Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 631/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.631/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- -
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sf. în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr.592/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009 și pentru lipsă de timp pentru data de 13 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată ca prin sentinta civila nr 592/18.06.2009, Tribunalul Covasnaa admis in parte actiunea formulata de reclamanta - SRL impotriva paratelor Directia Generala a Finantelor Publice C si Administratia Finantelor Publice Sf. G si, in consecinta, a anulat in parte Decizia nr 399/19.12.2008 si Raportul de inspectie fiscala nr -/21.10.2008 cu privire la obligatiile de plata accesorii. A constatat compensarea legala a creantelor reciproce ale partilor pana la concurenta sumei de 21.097 lei. A respins restul cererilor. A obligat paratele sa plateasca reclamantei suma de 939, 30 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere ca reclamanta - SRL a solicitat prin cererea introductiva, in contradictoriu cu paratele Directia Finantelor Publice C si Administratia Finantelor Publice Sf. G, anularea in parte a Deciziei nr 399/19.12.2008, a Deciziei de impunere nr 216/2008, a deciziei privind modificarea bazei de impunere nr 217/2008 si a raportului de inspectie fiscala nr -/21.10.2008 si exonerarea de la plata impozitului pe profit in valoare de 21, 097 lei si accesorii in suma de 13, 919 lei cu scaderea aferenta si a bazei de impunere pentru penalitati, constatarea dreptului societatii la modificarea negativa ( scaderea ) pentru anii 2005 si 2006 impozitului pe venit microintreprinderi cu suma de 24, 231 lei si a bazei de impunere a impozitului pe venit microintreprinderi aferenta, constatarea ca la data scadentei platii impozitului pe profit erau indeplinite conditiile compensatiei legale si constatarea stingerii de drept cu aceasta prin compensare legala a obligatiei societatii de plata a impozitului pe profit stabilit suplimentar prin actele atacate.
Din cuprinsul motivelor acestei actiuni, prima instanta a retinut urmatoarele:
- pentru anii 2005 si 2006, societatea a achitat impozit pe venit in suma de 24, 231 lei, iar prin decizia atacata a stabilit o suma mai in valoare de 21, 097 lei;
- prin deciziiile atacate nu se scade pentru anii 2005-2006 impozitul pe venit realizat de microintreprinderi si nici baza de impunere, cu toate ca se constata ca din 01.01.2005, societatea a devenit platitoare de impozit pe profit, fapt ce o prejudiciaza intrucat, daca s-ar fi modificat negativ baza de impunere, s-ar fi constatat ca la data scadenta pentru plata impozitului pe profit pentru trimestrul III si IV din anul 2006 erau achitate sume in plus;
- reclamanta a mai sustinut ca in speta ar fi trebuit sa opereze compensarea legala;
- prin precizarea de actiune s-a solicitat, cu caracter subsidiar, obligarea paratelor la restituirea sumei de 24.231 lei achitata cu titlu de impozit nedatorat cu dobanda legala aferenta de la data platii si pana la restituirea efectiva.
Din cuprinsul intampinarii formulate in cauza, prima instanta a retinut pozitia exprimata de parate privind respingerea actiunii, precum si urmatoarele aspecte:
- societatea reclamanta nu a solicitat compensarea;
- societatea reclamanta nu a achitat impozitele potrivit art 114 al 2 cod procedura fiscala;
- in cauza nu erau indeplinite conditiile legale pentru compensarea creantelor decat la data emiterii deciziei de impunere nr 216/2008;
- in solutionarea contestatiei pe cale administrativa, s-a tinut seama de data scadentei platii impozitului pe profit, fiind admisa contestatia pentru suma de 788 reprezentand majorari de intarziere;
- restituirea de la buget se face potrivit art 117 din OG nr 92/2003, in cadrul prezentei actiuni nefiind admisibila o astfel de cerere.
