Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 610/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- -
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș sentinței civile nr. 676/CA/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 10 martie 2009, reclamanta - SRL Făgăraș, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș solicitând instanței de judecată: anularea actelor administrative fiscale emise în momentul achitării taxei speciale de primă înmatriculare conform chitanței pentru încasare impozite, taxe și contribuții seria -, nr. - din 12.12.2008 a Trezoreriei Făgăraș, pe motiv că aceasta nu este datorată și contravine legislației Uniunii europene în domeniu, precum și a actelor administrativ - fiscale prin care s-a refuzat restituirea acestei taxe.
Restituirea sumei de 3 915 lei, încasată fără drept și în contradicție cu legislația europeană; Cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, pe baza probelor administrate, instanța a pronunțat sentința civile nr. 676/CA/22.06.2009.
Prin hotărârea dată instanța de fond a dispus următoarele:
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele: a dmis excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii și, in consecință:
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei - SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, sub aspectul petitului 1.
A admis petitul 2 al acțiunii reclamantei in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și, in consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.915 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de - și până la achitarea efectivă și suma de 829,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A damis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a Administrației Fondului pentru Mediu, cu sediu in B, Str. - -, Nr. 294, Corp A, Sect. 6 și, in consecință:
A fost obligat chematul in garanție să vireze in fondurile Administrației Finanțelor Publice Făgăraș suma de 3.915 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
La termenul din data de -, din oficiu, având in vedere că o chitanță nu reprezintă niciun act administrativ, conform art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 și niciun act fiscal, conform art. 41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, instanța a invocat din oficiu și a pus in discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul petitului 1.
Sub aspectul primului petit, acțiunea reclamantei este inadmisibilă și a fost respinsă cu această mențiune, având in vedere că actul a cărui anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea definită de dispozițiile art. 41 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și nici un act administrativ, așa cum este definit de art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 reprezentând doar un act prin care se materializează operațiunea plății taxei de poluare.
Pe fond, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța reține că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum am arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale ( și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxelor, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acestei taxe. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 3915 lei ( sumă solicitată de pârâtă).
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și la plata cheltuielilor de judecată constând in taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare, al căror cuantum rezultă din chitanțele depuse la dosar.
Față de recursul declarat în cauză intimata reclamantă - SRL Făgăraș,a depus Notă de ședință prin avocat, cu delegație, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, cheltuieli de judecată în recurs conform chitanței.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 676/CA/2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs și a prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene față de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 50/2008 și ale jurisprudenței CEDO, constată recursul ca fondat în parte pentru următoarele considerente:
Față de întreg probatoriul administrat în cauză și față de prevederile legale sus menționate, instanța de recurs constată că în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății și a pronunțat astfel o hotărâre corectă și legală.
În ce privește critica formulată de recurentă în sensul că sentința atacată este nelegală deoarece nu există temei legal pentru restituirea taxei achitate de reclamantă cu titlu de taxă de poluare și nici pentru dobânda legală, instanța de recurs constată că,dimpotrivă taxa respectivă se impune a fi restituită deoarece ea a fost deja achitată în UE, iar dobânda legală se datorează de pârât de la data notificării ei, adică de la data cererii de restituire, 6.02.2009, și până la achitarea efectivă conform art. 1082-1084 Cod civil.
Aplicarea prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene este corect făcută de instanța de fond, astfel că nu se poate reține critica recurentei sub aspectul restituirii taxei ca nedatorată.
Însă în ce privește data de la care se datorează dobânda legală instanța de fond a greșit acordând-o de la data achitării taxei, motiv pentru care se va modifica în parte sentința civilă atacată, și se va acorda dobânda legală de la 6.02.2007 data notificării pârâtei.
Aplicarea prevederilor Ordonanța Guvernului nr. 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicul, nu poate avea prioritate față de normele comunitare art. 90 alin. 1 din Tratat, astfel că și sub acest aspect criticile aduse sunt nejustificate și nelegale.
Faptul că prin Ordonanța Guvernului nr. 50/2008nu se prevede expres posibilitatea restituiri acestei taxe, un nu conduce la ideea că nu există temei legal, câtă vreme această taxă nu are ea însăși temei legal, ca atare trebuie restituită.
Cum ea nu a fost restituită la data cererii din 6.02.2009 cu nr. 8053, dobânda legală se datorează conform art. 1082,1084 Cod civil, până la achitarea (restituirea ei) efectivă.
În esență, față de actele dosarelor se constată că taxa respectiv, trebuie restituită și că nu este vorba de faptul că ea nu contravine Tratatului și Constituția României, dimpotrivă refuzul pârâtei contravine acestor reglementări, comunitare prioritate.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată că în parte criticile formulate în recurs sunt în parte neîntemeiate urmând a fi înlăturate ca nelegale, constatând că recursul ca fondat în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 676/CA/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
La aliniatul 4 din sentința atacată se va trece în loc de "12.12.2008 data de 6.02.2009", cu privire la data acordării dobânzi legale.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenta pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă - SRL Făgăraș cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - -7.10.2009
Dact. - 9.10.2009/2 ex.
Jud. fond. - M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
