Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.611/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
- -
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.646 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.646/CA/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor B și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziilor nr.5577/5.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice B și nr.11/28.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a fost obligată pârâta 1 să restituie reclamantului suma de 4733 lei taxă specială pentru autovehicule cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății până la data restituirii precum și suma de 739,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă,instanța apreciind că actele atacate sunt nelegale,iar refuzul restituirii taxei este nejustificat având in vedere dispozițiile dreptului comunitar menționate anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite de la data achitării taxei pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, cum in cauză nu s-a făcut dovada virării sumei achitate potrivit prevederilor art.1169 cod civil către Administrația Fondului pentru Mediu, urmează a fi respinsă cererea.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant.
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de acordare a dobânzilor legale și al admiterii cererii de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Baa rătat că nstanța de judecată a pronunțat o hotărâre ce nu îi poate fi opozabilă, întrucât suma achitată cu titlu de taxa pe poluare a fost virată în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului de Mediu la Trezoreria Statului sector 6 potrivit dispozițiilor art. 3 alin (6) din nr.HG 686/2008: " (6) In ultima zi lucrătoare a lunii. unitățile Trezoreriei Statului transfera in contul 50.17: Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate in contul prevăzut la alin. (4)."
Astfel, în mod greșit instanța de judecată a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu pe considerentul că, in cauză, nu s-a făcut dovada virării sumei achitate, potrivit prevederilor art.1169 cod civil, către aceasta instituție, in condițiile in prezența unei dispoziții legale in acest sens, iar recurenta nu avea de ce să facă o astfel de dovadă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din nr.OUG50/2008: "Prezenta ordonanță de urgenta stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului", ar potrivit art.5 alin. 4 din nr.OUG 50/2008:" Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct (50.17) deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Recurenta a susținut că instanța de fond a anulat Deciziile nr. 5577/5.12.2008 emisă de către B si nr. 11/28.01.2009 emisa de către DGFP B, fără a analiza legalitatea celor doua acte administrativ-fiscale prin prisma actelor normative in baza cărora acestea au fost emise. Instanța de fond s-a rezumat numai în a retine ca in speță există un refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar.
Recurenta a precizat că în speță nu ne aflam in prezenta unui refuz nejustificat de restituire, întrucât aceasta a procedat la calculul taxei pe poluare astfel cum a fost solicitată prin cererea nr. 5577/04.12.2008, în temeiul unor dispoziții legale in vigoare la data cererii respectiv nr.OUG 50/2008; intimatul-reclamant înțelegând să conteste actul administrativ-fiscal prin care s-a stabilit taxa pe poluare (Decizia nr.5577/05.12.2008), in conformitate cu dispozițiile legale aplicabile respectiv OG nr. 92/2003 rep. privind Codul d e procedura fiscala si care a fost soluționată de către B prin Decizia nr. 11/28.01.2009.
Recurenta a solicitat instanței de recurs să retină că taxa de poluare a fost calculată în mod corect, prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 5577/05.12.2008. Plata taxei s-a efectuat in temeiul unui act normativ in vigoare la momentul plății, respectiv nr.OUG 50/2008.
Prin noul act normativ - nr.OUG 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule,cu modificările ulterioare, achitarea taxei are caracter imperativ, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
Recurenta a susținut că în mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând că taxa este percepută numai pentru autoturismele nmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, recurenta a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, ntrucât taxa pe poluare se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
De asemenea, anulându-se aceasta taxa doar pe baza unei hotărâri judecătorești ar însemna că actul normativ - în speță nr.OUG 50/2008 are caracter permisiv și nu imperativ, aspect ce contravine atât Constituției cât și principiilor fundamentale ale dreptului.
Recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în motivare a arătat că instanța de fond aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 7 al. 1 din Legea 554/2004 si art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Aceasta a arătat că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamantul avea obligația achitării taxei de poluare în România, potrivit dispozițiilor nr.OUG50/2008, act normativ în vigoare la data înmatriculării, care nu a fost declarat neconstituțional și a fost aprobat de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene.
