Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.594
Ședința publică din data de 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta - -, cu sediul în comuna, sat, județ D și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la în S,-, județ P, împotriva sentinței nr.140 pronunțată la data de 12 februarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20.00 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2008 și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă - -, reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale nr.30 depusă la fila 33 dosar, lipsind intimata-pârâtă Administrația Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, recursul este motivat, timbrat, aflat la primul termen de judecată și prin Serviciul Registratură al Instanței s-a depus întâmpinare din partea intimatei-pârâte Administrația Generală a Finanțelor Publice
Recurenta - reclamantă - -, reprezentat de avocat, precizează că sediul ales pentru comunicarea actelor este la în S,-, județ P, astfel că procedura este legal îndeplinită, depune la dosar copie xerox de pe Rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 25 martie 2008, și solicită acordarea unui termen scurt pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, respinge cererea formulată de către recurenta-reclamantă prin apărător ca fiind neîntemeiată și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată recurenta - reclamantă - -, reprezentat de avocat, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta - reclamantă - -, reprezentat de avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, urmând a se casa sentința tribunalului, a se respinge excepția tardivității cererii invocată de pârâtă și a se trimite cauza primei instanțe pentru judecarea ei în fond.
În susținerea pe scurt a recursului recurenta-reclamantă a arătat că toate operațiunile efectuate de societate (în data de 22 iunie 2007 a fost sesizat tribunalul) au fost făcute conform prevederilor legii aflate în vigoare (Legea 544/2004 nemodificată), cu mult înainte de apariția legii modificatoare, respectiv Legea 262/2007 publicată în nr.510/30.07.2007 și care a intrat în vigoare la data de 02.08.2007, legea neconținând nici o dispoziție care să arate că s-ar aplica retroactiv.
Față de aceasta solicită admiterea recursului, instanța de recurs urmând a trimite cauza spre rejudecare la tribunal.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița reclamanta - - a formulat plângere împotriva deciziei de impunere nr.4598/2005 și a raportului de inspecție fiscală nr.4598/2008 a DGFP D, solicitând anularea acestora și suspendarea executării.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere și raportul fiscal i-au fost stabilite în sarcină obligații fiscale în sumă de 261,637 lei, acte împotriva cărora a făcut contestație administrativă, însă prin decizia nr.66/01.11.2005 pârâta a suspendat soluționarea contestației până la rezolvarea definitivă a laturii penale. La data de 29.05.2007, reclamanta a notificat DGFP D că renunță la soluționarea contestației pe cale administrativ-jurisdicțională, fiind emisă decizia nr.20/07.06.2007, prin care s-a luat act de retragerea contestației. Mai arată reclamanta că sumele stabilite ca debite și penalități, ce fac obiectul deciziei atacate au fost transferate prin divizare către - -, astfel că obligația fiscală se localizează la acest agent economic și nu la reclamantă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii, față de împrejurarea că reclamanta a mai are o acțiune pe rolul instanței, cu același obiect, la soluționarea căreia a renunțat.
Instanța a dispus atașarea dosarelor nr.3086/2007 și nr.7726/2007 pentru a se pronunța asupra excepției.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr.140/12.02.2008 prin care admis excepția tardivității și a respins cererea ca tardiv formulată.
Instanța de fond a reținut în considerente că potrivit art.6 din Legea 554/2004 modificată, procedura de renunțare la calea de atac în fața unei jurisdicții administrative speciale este reglementat diferit în funcție de etapa la care se face această renunțare.
Astfel, dacă renunțarea la această cale de atac în fața unei jurisdicții administrative speciale are loc înainte de a se ataca pe cale administrativă actul respectiv, termenul în care partea se poate adresa direct instanței este de 15 zile și curge de la data comunicării actului administrativ.
Dacă partea înțelege să renunțe la această cale administrativ-jurisdicțională după ce a optat pentru ea și se află în etapa soluționării respectivei contestații, legea prevede o altă procedură, aceea a notificării deciziei de renunțare și sesizarea instanței de judecată în termen de 15 zile.
