Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act de control taxe și
impozite -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 578
Ședința publică din26 martie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL P - cu sediul ales în municipiul S,-, -. A,. 1, județul S - la Cabinet Avocat împotrivasentinței nr. 3187 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat, substituindu-l pe pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâtul intimat Municipiul S - prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, pune concluzii de admitere a recursului și de casare a sentinței recurate. În motivarea concluziilor sale arată că s-au emis două decizii de impunere pentru același imobil și pentru aceeași perioadă. Emiterea ulterioară a unei decizii care include total sau parțial obligații fiscale stabilite printr-o decizie anterioară, atrage sancțiunea nulității acesteia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, la data de 23.05.2008 și înregistrată sub nr. 3385/86/208, reclamanta - IMPORT EXPORT SRL - P - cu sediul ales la cabinet avocat a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar anularea dispoziției nr. 3752/ 20.11.2007, precum și anularea deciziei de impunere nr. -/20.08.2007 și a raportului de inspecție fiscală din 06.07.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr. -/20.08.2007 s-a stabilit pentru perioada 2002 - 30.06.2007 obligația de a plăti bugetului local al mun. S suma de 95.699 RON reprezentând:
- impozit pe clădiri - 58.873 RON;
- majorări de întârziere - 34.495 RON;
- penalizări de întârziere - 2.367 RON.
La baza emiterii deciziei a stat raportul de inspecție fiscală întocmit la 06.07.2007 prin care se reține că în perioada 2002 - 2004, societatea nu a depus declarația de impunere pentru clădirea dobândită prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 638/25.05.2000.
Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de primarul Mun. S prin dispoziția nr. 3752/20.11.2007 comunicată la 24.11.2007. Pentru același motiv, Primăria Municipiului Sae mis decizia de impunere nr. -/13.03.2007 și înștiințarea de plată nr. -/ 13.03.2007 prin care societatea a fost obligată la plata sumei de 50.119,86 RON reprezentând impozit pentru aceeași clădire, stabilit până la sfârșitul anului 2006; dobânzi în sumă de 22.630 RON și penalități în sumă de 2.752,63 RON.
Împotriva acestor acte administrativ - fiscale a fost sesizat Tribunalul Suceava, cauza făcând obiectul dosarului nr-.
Mai arată reclamanta că dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în mun. S,-, prin înscrierea acestuia în, în baza sentinței nr. 272/03.05.2005 a Tribunalului Suceava. Părțile au stabilit ca moment al transmiterii proprietății intabularea, numai din acel moment consideră reclamanta că datorează impozitul pe clădire. Cumpărătorul și-a îndeplinit obligația de depunere a declarației de impunere la 24.08.2005 ca urmare a transmiterii proprietății prin intabularea dispusă de Tribunalul Suceava prin sentința nr. 272/03.05.2005, iar stabilirea unor obligații fiscale anterioare acestui moment este nelegală, tot nelegală arătând că este și aplicarea dispozițiilor art. 253 alin.6 Cod fiscal prin stabilirea unei cote de impozit de 10% din valoarea de inventar a clădirii, din moment ce dreptul de proprietate a fost transmis în anul 2005, încât obligația de reevaluare nu există.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1, 10 și 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 cod procedură fiscală.
Legal citat, pârâtul Municipiul S - prin primar, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, motivat de faptul că reclamanta, deși a dobândit imobilul în litigiu, așa cum recunoaște chiar în cererea de chemare în judecată, în anul 2000, l-a declarat la Primăria S și a început să plătească impozitul aferent abia din anul 2005, astfel încât rezultă că data de la care - IMPORT EXPORT SRL a devenit proprietarul imobilului din S,-, este data semnării contractului adică 25.05.2000 iar conform dispozițiilor actelor normative în materie fiscală, dobânditorul unui imobil are obligația de a-l declara la organul fiscal în raza căruia se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii.
Pârâta a mai arătat că reclamanta, nu numai că nu l-a declarat la 30 de zile, ci a încălcat flagrant legea și a declarat imobilul după 5 ani de la dobândire, faptă pentru care riscă și sancțiunea amenzii prevăzută de art. 294 alin.2 cod fiscal.
Mai susține pârâta, faptul că reclamanta arată că până în anul 2005 impozitul pentru respectivul imobil a fost achitat de către - - CETATEA SA nu este de natură a-i proba buna credință ci din contră. Astfel, după cum se poate observa, CETATEA SA avea înscris imobilul în evidențele sale contabile, la o valoare cu mult mai mică decât - IMPORT EXPORT SRL, care nu putea să și-l înscrie în contabilitate decât cu suma reprezentând prețul din contractul de vânzare - cumpărare. Se poate presupune așadar că, reclamanta a preferat să nu declare imobilul întrucât ar fi plătit o sumă mult mai mare ca și impozit pentru el, decât vânzătoarea.
Prinsentința nr. 3187 din 30 octombrie 2008, Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Import Export deține în patrimoniu o clădire pe teritoriul municipiului S cu o valoare de inventar înscrisă în contabilitate de 456.766 lei dobândită în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 688/25.05.2000 și reevaluată la data de 17.01.2007, fapt pentru care datorează bugetului local al municipiului S impozit pe clădiri potrivit legii.
În urma inspecției s-au constatat că agentul economic a depus declarații anuale privind stabilirea impozitului pe clădiri conform procedurilor legale de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe în anii 2005, 2006 și 2007. Din verificarea declarațiilor de impunere și a evidențelor contabile a rezultat faptul că agentul economic nu a declarat în anii 2002-2004 clădirea dobândită, iar începând cu anul 2005 contribuabilul a declarat și stabilit impozitul pe clădiri doar pentru o parte din valoarea de inventar a clădirii.