Recurenta a susținut că Decizia de calcul al taxei de poluare este un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea unor obligații fiscale si care potrivit art. 41 din OG nr. 92/2003 reprezintă un act administrativ fiscal.
Decizia nr. 11/28.01.2009 emisa de Biroul de soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP B este temeinică și legală. Astfel, se reține că taxa de poluare a fost calculată în mod corect în baza OUG nr.50/2008 și a HG nr.686/2008 privind Normele metodologice de aplicare, fiind avute în vedere următoarele elemente: categoria autovehiculului M1, norma de poluare E2 i vechimea autovehiculului între 9 și 10 ani.
Potrivit OUG nr. 50/2008 se instituie o taxa plătibilă cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism, indiferent de vechime și de țara în care a fost fabricat, acesta contribuind suplimentar la poluarea mediului, acesta fiind de altfel și indicatorul în funcție de care se calculează respectiva taxă. Prin introducerea acestei metodologii de calcul s-a avut în vedere eliminarea reglementarilor existente înainte de 1 ianuarie 2007, fiind necesară introducerea de noi reglementări prin care să se evite introducerea în țară a unui număr foarte mare de autoturisme cu un nivel ridicat de poluare, cu consecința transformării în deșeuri a acestora în scurt timp ceea ce ar fi atras costuri importante cu reciclarea.
Prin dispozițiile OUG nr.50/2008 au fost înlocuite prevederile din Codul d e procedura fiscală cu referire la taxa de primă înmatriculare, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind respectate de către reclamant la data nmatriculării autoturismului în România. Astfel, solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată organului fiscal nu este întemeiată și nu are un suport legal, legiuitorul nereglementând posibilitatea restituirii acesteia.
Recurenta a susținut că plata acestei taxe are un caracter imperativ și nu poate fi restituită decât în anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege.
Potrivit atribuțiilor ce le revin organele fiscale au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care in cauza de față reglementează încasarea taxei de poluare pentru prima înmatriculare a autoturismelor in România.
Recurenta a precizat că reclamantul nu a fost lipsit in mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlu de taxa de poluare, ntrucât această taxă este stabilită printr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, reclamantul efectuând plata în mod benevol.
Recurenta a mai susținut că nu au fost inițiate niciun fel de proceduri împotriva României privitor la taxa de poluare, iar formula de calcul a acestei taxe instituită prin OUG 50/2008 a fost acceptată de către Comisia Europeană.
Referitor la hotărârea instanței de fond de obligarea a pârâtelor la plata dobânzilor legale, recurenta a arătat că potrivit art.124 alin.1 Cod procedură fiscală "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art.70 după caz", acordarea dobânzilor făcându-se la cerere. Recurenta a susținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea dobânzilor legale. otrivit art. 1082 Cod civil pârâtele nu pot fi obligate la plata dobânzilor legale, întrucât nerestituirea sumelor plătite cu titlul de taxă de poluare, nu le este imputabilă.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că aceste dobânzi sunt datorate, recurenta a solicitat ca acestea să fie calculate de la data cererii de chemare in judecată conform art. 1088 Cod civil.
Referitor la respingerea cererii de chemare in garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, s-a arătat că potrivit art.1 din OG nr.50/2008 taxa pe poluare pentru autovehicule se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și
proiectelor pentru protecția mediului.
acestei taxe este reglementată și de HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de rgenta a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. unde la art. 3, alin 5, 6,7 si 8.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor, susținând că taxa de poluare percepută pentru înmatricularea autoturismului achiziționat din Germania încalcă prevederile art.90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.646/CA/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, sunt întemeiate în parte.
Intimatul reclamant c a achitat taxa de poluare în cuantum de 4.733 lei pentru a-și înmatricula autoturismul marca Golf achiziționat din Germania.