Probele administrate in cursul judecarii in prima instanta au constat in depunerea de inscrisuri si efectuarea unei expertize contabile.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta de fond a stabilit urmatoarele:
- prin raportul de inspectie fiscala din data de 21.10.2008 inregistrat sub nr - din aceeasi data, organele de control au constatat ca societatea reclamanta, incepand cu data de 01.01.2005, ca urmare a depasirii limitei veniturilor realizate in anul 2004, de 100.000 euro, nu mai indeplinea conditiile privind plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor;
- in anul 2005 reclamanta a platit impozit pe veniturile realizate de microintreprinderi in suma de 8.174 lei, iar in anul 2006, in suma de 16.057 lei;
- potrivit evidentelor fiscale, reclamanta este platitoare de impozit pe profit din data de 01.01.2007;
- prin raport s-a mai stabilit ca societatea nu a respectat prevederile art 104 al 4 din Legea nr 571/2003 decat incepand cu data de 01.01.2007; reclamanta a inregistrat pierdere fiscala in aul 2005, iar incepand cu anul 2006, in timpul controlului s-a calculat impozit pe profit in suma de 21.097 lei, iar pentru neplata in termen legal a impozitului, s-au calculat majorari de intarziere in suma de 13.919 lei;
- in urma controlului efectuat, s-a emis Decizia de impunere nr 216/21.10.2008 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala pentru obligatiile anterior mentionate;
- impotriva actelor administrativ-fiscale, reclamanta a formulat contestatie care a fost admisa in parte cu privire la majorarile de inatrziere in suma de 788 lei calculate pe perioada 25.01.2007-15.04.2007;
- prin expertiza contabila efectuata in cauza, s-a aratat ca in anul 2005 societatea reclamanta a achitat impozit pe veniturile realizate de microintreprinderi in suma de 8.174 lei, iar in anul 2006, cu acelasi titlu, a platit suma de 16.067 lei; prin raport s-a precizat ca impozitul pe veniturile realizate de microintreprinderi si impozitul pe venit se achita in conturi separate si anume -Z-XXXXX pentru primul impozit si -Z-XXXXX pentru cel de-al doilea impozit, ambele venituri fiind ale bugetului de stat, un venit excluzand celalalt venit si ca din data de 01.01.2008, aceste venituri se platesc in contul unic -Z-XXXXX;
- s-a mai retinut precizarea expertului potrivit cu care impozitul pe profit a fost calculat corect de organele fiscale, la suma de 21.097 lei, dar ca societatea reclamanta nu datoreaza majorari de intarziere avand in vedere ca a achitat in plus un alt venit la bugetul de stat;
- tot din cuprinsul expertizei, s-a avut in vedere ca procedura contabila de evidentiere a celor doua tipuri de impozit este diferita si ca impozitul achitat in plus, impozitul pe venitul microintreprinderilor, se poate compensa la cerere;
In aceste circumstante stabilite, prima instanta a supus clarificarii daca reclamanta datoreaza sau nu impozit pe profit si majorari si daca se impunea sau nu compensarea, stabilind urmatoarele:
- societatea reclamanta a avut un statut de microintreprindere pana in anul 2004, an in care veniturile inregistrate au depasit 100.000 euro, iar potrivit art 104 al 4 din Legea nr 571/2003, microintreprinderile platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplica acest sistem de impunere incepand cu anul fiscal urmator anului in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile prevazute de art 103;
- s-a retinut ca, incepand cu 01.01.2005, reclamanta trebuia sa plateasca impozit pe profit, stare de fapt recunoscuta de reclamanta;
- cu toate ca trebuia sa plateasca impozit pe profit, reclamanta a achitat in continuare, in anii 2005 si 2006, impozit pe venitul microintreprinderilor;
- potrivit art 114 al 2 din Legea nr 571/2003 in vigoare in anii 20005 si 2006, plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorarile de intarziere;
- in anii 2005 si 2006, reclamanta a achitat cu titlu de impozit pe venitul microintreprinderilor, suma totala de 24.241 lei si, conform raportului de inspectie fiscala si deciziei de impunere emise in cauza, pe aceeasi perioada reclamanta datora cu titlu de impozit pe profit suma de 21.097 lei; ca urmare, s-a stabilit ca, desi societatea a achitat impozit cu un alt titlu, in cauza nu se poate ignora ca a efectuat o plata chiar daca aceasta nu era datorata;
- facandu-se referire la dispozitiile art 117 si 116 din OG nr 92/2003 referitoare la sumele care se restituie la cererea debitorului si la compensarea si conditiile acesteia, s-a retinut ca, de vreme ce organele de control au stabilit ca societatea reclamanta datoreaza cu titlu de impozit pe profit suma de 21.097 lei, rezulta ca suma de 24.241 lei, reprezentand impozit pe venitul microintreprinderilor, reprezinta plata nedatorata, iar sumele platite in plus sau care reprezinta o plata nedatorata se compenseaza chiar si din oficiu;
- chiar daca in reglementarea speciala legiuitorul a adaugat compensarii de drept prevazute de art 1144 cod civil si modalitatea compensarii creantelor la cererea platititorului, in situatia de fata, s-a apreciat ca este vorba despre o derogare de la regula generala, ca cele doua forme nu se exlud reciproc si ca aceasta compensare de drept este operanta si in materia creantelor fiscale;
- raportat la dispozitiile art 1144 cod civil, s-a retinut ca organele fiscale au luat cunostiinta de cele doua datorii la data efectuarii controlului si nu dupa emiterea deciziei de impunere ptorivit sustinerilor paratelor.
