Contestație act administrativ fiscal. Decizia 595/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA NR.595
Ședința publică din data de 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor G -
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - - prin administrator, cu sediul în T,-, județ D, împotriva sentinței nr. 150 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ D, cu sediul în T, str.-, - județ
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței fiscale nr.338/2008 și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, nu au răspuns recurenta-reclamantă - - și intimata-pârâtă Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat, timbrat, aflat la primul termen de judecată și că prin Serviciul Registratură al Instanței s-au depus din partea intimatei-pârâte Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă D concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 150 pronunțată la data de 15 februarie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția invocată de pârâta D privind inadmisibilitatea cererii formulate de reclamanta - - T și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița, la data de 13 martie 2007, reclamanta - - Tas olicitat anularea măsurilor dispuse de D, prin dispozițiile cuprinse în pct.3 ale Procesului verbal de constatare
contravențiilor nr.13869/25.06.2007 încheiat de organele de control ale D, urmare unui control tematic efectuat în cadrul reclamantei, ce a vizat atât
verificarea respectării prevederilor Contractului colectiv de muncă, cât și dispozițiile nr.HG161/2006 privind întocmirea Registrului General de Evidențe al Salariaților.
S-a constatat că prin acest proces verbal au fost dispuse mai multe măsuri de către organele de control, printre care și "măsura 3" prin care s-a dispus ca angajatorul să acorde salariaților cota-parte de 10% din profitul aferent anului 2006, prevăzute la art.56(5) din CCM aplicabil, măsură contestată de reclamantă.
Cererea a fost înregistrată inițial la Secția Civilă a Tribunalului Dâmbovița, care, prin încheierea pronunțată la data de 30.11.2007 a transpus-o la Secția Comercială și de Contencios Administrativ, din cadrul aceleiași instanțe, avându-se în vedere faptul că se contestă un act administrativ ce intră sub incidența Legii nr.554/2004.
Instanța de fond a luat act că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Dai nvocat excepția inadmisibilității cererii reclamantei, prin prisma dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât reclamanta nu ar fi solicitat pârâtei revocarea, în tot sau în parte, a măsurilor cuprinse în Procesul-verbal de control contestat, înainte de a se adresa instanței.
Astfel în ședința publică din data de 15 februarie 2008, instanța a pus în discuția părților această excepție, pe care a apreciat-o ca întemeiată și a admis-o, întrucât potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
motivat instanța de fond că, din actele aflate la dosarul cauzei, a rezultat că reclamanta nu s-a adresat autorității publice emitente cu o cerere prin care să solicite revocarea măsurilor cuprinse la pct.3 al actului de control, simpla "contestație" formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, încheiat de pârâtă la 25 iunie 2007, sub aspectul legalității măsurilor dispuse, nefiind suficientă.
În speță tribunalul a apreciat că reclamanta nu respectat procedura prealabilă impusă de dispozițiile art.7 din Legea 554/2004, astfel că a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantă.
Împotriva sentinței nr.150 pronunțată la data de 15.02.2008 de Tribunalului Dâmbovița, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta - - menționând că hotărârea atacată este casabilă cu trimitere, pentru necompetență materială și în vederea antamării fondului, întrucât este rezultatul aplicării greșite dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin motivele de recurs s-a arătat că în speță a fost contestată o dispoziție aplicabilă în cursul unei proceduri contravenționale, respectiv cea privitoare la dispunerea măsurii de a se acorda salariaților cota parte din 10% din profitul net aferent anului 2006, situație în care competentă pentru soluționare era Judecătoria Târgoviște, iar a se distribui între judecătorie și tribunal competența privitoare la plângerea contravențională, respectiv la contestația împotriva unei măsuri dispusă în
cadrul procedurii contravenționale, a însemnat o aplicare nerațională a jurisdicției judecătorești și o negare a dreptului la un proces echitabil.
Astfel, arată recurenta, potrivit textului citat, procedura plângerii prealabile era obligatoriu de a fi îndeplinită, când vătămarea acuzată privea un "act administrativ unilateral" (alin.1) și când "legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta", dar în speță, măsura de a se acorda salariaților un anumit drept bănesc, impusă în cursul procedurii de soluționare a unei reclamații contravenționale, nu putea fi calificat ca un "act administrativ unilateral".
În concluzie, pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, urmând ca instanța de recurs fie să trimită cauza la udecătoria Târgoviște pentru soluționarea acesteia în cadrul procedurii plângerii contravenționale, fie la ribunalul Dâmbovița pentru antamarea fondului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit următoarelor considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod legal că este competentă material în soluționarea prezentei cauze, fiind vorba de contencios administrativ, în sensul art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Ca atare, instanța de fond în mod temeinic a admis excepția inadmisibilității acțiunii în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât recurenta-reclamantă, deși a depus la Inspectoratul ERITORIAL D E Muncă D un înscris intitulat "contestație" nu a înțeles să uzeze de prevederile art. 7 alin.1 din aceeași lege în sensul de a solicita revocarea în tot sau în parte a procesului-verbal de control contestat.
Aceasta, deoarece potrivit art. 7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Se poate observa că măsura dispusă de instituția intimată, privind acordarea salariaților a unei cote-părți de 10% din profitul aferent anului 2006 nu este "o dispoziție aplicată în cursul unei proceduri contravenționale", ci este o măsură administrativă aplicată prin procesul-verbal de control nr. 13869/25.06.2007 în conformitate cu art. 19 alin.2 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției muncii, mai mult decât atât, cu ocazia controlului efectuat nu a fost aplicată nicio sancțiune contravențională pentru fapta ilicită comisă de recurentă.
Ca atare, nu poate fi vorba de o procedură incidentă în baza nr.OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ci a unei reclamații administrative, întrucât recurenta-intimată nu a formulat nicio plângere contravențională.
Investirea Tribunalului Dâmbovița cu soluționarea cererii a fost făcută chiar de reclamantă, care inițial a introdus această contestație la completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă, iar contestația a fost formulată împotriva procesului-verbal de control administrativ 13869/25.06.2007 și nu a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Întrucât sentința este legală și temeinică și față de care nu există niciun motiv de casare sau modificare în sensul art. 304 pct.1-9 cu aplicarea art. 3041Cod pr.civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă.
Văzând că cererea a fost legal timbrată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - -, prin administrator, cu sediul în T,-, jud. D, împotriva sentinței nr. 150 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă D, cu sediul în T, str. -, - jud. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
G
Grefier,
Red. / tehnored. și
2 ex./ 15.05.2008
dosar fond nr- - Tribunal
jud. fond,
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