Ulterior, a formulat contestație împotriva Deciziei nr.5577/05.12.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice B, privind calculul taxei de poluare, contestație respinsă prin Decizia nr.11/28.01.2009 de DGFP
Pe cale de consecință, suntem în prezența unui refuz privind cererea persoanei care s-a considerat vătămată într-un drept al său de autoritatea publică, în speță Administrația Finanțelor Publice B, respectiv DGFP
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de poluare reglementată prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 este în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Referitor la critica formulată de recurenta Administrația Finanțelor Publice B cu privire la atribuțiile instanței de judecată în aplicarea și interpretarea prevederilor Tratatului Comunității Europene, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art.148 din Constituția României, care consacră preeminența dreptului comunitar în raport cu dreptul intern.
Dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, precum și jurisprudența pronunțată în aplicarea și interpretarea acestui articol, vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție a produselor naționale în raport cu produsele originare din alte state membre.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și cele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de la plata taxei de poluare, beneficiind de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe", ca sintagmă folosită în cuprinsul art.90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre a tuturor taxelor vamale și a altor taxe având efect echivalent, prin OUG nr.50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehiculelor rulate importate, provenind din state membre, o taxă care nu se aplică și produselor similare naționale, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale autoturismelor importate și la producerea unui efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor.
În speță, fiind vorba despre un autoturism rulat, importat dintr-o țară, acesta a fost suspus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel taxa ce ar fi trebuit să fie percepută cu ocazia înmatriculării acestui autoturism în România, ar fi trebuit să fie echivalentă cu cea percepută cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de producție națională.
Susținerile recurentelor potrivit cărora dispozițiile cuprinse în OUG nr.50/2008 sunt în acord cu legislația comunitară sunt eronate, având în vedere faptul că această taxă de poluare este contestată de organismele comunitare, fiind în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Referitor la critica privind acordarea dobânzii legale, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus restituirea acestei taxe de poluare, precum și dobânda legală aferentă, făcând aplicarea prevederilor art.1082 și art.1084 Cod civil. Cu privire la data de la care intimatul reclamant c este îndreptățit la acordarea dobânzii legale, Curtea constată că în mod eronat instanța de fond a dispus acordarea acesteia de la data achitării taxei de poluare. Data de la care autoritățile publice pârâte datorează dobânda legală este data la care reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe achitate nelegal, respectiv 13 ianuarie 2009. Aceasta este data punerii în întârziere a pârâtelor și pe cale de consecință data de la care acestea datorează dobânda legală.
Referitor la critica privind respingerea cererii de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, Curtea constată că în mod eronat instanța de fond a respins această cerere. În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 și 61 Cod procedură civilă, având în vedere prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, potrivit cărora titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlul de taxă de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, motiv pentru care dispunându-se restituirea acestei taxe, încasate nelegal, se impune obligarea destinatarului acestei sume să o returneze.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite în parte, în temeiul art. 312 alin 1 și 2 Cod procedură civilă, recursurile declarate de recurentele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 646/CA/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că, va admite cererile de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să restituie reclamantului suma de 4733 lei și dobânda legală aferentă, de la data de 13 ianuarie 2009 până la data restituirii acesteia și va obliga chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B suma de 4733 lei și dobânda legală aferentă, de la data de 13 ianuarie 2009 până la data restituirii
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurentele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, cu sediul în B, B dul M -, nr. 7, și Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 646/CA/10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite cererile de chemare în garanție a Administrația Fondului pentru Mediu formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să restituie reclamantului suma de 4733 lei și dobânda legală aferentă, de la data de 13 ianuarie 2009 până la data restituirii acesteia.
Obligă chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B suma de 4733 lei și dobânda legală aferentă, de la data de 13 ianuarie 2009 până la data restituirii acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. - 26.10.2009
Dact. T- 29.10.2009/2 ex.
Jud fond- T
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