Față de aceste reglementări legale, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a optat încă din 2005 pentru calea administrativ-jurisdicțională specială, iar notificarea decizie de renunțare la această cale, a fost făcută la 29 mai 2007, termenul de 15 zile în care reclamanta se putea adresa instanței și care este un termen de prescripție, începe să curgă de la data acestei notificări, iar după calculul pe zile libere a acestui termen, acesta de împlinea la 14 iunie 2007 și nu la 22 iunie 2007, când a fost înregistrată acțiunea la instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Prima critică învederează faptul că sesizarea instanței de judecată s-a realizat în interiorul termenului de 15 zile, prevăzut de art.6 alin.2 și 4 din Legea nr.554/2004 - sesizarea s-a făcut la 4 zile de la data comunicării deciziei, ce atestă renunțarea la jurisdicția administrativ specială, așa cum era reglementată la acea dată.
A doua critică se referă la faptul că instanța de fond a interpretat în mod denaturat excepția de tardivitate a introducerii cererii, pentru că nu verificat data intrării în vigoare a Legii nr.262/2007, care a modificat Legea nr.554/2004.
Astfel, Legea nr. 262/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.510/30.07.2007 și a intrat în vigoare la 02 august 2007, legea necondiționând dispoziții ce s-ar aplica retroactiv și că societatea a efectuat toate operațiunile prevăzute de legea aflată în vigoare, respectiv legea 554/2004, art.6 alin.4.
DGFP Dad epus la dosar întâmpinare prin care a învederat instanței că potrivit art.3021Cod procedură civilă recursul este lovit de nulitate, fiind declarat de - - prin administratorul său, domnul, care nu este o persoană cu capacitate activă de exercițiu. Intimata a depus la dosar sentința nr.100/03.07.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s- dispus în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - -. Prin aceeași sentință judecătorul sindic a ridicat debitoarei dreptul de administrare, numind administrator judiciar pe -
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea reține următoarele:
În primul rând, instanța va respinge excepția nulității recursului, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât sentința nr.100 din 03 iulie 2007 invocată de intimată este ulterioară introducerii acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, recursul este declarat de debitoarea - -, fără a se menționa persoana domnului.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, instanța interpretând în mod eronat dispozițiile legale incidente în soluționarea excepției tardivității.
Potrivit actelor existente la dosarul de fond, rezultă că decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost contestate în termen legal, autoritatea administrativă emitentă suspendând soluționarea contestației până la soluționarea definitivă a laturii penale.
La data de 29 mai 2007 recurenta notifica DGFP D asupra renunțării la soluționarea contestației pe cale administrativ-jurisdicțională, cerere înregistrată sub nr.1612/29.05.2007. Urmare notificării este emisă decizia nr.20/7 iunie 2007, prin care se ia act de retragerea contestației și la data de 22 iunie se adresează Tribunalului Dâmbovița cu cerere de chemare în judecată.
Din datele enunțate mai sus rezultă că sesizarea instanței de judecată s-a făcut în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art.6 alin.4 din Legea 554/2004, în vigoare la acea dată, respectiv 22 iunie 2007 raportat la data comunicării deciziei.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra depășirii termenului de 15 zile, de sesizare, fără a ține seama de data intrării în vigoare a Legii nr.262/2007, pe care a aplicat-o retroactiv, motiv pentru care a soluționat eronat excepția tardivității acțiunii.
În consecință, Curtea urmează ca în conformitate cu art.312 alin.3 Cod procedură civilă să admită recursul și să caseze sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de reclamanta - -, cu sediul în comuna, sat, județ D și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la în S,-, județ P, împotriva sentinței nr.140 pronunțată la data de 12 februarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, și în consecință:
Casează sentința nr.140 pronunțată la data de 12 februarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
- - G - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
3ex. / 12.05.2008
Dosar - Tribunalul Dâmbovița nr-
Jud.;
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