Ca urmare, prima instanta a dispus anularea actelor administrative atacate in sensul ca paratele vor proceda la operarea compensarii si la emiterea unei noi decizii privind nemodificarea bazei de impunere, iar in privinta sumei care execede limitei compensarii putandu-se solicita restituirea acesteia sau compensarea cu impozitul datorat.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art 274 cod procedura civila in sensul ca a obligat paratele la plata cheltuielilor judiciare.
In cauza a formulat recurs in nume propriu si in numele Directiei Generale a Finantelor Publice C, parata Administratia Finantelor Publice Sf G care a criticat-o sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile in sensul admiterii acesteia, solicitand admitrerea caii de atac formulate cu consecinta respingerii actiunii formulate de reclamanta - TRANS SRL.
Aspectele invocate in sustinerea caii de atac au constat in urmatoarele aspecte:
- instanta de fond a fost in eroare cu privire la modul in care s-au nascut creantele reciproce, moment din care putea opera compensarea;
- s-a invocat dispozitiile art 109 din OG nr 92/2003 potrivit cu care rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris in care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal, iar raportul intocmit la finalizarea inspectiei fiscale va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale; in cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere;
- raportul de inspectie fiscala a fost incheiat la data de 21.10.2008, iar in continutul acestuia se indica si perioada in care s-a efectuat verificarea efectiva: 09.10-21.10.2008; s-a mai aratat ca acest raport si decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr 216/21.10.2008, au fost intocmite in ultima zi a controlului, neexistand diferente intre momentul in care organul fiscal a constatat impozitul datorat de catre societatea verificat, impozitul pe profit aferent anilor 2005 si 2006, si momentul in care a emis decizia de impunere, in care a fost practic individualizat impozitul pentru care, intrucat nu fusese achitat la scadenta, s-au calculat majorari de intarziere;
- daca momentul nasterii creantelor reciproce este cel al efectuarii controlului, 21.10.2008, in urma caruia s-a constatat ca reclamanta datora impozit pe profit pentru anii 2005 si 2006, in suma de 21.097 lei, atunci pentru aceasta suma datora si majorarile de intarziere calculate pentru perioada 25.10.2006-21.10.2008, in suma de 13.313 lei;
- compensarea sumelor mai sus mentionate cu sumele platite de catre societatea in cauza, sume reprezentand impozit pe venitul microintreprinderilor, nu putea opera decat dupa data de 21.10.2008;
- recurenta si-a manifestat dezacordul si fata de concluzia primei instante potrivit cu care cele doua feluri de impozite se exclud unul pe celalalt; in acest sens, s-a aratat ca legea le defineste ca impozite distincte, ca potrivit art 114 al 2 din OG nr 92/2003 plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori distinct pe fiecare impozit, taxa sau contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorari de intarziere, dispozitiile art 1093 cod civil aplicandu-se in mod corespunzator, ca expertul contabil a aratat ca cele doua impozite se pot compensa la cerere, au fost invocate dispozitiile art 116 al 3 si art 115 din OG nr 92/2003;
- s-a mai mentionat ca societatea reclamanta nu a inregistrat la institutia recurenta vreo cerere prin care sa solicite compensarea, iar compensarea din oficiu opereaza, conform art 116 al 4 din OG nr 92/2003, ori de cate ori organul fiscal competent constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata optiune de rambursare;
- s-a concluzionat in sensul ca intrucat reclamanta, pana la data efectuarii inspectiei fiscale, a declarat si a platit impozit pe veniturile microintreprinderilor si nu impozit pe profit, rezulta ca aceasta era o perioada in care nu au existat creante reciproce pentru a putea opera o compensare din oficiu, aceasta situatie intervenind abia dupa emiterea Deciziei de impunere privind obligatii fiscale suplimentare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art 304/1 cod procedura civila, Curtea constata ca recursul formulat este nefondat pentru urmatoarele considerente:
- starea de fapt retinuta de prima instanta nu este contestata de parate, de altfel fiind stabilita pe baza datelor oferite de actele contestate;
- prima instanta a stabilit ca poate interveni compensarea intre suma platita de reclamanta cu titlu de impozit pe veniturile microintreprinderilor aferent anilor 2005 si 2006 si suma stabilita de organele de inspectie fiscala cu titlu de impozit pe profit datorat incepand cu data de 01.01.2006 la care s-au calculat majorari si penalitati de intarziere;
- aceasta modalitate de compensare constata de prima instanta realizata efectiv intre sumele stabilite cu titlu de impozit, penalitati sau majorari de intarziere, este contestata de recurenta, prin invocarea unor dispozitii legale si interpretarea lor in sensul ca aceasta compensare poate opera din oficiu numai din momentul constatarii unor creante reciproce si ca data constatarii creantei stabilita cu titlu de impozit pe profit plus penalitati de intarziere si majorari de intarziere este cea a intocmirii raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere, 21.10.2008;
- potrivit art 5 din OG nr 92/2003, "organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat", iar potrivit art 13 din acelasi act nromativ "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege"; aceste doua prevederi cu valente de principiu confintesc o aplicare unitara a legii care nu se realizeaza numai sub aspect teritorial, ci priveste o aplicare echitabila a legii si fata de diverse categorii de participanti la raporturile de drept fiscal, fie ca sunt in pozitia institutiilor statului, fie ca sunt in pozitia contribuabililor;
- de asemenea, urmarirea stabilirii corecte a taxelor, impozitelor si contributiilor atrage impunerea unui rol activ in sarcina organelor fiscale care sa nu dea nastere la cuantumuri arbitrare a creantelor datorate de contribuabili care sa difere in functie de momentul efectuarii unui control si de modul de stabilire a unei stari de fapt; intre reclamanta pe de o parte si organul fiscal, pe de alta parte, au existat in paralel doua raporturi determinate de plata nedatorata de catre reclamanta si acceptata de organul fiscal, a impozitului pe venitul microintreprinderilor si, respectiv, datoria reclamantei catre organul fiscal reprezentand plata impozitului pe profit;
- imprejurarea ca organul fiscal a incasat suma de bani nedatorata a plati majorari si penalitati de intarziere catre contribuabil constituie, chiar si in situatia unui raport de drept fiscal, supus analizei instantei intr-o procedura speciala prevazuta de lege, o culpa pe care acesta nu o poate invoca in apararea sa; apare ca total injust pentru reclamanta faptul ca odata cu constatarea existentei unei creante nascuta in persoana acesteia fata de organul fiscal, nu ar exista un corespondent in sarcina organului fiscal referitor la plata nedatorata a acestuia din urma catre reclamanta;
- pentru a nu se crea situatii diferite cu consecinte diferite intre contribuabil si organul fiscal, este necesara intepretarea legii in spiritul vointei legiuitorului care nu poate fi altul decat in sensul acestei egalitati, si, ca urmare, sa se statueze ca, odata cu constatarea prin raportul de inspectie fiscala a existentei unei creante datorata de reclamanta, sa se constate si plata nedatorata a sumei platita de reclamanta cu titlu de impozit pe venitul microintreprinderilor, cu consecinta operarii intre aceste sume a compensarii legale.
Se constata astfel ca aspectele avute in vedere de prima instanta in sustinererea operarii compensarii din oficiu intre cele doua sume, nu au fost inlaturate prin criticile aduse in recurs, intrucat dispozitiile legale invocate de recurenta nu pot fi altfel intepretate decat in maniera mai sus exprimata.
Ca urmare, solutia primei instante este la adapost de orice critica urmand ca, pentru toate aceste considerente, Curtea, in baza art 312 cod procedura civila si art 20 din Legea nr 554/2004, sa respinga recursul formulat si mentine sentinta civila atacata.
cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf G în nume propriu și în numele pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr 592/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțară în ședința publică, azi 13.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 26.11.2009
Dact. - 3.12.2009/2 ex.
Jud fond - T
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