Prin declarația nr. -/18.10.2006, contribuabilul a declarat și stabilit impozitul pe clădiri pentru valoarea de inventar a terasei, pentru perioada 18.02.2003 - 31.12.2006.
Din analiza declarațiilor de impunere depuse de contribuabil și evidențelor contabile a rezultat faptul că valoarea de inventar a clădirii a crescut. Contribuabilul a luat în calcul la stabilirea impozitului pe clădiri strict valoarea de inventar a clădirii la data cumpărării, neținând cont de faptul că valoarea de inventar a clădirii a suferit modificări.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Import Export
În motivarea recursului, reclamanta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond ar fi trebuit să anuleze decizia de impunere nr. -/20.08.2007 pentru suma de 76.503 lei întrucât pentru același imobil și pentru aceeași perioadă există o dublă impozitare.
Totodată mai arată că reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a declarației de impunere la 24.08.2005 ca urmare a transmiterii proprietății prin intabularea dispusă de Tribunalul Suceava prin sentința nr. 272/03.05.2005, până la această dată vânzătorul achitând impozitul pe clădire și teren.
În consecință, stabilirea unor obligații fiscale anterioare acestui moment, este nelegală, cum tot nelegală este și aplicarea disp. art. 253 alin. 6 Cod fiscal, prin stabilirea unei cote de impozit de 10 % din valoarea de inventar a clădirii.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și prin prisma art. 304/1 Cod procedură civilă -, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 365 din 25 martie 2008, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei Import Export P, acțiune ce a avut ca obiect anularea Dispoziției nr. 1719 din 02.05.2007 emisă de Primarul Municipiului S, precum și anularea Deciziei de impunere nr. - din 13.03.2007 și a înștiințării de plată nr. - din 13.03.2007 prin care s-a stabilit obligația reclamantei de a plăti suma de 57.252 lei reprezentând impozit pe clădiri, dobânzi și penalități de întârziere reținându-se cu autoritate de lucru judecat ca dată a dobândirii imobilului din litigiu, de către contribuabilul Import Export P, data de 25.05.2000 reprezentând data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 638.
De menționat este faptul că această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 924 din 03.07.2008 a Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă.
Obiectul acțiunii de față îl constituie anularea actelor administrativ fiscale emise ulterior, respectiv a Dispoziției nr. 3752 din 20.11.2007 emisă de Primarul Municipiului S, a Deciziei de impunere nr. - din 20.08.2007 și a raportului de inspecție fiscală din 06.07.2007, prin care s-a stabilit obligația de plată, în sarcina reclamantei a sumei totale de 95.699 lei RON, din care 58.873 lei RON, impozit pe clădiri (diferențe neachitate), suma de 34.495 lei RON majorări de întârziere și suma de 2.367 lei RON penalități de întârziere aferente spațiului comercial situat în municipiul S,-.
Motivul de recurs, conform căruia în cauză ar fi operat o dublă impunere, nu poate fi primit pentru următoarele argumente:
Astfel, faptul că pentru anul 2007 a fost emisă decizia de impunere nr. -/13.03.2007, iar la inspecția finală a fost emisă decizia de impunere nr. -/20.08.2007 este explicabil, întrucât acest lucru a fost efectuat în baza prevederilor art. 86 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, potrivit căruia "(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori aceasta modifică baza de impunere". În ceea ce privește emiterea înștiințării de plată nr. -/13.03.2007, de menționat este faptul că în aceasta au fost cuprinse doar obligațiile bugetare de plată stabilite la valorile de inventar declarate de contribuabil și nu la cele reale evidențiate în contabilitatea acestuia.
Referitor la decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală față de bugetul local al Municipiului S, respectiv la impozitul pe clădiri pentru perioada 2002 - 31.01.2007, de remarcat este faptul că decizia de impunere sus-menționată a fost emisă urmare inspecției fiscale efectuată la cererea contribuabilului, înregistrată la unitatea administrativ teritorială a municipiului S sub nr. -/26.06.2007. Aceasta a fost efectuată cu respectarea prevederilor art. 94 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, republicată.
În urma analizei documentelor contabile a rezultat faptul că reclamanta a înscris valoarea clădirii în contabilitate la data cumpărării, respectiv data menționată în contract 25 mai 2000.
Potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare la pct. "(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii" iar la pct. (3) se precizează că "valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare".
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit întrucât cum corect a reținut și instanța de fond, având în vedere și considerentele sentinței Tribunalului Suceava nr. 365 din 25.03.2008, cu putere de lucru judecat, data transmiterii proprietății imobilului denumit "Salon ", situat în S,-, de la vânzătoarea - CETATEA la reclamantă o constituie data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 638 respectiv 25.05.2000, în conformitate cu disp. art. 969 Cod civil, raportat la art. 1295 Cod civil, neavând relevanță, aspectele legate de îndeplinirea formalităților privind publicitatea imobiliară și nici sentința nr. 272/2005 a Tribunalului Suceava prin care doar s-a constatat existența dreptului de proprietate al reclamantei, transmis de la vânzător în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Față de considerațiile de fapt și de drept expuse, cum criticile recurentei sunt neîntemeiate și cum din oficiu, nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta IMPORT EXPORT P - cu sediul ales în municipiul S,-, -. A,. 1, județul S - la Cabinet Avocat împotrivasentinței nr. 3187 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/28.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
