor de modificare prev.de art.3041, 304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel că recursul pârâtei va fi respins ca nefondat în temeiul artr.312 al.1 Cod pr.civilă.
Se va face și aplicarea art.274 Cod pr.civilă, recurenta ca parte căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs intimatei reclamante cu onorariu de avocat justificat cu chitanța la dosar (fila 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.10/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact./2 ex./20.05.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
