Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 639/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.639/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice - ANAF în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 613/CA din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 613/CA/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele: S-a admis excepția inadmisibilității cu privire la petitele nr.1 și 2 ale acțiunii cu privire la anularea actelor administrativ fiscale; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ANAF-DGFP B și B, invocate prin întâmpinare; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A OR. și cu citarea ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU și în consecință:
A obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 1.381 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria - nr.-/20.11.2008, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală începând cu data de 20.11.2008 și până la data plății efective.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lispei calității procesuale pasive a pârâtelor DGFP B și Or. este nefondată, având în vedere că potrivit practicii și doctrinei judiciare, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
În speță, instanța a reținut că taxa de poluare în discuție a fost încasată de Or. la data de 20.11.2008, iar reclamantul s-a adresat cu cerere de restituire către DGFP B, cerere respinsă prin adresa nr.510/19.01.2009.
Reclamantul solicită, pe lângă restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare și anularea chitanței de încasare a acestei taxe precum și a adresei răspuns emisă de DGFP
Prin urmare, aceste două pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză.
Excepția inadmisibilității petitelor 1 și 2 a fost admisă, având in vedere că actele a căror anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea definită de dispozițiile art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, ci reprezentă doar manifestarea refuzului pârâtei de restituire a taxei de poluare solicitată de reclamantă și respectiv un document de plată.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a avut în vedere că, conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâta DGFP invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază art. 4 din OUG 50/2008 ca fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei DGFP pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum s-a arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale (și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxelor, și nu doar de la data la care
s-a solicitat restituirea acestei taxe. De altfel, neexistând nici o notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
Cu privire la chemarea în judecată și Administrației Fondului pentru Mediu, instanța a reținut că cea care beneficiază de taxa de poluare este această pârâtă, în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008, astfel că a fost admisă cererea și în contradictoriu cu această pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP B, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele pârâte arată, în esență, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii admițând acțiunea reclamantului, că în mod greșit ar fi respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, deoarece în cadrul legal stabilit prin OUG nr.50/2008, taxa de poluare este venit la bugetul fondului pentru mediu și este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. De asemenea, recurentele au mai arătat că potrivit prevederilor art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, taxa de poluare nu poate fi restituită. Recurenta DGFP B mai susține că prin plata taxei de poluare nu se încalcă prevederile art.90 din Tratatul de Aderare a României la. iar legea internă în materie este un act normativ cu caracter special. Admiterea acțiunii reclamantului prin aplicarea unor norme generale înseamnă infirmarea cadrului legal special intern în materia taxelor privind poluarea, având în vedere și faptul că în opinia Comisiei Europene taxa de poluare trebuie reașezată pe baza altor principii, anume "poluatorul plătește".
Recurentele mai susțin că nici obligarea lor la plata dobânzii legale nu este corectă, neexistând vreo culpă a organului fiscal în nerestituirea sumei reprezentând taxa de poluare, câtă vreme plata sumei respective este prevăzută de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea apreciază recursul pârâtelor DGFP B și Administrația Finanțelor Publice ca fiind nefondat.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice (chitanța seria - nr.-/20.11.2008 pentru suma de 1.381 lei). Suma reprezentând taxa de poluare calculată potrivit OUG nr.50/2008 a fost achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului marca WV Golf fabricat în anul 1993, importat din Italia și aflat la prima înmatriculare în România. Reclamantul a contestat plata taxei la, iar prin comunicarea nr.510/19.01.2009 DGFP B i-a răspuns acestuia că nu există temei legal de restituire a sumei încasate, refuzul pârâtei constituind un refuz nejustificat ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, atrăgând astfel competența instanțelor de contencios administrativ.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de poluare din reglementarea OUG nr.50/2008 este o operațiune prealabilă înmatriculării autoturismului, în cazul autoturismelor aflate la prima înmatriculare în România. Ca apreciere generală, principiul impus de OUG nr.50/2008, anume "poluatorul plătește", este unul corect și impunerea regulii de a se plăti taxa de poluare la rândul ei poate fi privită ca fiind de asemenea corectă, dar numai dacă nu contravine reglementărilor comunitare, prin eventualele sale particularități. Astfel, în privința taxei de poluare stabilite în sarcina unei persoane care înmatriculează pentru prima oară în România un autoturism provenit din alt stat membru al Uniunii Europene, instanța de recurs constată că norma juridică internă nu impune obligația similară de plată în cazul reînmatriculării unui autoturism anterior înmatriculat în România, împrejurare care conduce la concluzia că norma internă nu respectă prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantei este în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtelor la restituirea acestei taxe, dispozițiile art.148 din Constituția României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Curtea constatat că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
Constatându-se că taxa achitată este nelegală, în mod corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorat, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
În privința dobânzii legale cuvenite reclamantului, instanța de recurs constată că instanța de fond a stabilit corect temeiul general al acoperirii beneficiului nerealizat al reclamantului, instanța de fond indicând corect data de la care aceasta începe să curgă.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art.304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile declarate de pârâte conform celor expuse mai sus, menținând sentința atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice -jud.B, împotriva sentinței civile nr.613/CA/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier
Red. /12.11.2009
Jud. Fond:
Dact./12.11.2009/6 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
